Secretul lui Churchill

După atâtea cărți, studii și monografii despre al doilea război mondial, am putea trage concluzia pripită că s-a epuizat domeniul de cercetare și că puține surprize mai pot fi dezvăluite publicului privind ultima conflagrație mondială.

Cartea care face obiectul acestei recenzii (Leon Kilzer: CHURCHILL’s DECEPTION - The dark secret that distroyed Nazi Germany) demonstrează contrariul, respectiv că putem descoperi încă, aspecte nebănuite în munții de documente scoase de la secret de către cancelariile marilor puteri beligerante. 

Manevrele lui Churchill

În general termenul de păstrare la secret practicat de cancelariile occidentale este de treizeci de ani de la data întocmirii documentelor respective. Unele țări au ținut secrete anumite documente chiar 35-40 de ani de la emiterea lor. De aceea a provocat curiozitatea istoricilor, scoaterea de la secret de către britanici a unor documente strict secrete, păstrate de ei la Londra timp de o jumătate de secol de la emiterea lor. Cartea de față este rezultatul studierii acestor documente pe care englezii le-au considerat jenante pentru ei: stenogramele dezbaterilor guvernului britanic sub conducerea lui Winston Churchill. Cartea descrie cu rigoare academică modul în care Churchill a reușit să-l determine pe Hitler să invadeze nu Anglia ci URSS-ul.

Jurnalistul Louis C. Kilzer, laureat al premiului Pullitzer, aduce la lumina tiparului documente britanice care demonstrează documentar aceste manevre necunoscute până acum și care-i pătează memoria lui Churchill în ochii opiniei publice. Cartea descrie cum în calitate de prim-ministru, Churchill și-a convins miniștrii din guvern sa respingă ofertele multiple propuse de generalii germani pentru oprirea războiului prin asasinarea lui Hitler de către nemți.

Stenogramele ședințelor guvernului britanic redau modul cinic în care Churchill supune spre aprobarea guvernului sau respingerea propunerilor germane: “Hitler este doar un om care va deceda mai curând sau mai târziu. Pentru Imperiul Britanic pericolul nu este Hitler, ci Germania. Noi trebuie să-l convingem pe Hitler să atace URSS-ul pentru că acolo va fi sfârșitul lui, iar noi vom dezmembra Germania”.

Falsul Hess

Generalii germani erau deciși să-l suprime pe Hitler în anul 1939 și 1940 cu condiția prealabilă ca Anglia să accepte în scris, neamestecul ei în războiul civil care ar fi izbucnit între germani ca urmare a asasinării dictatorului. După ce i-a refuzat pe generalii germani, Churchill a avut surpriza să primească o ofertă uluitoare chiar de la Hitler: încheierea unui pact cu Anglia prin care Germania retroceda teritoriile cucerite de nemți în vestul Europei, în schimbul garantării intereselor germane în răsăritul Europei subjugate de Hitler.

Nici această ofertă germană n-a fost acceptata de Churchill care a notat însa dorința obsesivă a lui Hitler de a încheia pacea cu Anglia. El a cultivat cu abilitate iluziile lui Hitler că și Anglia dorește pacea (cu scopul inițial de a câștiga timp, pentru înarmarea englezilor). Ulterior, când trupele germane cuceriseră Franța și ajunseseră la Canalul Mânecii, Churchill a lansat înșelătoria menită să-l oprească pe Hitler: englezii l-au invitat pe adjunctul lui Hitler, Rudolf Hess, să vină în Anglia la o așa zisă “conferință de pace” la care nemții să negocieze cu Partidul Păcii din Marea Britanie invazia URSS.

Spionii lui Stalin din guvernul britanic (Philby, Blunt, Cairncross), au telegrafiat Moscovei conținutul fiecărei întrevederi avute de Hess în Anglia, după celebrul său zbor acolo la manșa unui avion special echipat cu rezervoare suplimentare de benzină, pentru acel voiaj ultra-secret. Pentru evitarea demascării acestei manevre, Churchill va reține prizonier pe Hess în Anglia pe toata durata războiului, iar la Tribunalul de la Nürenberg va fi adusă o sosie a lui Rudolf Hess care nu întâmplător a refuzat timp de 28 de ani de închisoare la Spandau, să primească vizita vreunui membru al familiei sale.

