Templele de la Khajuraho, elogiu spiritualităţii şi sexualităţii

Faimosul complex de temple sacre de la Khajuraho este unul dintre cele şapte obiective uimitoare pe care India le găzduieşte, fiind al doilea, într-o clasificare urmând în logica spectaculosului, chiar după Taj Mahal. Templele ating numeroase corzi sensibile, fie prin compoziţia arhitecturală armonioasă şi bine proporţionată, fie prin construcţiile şi arta inspirate din sexualitate. Deşi statuetele sexuale reprezintă numai 10% din ansamblul templelor, acesta a devenit cunoscut ca fiind un spaţiu matrice al sexualităţii, erotismului şi binecunoscutelor practici kama sutra. Khajuraho este o odă în piatră închinată imaginaţiei umane, a creativităţii artistice şi a măreţiei arhitecturii derivate din practicile şi ritualurile spirituale.

Legenda spune că Khajuraho a fost construit de Chardravarman, fiul zeului lunii Chandra, care s-a pogorât asupra unei tinere frumoase în timp ce se îmbăia într-un pârâu. Dinastia Chandela a ridicat templele care au supravieţuit timp de cinci secole până ce au căzut sub atacurile brutale ale Mogulilor. Dintre cele 85 de temple – dintre care s-au conservat 25 – majoritatea au fost construite în timpul unui secol ce a mustit de geniu creator, între 950 şi 1050 d. Hr. Curios este de ce acestea au fost construite aici. Nimic din particularităţile zonei nu recomandă Khajuraho ca fiind un spaţiu propice pentru construcţii grandioase şi niciun centru urban mare nu există în apropiere.

Cum a reuşit dinastia Chandela să transforme în piatră fabuloasele lor vise? Construirea atâtor temple de asemenea dimensiuni în numai 100 de ani trebuie să fi necesitat o forţă de muncă monumentală. Se presupune că Khajuraho era capitala religioasă a dinastiei Chandela, într-o încercare de a diferenţia politica de activităţile culturale. Astfel că au stabilit capitala politică la Mahoba, la o distanţp de 60 km de Khajuraho. Oricare are fi răspunsurile, izolarea grupului de temple la Khajuraho a fost condiţia principală ce a ajutat la prezervarea sa şi apărarea în faţa invadatorilor musulmani ce profanau orice templu închinat idolilor păgâni.

Khajuraho, capitală religioasă

Întreg complexul de la Khajuraho a fost încercuit cu un zid în care au fost deschise opt porţi. Se spune că fiecare poartă era flancată de doi crumali sau alţi palmieri. Datorită acestor curmali, Khajuraho a primit numele de Kharjuravāhaka. În limba hindusă „Kharjura” înseamnă „curmal”, iar „vāhaka” înseamnă „acela care poartă”.

CLICK pentru GALERIE FOTO

Fiecare membru al dinastiei Chandela a construit cel puţin un templu la Khajuraho. Totuşi, ameninţată de invadatorii afgani venind din nord, dinastia Chandela a abandonat Khajuraho. Oamenii au încetat să se mai roage în temple, iar acestea au devenit tributul oamenilor către juglă. Templele au rămas necunoscute lumii, până ce ofiţerul britanic T.S. Burt a descoperit ruinele în 1838. Ajuns la temple, unul dintre însoţitorii lui Burt a fost uimit de comoara arhitecturală, însă şocat de ceea ce vedea, descriind scenele erotice ca fiind „un pic mai calde decât era absolută nevoie”.

Arta erotică

Există numeroase concepte ce explică scopul includerii artei sexuale în construcţia templelor sacre. Unul dintre cele mai cunoscte este acela că aceste statuete aveau menirea să ofere informaţii cu privire la dorinţele pământeşti. În Antichitate, copiii mici erau trimişi la schit unde practicau ritualul sacru brahmacharya până la maturizare. Statuile se adresau lor, învăţându-i despre sexul controlat sau grahsthahram.

Totuşi, într-o perspectivă diferită, se susţine că statuetele semnificau Kama sacră (plăcerile lumeşti) ca o a treia mare purushartha (scopul real al vieţii). Statuile se înscriu şi în curentul ascendent în acea perioadă al culturilor artei tantrice.

Despre plăcere, succes şi talismane norocoase

În perioada antică exista o percepţie general acceptată că existenţa statuetelor sexuale simboliza alankaras, elementre atractive, ce confereau siguranţă şi excelenţă. Această supoziţie se bazează pe textele scrise, sacre şi spirituale, considerate de încredere, precum Shilpashastras şi Brihat Samhita. Conform epopeii Brihat Samhita, sexul sau mithunas (cuplurile), spiriduşii, lianele şi statuetele sexuale erau destinate pentru a fi postate la intrarea principală pentru a aduce noroc, jucând şi rolul de talisman.

Viziunea asceţilor

O altă viziune ce explică vechea artă sexuală de la Khajuraho spune că partenerii din sculpturi simbolizează asceţii, precum şi persoane individuale aparţinând acestei categorii. Clădirea este proiectată astfel încât sculpturile participând în orgii să fie interpreteze scenarii gândite de artiştii interpreţi. În plus, se spune că artiştii se foloseau de asceţi exprimând emoţii intense şi entuziaste, ca modalitate de a ironiza variaţiile tantrice ce se răspândeau în această perioadă.

Valorificarea limbajului

După părerea specialiştilor, numerele sexuale au fost folosite ca un cod pentru a exprima doctrine tantrice şi întâlniri de necomunicat. De pildă, o reprezentare statură în care o spălătoreasă se apropie de un ascet poate părea sexuală şi intensă pentru ochiul neantrenat. Însă, în terminologia tantrică, spălătoreasa simbolizează puterea secretă Kundalini care s-a ridicat la chakre şi gâtul ascetului. Astfel, statuetele sexuale capătă o nouă semnificaţie, tributară cultului tantric tradiţional.

Unde e ascunsă Yantra magică

Conform textului sacru al Shilpa Praksha, pe fiecare frunte trebuie să existe Kamakala Yantra, o artă sexuală, plasată tactic pentru a apăra fruntea de spiritele rele şi de dezastre. Totuşi, Yantra sacră nu trebuie să fie vizibilă amatorilor. Astfel, câteva statui cu susul în jos au fost realizate corespunzător colecţiilor de Yantra sacră şi suprapuse pe această geometrie.

Templul Duladeo