Primii bookmakeri jpg

Primii bookmakeri: cum au apărut cotele și casele de pariuri

📁 Promo și advertorial
Autor: Advertorial

Meseria de bookmaker are ceva mai mult de două sute de ani și a apărut pe un câmp de curse din Anglia. În acest articol îți arăt cum s-a transformat pariul dintr-o înțelegere între doi spectatori într-o afacere cu cote și agenții.

Mai jos afli de unde vine cuvântul bookmaker și cine a calculat primul câte o cotă pentru fiecare cal. Unul dintre fondatorii cabaretului Moulin Rouge a făcut închisoare pentru un sistem de pariuri pe care Franța l-a legalizat mai târziu.

Pariul dintre doi oameni

Și în Antichitate se paria de la om la om, la luptele de gladiatori sau la cursele de care. La fel se întâmpla în Anglia, unde cursele de cai au fost multă vreme distracția nobililor. La început, o cursă era un duel între doi cai, iar miza o puneau chiar proprietarii lor.

Un om care nu avea niciun interes în cursă trecea înțelegerea celor doi proprietari într-un registru. La Newmarket, orașul socotit și astăzi capitala curselor de cai din Anglia, un astfel de registru se ținea deja în anii 1720.

Spectatorii pariau și ei, unul cu altul, iar de obicei fiecare risca aceeași sumă. Ca să pariezi, trebuia să găsești pe cineva convins de contrariu.

Nici la cursele cu mai mulți cai nu aveai mult de ales. Puteai miza pe favorit sau pe toți ceilalți, luați la grămadă.

Harry Ogden și primele cote

În anii 1790, la Newmarket, un anume Harry Ogden a scris cu creta câte o cotă pentru fiecare cal din cursă. Le-a socotit pe rând, după șansele de câștig ale fiecăruia.

Ogden voia să primească pariuri pe toți caii și să rămână pe plus, oricare ar fi trecut primul linia de sosire. De aceea dădea cote ceva mai mici decât cele corecte, deci plătea mai puțin celor care câștigau. Când banii pariorilor se împărțeau pe mai mulți cai, o parte din suma strânsă îi rămânea lui.

Partea aceasta se numește astăzi marjă. Pariurile se notau într-un registru, „book” în engleză, iar omul care îl ținea a primit, în secolul al XIX-lea, numele de bookmaker.

Ideea a prins repede. Ceilalți care primeau pariuri la curse au copiat-o. Povestea lui Ogden are și o doză de legendă, iar sursele nu se înțeleg nici asupra anului.

Pariul mutual, ideea unui catalan

La Ogden, cotele le stabilea el. În pariul mutual, pari mutuel în franceză, oamenii pariază doar între ei, iar cotele reies din banii mizați. Sistemul a fost pus la punct în 1867 de Joseph Oller, un catalan crescut la Paris.

Toate mizele puse pe o cursă se strâng la un loc. Organizatorul își oprește un comision, iar restul se împarte între cei care au ales calul câștigător, după cât a mizat fiecare. Cota o afli abia după ce se închid pariurile, deoarece depinde de câți bani s-au mizat pe fiecare cal.

În 1874, Oller a fost condamnat la închisoare pentru jocuri de noroc ilegale. A trecut apoi la afacerile cu spectacole, iar în 1889 a deschis, împreună cu un asociat, cabaretul Moulin Rouge. Doi ani mai târziu, parlamentul francez a legalizat pariul mutual pe hipodromuri și i-a interzis pe bookmakeri.

Calculele se făceau de mână, până când inginerul George Julius a construit o mașină care aduna singură mizele. Prima a fost instalată în 1913, pe un hipodrom din Auckland, în Noua Zeelandă. Julius o gândise la început pentru numărarea voturilor la alegeri.

De la agenție la internet

Anglia a rămas țara bookmakerilor. Aceștia au căutat devreme clienți și în afara hipodromului. În anii 1840, londonezul William Davies, poreclit Leviatanul, afișa liste cu cote prin cârciumi, unde oricine putea paria cu bani gheață.

Parlamentul britanic a interzis casele de pariuri în 1853, iar pariul cu bani gheață a rămas legal doar la curse. Bookmakerii s-au mutat pe stradă, unde oamenii lor strângeau mizele pe ascuns.

Agențiile de pariuri au redevenit legale abia la 1 mai 1961. Primele erau austere, cu geamuri acoperite și fără televizor, ca nimeni să nu fie ispitit să intre. Chiar și așa, în șase luni s-au deschis în jur de 10.000 de agenții.

La 17 ianuarie 1996, un finlandez a mizat 50 de dolari pe un meci din Cupa Angliei, pe site-ul unei case de pariuri din Austria. Este socotit primul pariu sportiv plasat pe internet.

Astăzi pariezi de pe telefon, fără să mai treci pe la agenție. În România, pariurile online sunt legale doar la operatorii licențiați de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN). Oficiul publică lista firmelor care au licență, împreună cu site-urile fiecăreia. Pe site-ul GambleZone sunt trecute și comparate doar case de pariuri online care au licență ONJN.

Fiecare cotă are și astăzi o marjă, la fel ca acum două secole, așa că avantajul rămâne de partea casei. Pariul rămâne o distracție cât timp îți fixezi o limită de bani înainte să pariezi.

Locul cretei lui Ogden l-a luat între timp un ecran, pe care vezi tot câte o cotă pentru fiecare concurent.

Licență ONJN clasa a II-a, Decizia nr. 1046/19.06.2017. Jocurile de noroc sunt interzise persoanelor sub 18 ani. Joacă responsabil.