Mai apar și probe medicale aduse din arhive care atestă că omul închis la Spandau sub numele de Rudolf Hess, nu purta pe toracele său urmele permanente lăsate de o intervenție chirurgicală din timpul primului război mondial. Acea cicatrice chirurgicală este înregistrată radiologic în dosarul medical al lui Hess, anterior plecării sale în Anglia și nu poate justifica nimeni absența ei la deținutul nr. 7 de la Spandau.

Întrebări și răspunsuri

În final se pune o întrebare mai importantă decât identitatea prizonierului nr. 7 de la închisoarea Spandau și anume: la ce a folosit înșelătoria cu Hess? A salvat Anglia de la înfrângere, deturnarea războiului spre URSS?

- Da, dar a salvat-o de un dictator care nu urmărea înfrângerea Angliei. Hitler a salvat Anglia tot atât cât Churchill, concluzionează autorul cărții.

- A progresat Imperiul Britanic de pe urma încăpățânării lui Churchill de a lupta contra Germaniei, așa cum susținea Churchill că era scopul războiului? Nu, Imperiul Britanic s-a dezintegrat după razboi, iar Anglia a ieșit slăbită ca țară.

- A reușit Germania nazistă să stopeze extinderea comunismului în lume? Din nou, nu. A reușit exact contrariul, sa extindă comunismul de la Berlin până la Pekin. Războiul a transformat URSS-ul dintr-o putere europeană într-o supraputere mondială, care urmărea un scop pe care Hitler nu l-a avut: dobândirea hegemoniei universale. Este adevărat că Churchill a oprit existența unuia dintre cei mai răi conducători care au existat. Problema este ca totuși l-a oprit prea târziu, după ce genocidul fusese comis.

Și acum faptele concrete evidențiate de autor prin documente secrete de arhivă:

– după victoriile sale în vestul Europei, Hitler a hotărât să se oprească pe motivul declarat că are nevoie de 100 de ani pentru consolidarea victoriilor;

– a propus în scris eliberarea țărilor cucerite de el în vestul Europei;

– a ordonat demobilizarea a 30 de divizii și tot ce a întreprins din septembrie 1939 până în ajunul invadării URSS la 22 iunie 1941 a fost făcut cu scopul încheierii războiului, nu al ducerii lui. Dacă Anglia ar fi acceptat pacea, Hitler ar fi încheiat-o în condiții favorabile Imperiului Britanic. Documentele nu lasă dubii aici. În loc de asta, Anglia respinge oficial pacea, dar o acceptă pe ascuns, și procedând astfel Anglia conduce la cel mai cumplit deznodământ din toate rezultantele posibile: dă mână liberă lui Hitler în estul Europei fără să fi rezolvat nimic în vest.

Fără îndoială, o pace încheiată în vara anului 1940 ar fi avut un preț ridicat: Polonia ar fi încetat să existe, Cehoslovacia ar fi rămas un protectorat german și multe din țările nesovietice ale Europei răsăritene ar fi fost incluse în sfera de influență germană cel puțin la fel de strâns controlate ca emisfera occidentală sub Doctrina Monroe. Evreii ar fi fost excluși din Europa Centrala. A meritat oprirea acestora prin sacrificiul suprem a 52 de milioane de oameni? Greu de răspuns afirmativ, în condițiile în care Europa care a rezultat din ruine, a găsit Polonia, Cehoslovacia și restul Europei răsăritene într-o sclavie mai cumplită decât își imaginase Hitler în 1940.

În încheiere supun spre examinare cititorului următoarea chestiune: este oare posibil de imaginat că datorită petrolului ei, România ar fi avut sub germani un nivel de viață apropiat Austriei sau Elveției? La moartea regelui Carol I în 1914, documentele vremii arată că rata de schimb monetar între francul elvețian și leul românesc era aproape 1:1.