Titanic, epava din adâncul Oceanului Atlantic
La începutul secolului XX, oameni de pretutindeni au fost șocați când au aflat de naufragiul celei mai mari nave la momentul respectiv. Simbol al eleganței și rafinamentului englezesc, RMS Titanic rămâne în mentalul colectiv, deopotrivă ca un exponent al avansului tehnologic, dar și ca o tristă amintire inclusă în lista tragediilor navale.
Visul proiectanților de a construi o navă titanică ?!
Construcția pachebotului Titanic a început la data de 31 martie 1909. “Părinții” săi au fost Lord Pirrie, directorul White Star Line, Thomas Andrews managerul în construcții şi omul de afaceri J.P. Morgan. Aceștia au dorit realizarea unei nave care să epateze, și să concureze cu alte nave luxoase ale vremii RMS Mauretania și RMS Lusitania. Lucrările la navă s-au desfășurat pe șantierele Harland și Wolf din Belfast (Irlanda). Acestea au fost terminate (cu tot cu echipare) pe 31 martie 1912. Nava măsura 269, 1 m lungime, avea o greutate de 46.328 tone și o înălțime de 18 m. Numai trei din cele patru coșuri erau funcționale, al patrulea utilizat pentru ventilație, a fost adăugat pentru a face nava mai impresionantă. Pachebotul putea transporta un număr maxim de 3.547 de persoane, pasageri plus echipaj.
Vaporul a doborât recordul la toate categoriile în materie de eleganță. Pasagerii de la clasa I aveau băi turcești, o sală de sport, baie electrică și o cafenea cu verandă. Atât la clasa I, cât și la a II-a existau biblioteci si frizerii. Nava mai era dotată cu două radiouri Marconi pentru a transmite mesaje pasagerilor.
Aisbergul, cele 37 de secunde și doar 20 de bărci. Naufragiul Titanicului
La doar două zile după plecare, în noaptea de 13 spre 14 aprilie 1912, un eveniment neplăcut s-a petrecut în Atlanticul de Nord. Deși cerul era senin, iar condițiile meteo au fost favorabile călătoriei, vaporul irlandez s-a lovit de un aisberg, în jurul orei 23:40. Cauza principală a fost viteza prea mare de deplasare, 46 Km/h. Cum ghețarul a fost observat mult prea târziu, iar timpul de întoarcere a vasului a fost de 37 de secunde, impactul a fost inevitabil. După câteva minute, căpitanul Smith și managerul Andrews au făcut o evaluare a situației. Andrews a stabilit că vasul se scufundă cu siguranță, și s-a trecut la instruirea pasagerilor pentru salvare și la coborârea bărcilor. Deși la început atmosfera de la bord este relativ liniștită, încet-încet germenii fricii iși fac loc printre pasageri. După ce toți oamenii conștientizează că vasul “de nescufundat”, este inundat de apă și observă comportamentul nefiresc al echipajului, începe o adevărată luptă pentru supraviețuire. La urcarea în bărci, privilegiați erau călătorii de la clasa I. Totuși, această acțiune se făcea după principiul “femeile si copii întai”. La polul opus se află pasagerii de la celelalte două clase, care erau ținuți in spatele unor gratii de către oamenii echipajului. Aceștia îi amenințau cu arma dacă deveneau prea violenți, sau daca forțau gratiile metalice. Cei care reușeau să scape prin diferite metode se pierdeau prin coridoarele labirintice, sau nu ajungeau la porțile deschise. Astfel, soarta unora dintre călători era deja pecetluită.
O mare problemă în situaţia de faţă a fost numărul bărcilor aflate pe vas. Cum nimeni nu a luat în calcul posibilitatea scufundării, o mare parte din bărcile de la bordul Titanicului au fost eliminate, pentru a lăsa mai mult loc de plimbare. Au rămas aşadar doar 20 de bărci, care nu au fost umplute la capacitatea maximă, după impactul cu gheţarul. În jurul orei 1:30, este lansată ultima barcă. Apa ajunge la punţile superioare, la saloanele elegante de la clasa I, şi distruge în mod violent mobilierul, operele de artă etc. După ce vasul ajunge să fie înclinat în unghi de 45 de grade, acesta se va rupe în două. Partea din faţă se desprinde şi se duce la fund, iar după câteva minute se întâmplă la fel şi cu pupa, care se scufundă păstrându-şi poziţia verticală. Titanicul se va scufunda la 2:30, odată cu 1514 persoane rămase la bord. Deși bărcile de salvare se vor întoarce după cei aflați in apa apăsător de rece, vor mai fi salvate doar șase persoane. După câteva ceasuri de aşteptare, vasul Carpathia ajunge şi îi ia pe toţi cei din bărci. Acesta îi va duce unde Titanicul nu a reuşit, anume la New York.
Români la bordul Titanicului
Până în momentul de faţă există cateva documente care dezvăluie prezenţa compatrioţilor pe Titanic. În primul rând, avem registre întocmite de biroul de emigrare american din 1912, care arată pe o aşa numită „List of races or peoples” şi nationalitatea română. De asemenea, mai există o listă o listă a pasagerilor „Triumph and Tragedy”, potrivit căreia doi români, mamă şi fiu ar fi supravieţuit tragediei. Aceştia suntBella și Meyer Moor care la origine ar fi fost evrei.
Titanicul în cultura populară
Regizorul american, James Cameron a ecranizat povestea vasului scufundat în Atlantic (1997), respectând după spusele celor mai mulţi specialişti, şirul evenimentelor. Cameron a reuşit să îmbine romanticul cu tragicul, plus scenele tip documentar de la început, obţinând o formulă cinematografică palpitantă. Filmul a fost încununat de succes, lucru dovedit de cele 11 premii Oscar câştigate.
Bibliografie:
