Povestea tragică al elevului orfan care a ales trupul Eroului Necunoscut
Alegerea rămăşiţelor soldatului necunoscut s-a hotărât în anul 1923, solicitându-se dezgroparea rămăşiţelor pământeşti a zece soldaţi de pe câmpurile de luptă din Primul Război Mondial din toate provinciile ţării.
Leon Balby, un cronicar francez, a fost primul care a avut iniţiativa glorificării eroului necunoscut în Primul Război Mondial. Autorităţile franceze au decis ca din zece locuri de luptă să fie aduşi tot atâţia eroi necunoscuţi la Paris. Alegerea soldatului necunoscut s-a făcut în 1920, pe câmpul de luptă de la Verdun, de către un soldat al cărui tată căzuse pe câmpul de luptă.
România a fost printre primele state, alături de Anglia, Italia şi Belgia, care, urmând exemplul Franţei, a decis să înalţe un monument dedicat memoriei celor care s-au jertfit pe câmpul de luptă,
În România, pentru alegerea soldatului necunoscut s-a hotărât ca începând din 11 mai 1923 să fie dezgropaţi zece soldaţi de pe câmpurile de luptă unde s-au dat marile bătălii din Primul Răboi Mondial, respectiv Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, Tg.Ocna, Jiu, Prahova, Bucureşti, Dobrogea, Ardeal şi Basarabia. Deshumarea şi ridicarea acestor rămăşiţe pământeşti a fost urmată de aşezarea lor în zece sicrie de stejar, căptuşite cu tablă de zinc şi depuse în Biserica "Adormirea Maicii Domnului" de la Mărăşeşti, în ziua de 13 mai 1923.
Alegerea sicriului cu osemintele Ostaşului Necunoscut a aparţinut elevului Amilcar C. Săndulescu, de la Liceul Militar "Dimitrie A. Sturdza" din Craiova, premiant şi orfan de război.
“El s-a născut la 20 februarie 1911, provenind dintr-o familie de învăţători, Maria şi Constantin Săndulescu. A rămas orfan încă de la vârsta de 5 ani, mama a decedat, iar tatăl a căzut pe front în prima campanie a războiului, din 1916. După terminarea cursului primar, ca orfan de război, a fost admis în clasa I la Liceul Militar din Craiova, unde, în scurt timp, a fost avansat la gradul de elev fruntaş pentru merite deosebite. În anul 1923, a fost desemnat să aleagă sicriul cu osemintele ostaşului necunoscut, având în vedere că era cel mai strălucit dintre copii”, conform istoricului Gh. Popa.
"Acesta este tatăl meu"
Solemnitatea alegerii soldatului necunoscut s-a făcut în prezenţa autorităţilor, iar orfanul Amilcar a înconjurat cele zece sicrie şi s-a oprit în faţa celui de-al patrulea sicriu, a îngenuncheat şi a rostit cuvintele legendare:"Acesta este tatăl meu". Astfel, sicriul cu numărul 4 a devenit soldatul necunoscut al României, iar celelalte nouă sicrie au fost duse în Cimitirul Eroilor din Mărăşeşti şi îngropate cu onoruri militare în ziua de 14 mai 1923.
Cum a descris după aceea Amilcar momentul alegerii sicriului cu Soldatul Necunoscut."Eu m-am dus înaintea celor zece sicrie, tremurând, şi, emoţionându-mă, stăteam la îndoială, neştiind pe care să pun mâna. Dar deodată m-am dus la sicriul al patrulea. Îndemnat de conştiinţă, am pus mana pe el. În momentul acela un mare fior mi-a străbătut tot sufletul şi mi-au venit pe buze cuvintele - acesta este tatăl meu".
Sicriul cu Eroul Necunoscut, împodobit cu pânza tricoloră, a ajuns în Gara de Nord, unde era aşteptat de oficiali ai statului şi personalităţi politice şi militare, în frunte cu Regele Ferdinand, îmbrăcat în uniforma de general. Sicriul a fost aşezat pe un afet de tun, tras de opt cai şi transportat la Biserica "Mihai Vodă". În ziua de 17 mai 1923, în Parcul Carol a avut loc ceremonia reînhumării Eroului Necunoscut. Pe lespedea crisptei s-a încrustat următorul epitaf:„Aici doarme fericit întru Domnul Ostaşul Necunoscut, săvârşit din viaţă în jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odihneşte pământul României întregite. 1916-1919".
Pe întreg cuprinsul României s-a păstrat un moment de reculegere, toate mijloacele de transport, pietonii oprindu-se într-o linişte desăvârşită să respecte memoria soldatului necunoscut. În momentul coborârii sicriului în criptă, o baterie de artilerie a tras 101 salve de tun.
Înghiţit de valuri
La aproape trei luni de la solemnitatea alegerii Eroului Necunoscut, Amilcar Săndulescu, care avea doar 12 ani, a fost trimis cu colegii săi de la liceul militar la Sanatoriul Militar din Techirghiol. Într-una din zile, cand Marea Neagră era agitată, Amilcar a murit într-un mod stupid.
“Amilcar stătea pe malul mării. Agitate valuri. Atât de mari, încât nimeni nu avea curaj să intre în apă. Se ştie, din relatările martorilor, că nici acest copil nu dorea să facă baie. Doar admira natura dezlănţuită. Pe urmă a vrut să se spele pe picioare de nisip, depăşind însă limita, dincolo de pământ, spre talazuri. Dar un val mare s-a năpustit asupra lui şi l-a doborât la pământ. Copilul era ameţit. Al doilea val a venit însă imediat şi a tras plăpândul trup în larg. Totul s-a petrecut în câteva secunde. Alţi copii care erau în apropiere dau imediat alarma, se arată în relatarea unui coleg, pe nume Ianciu.
A fost transportat şi înhumat, pe data de 30 iulie, în cimitirul din Craiova, regretat de toţi foştii lui colegi şi de cei care l-au cunoscut cu ocazia amintită.
"Amilcare, destinul a vrut astfel cu tine, şi ceea ce este scris în Cartea Destinului este lucru sfânt şi se împlineşte, căci asta-i vrerea lui Dumnezeu. Tu ai încetat să mai fii al familiei, al şcolii, tu ai devenit Fiul Eroului Necunoscut, tu ai devenit copilul suferinţelor şi umilirilor, speranţa şi chezăşia zilei de mâine a Neamului", a spus în cuvântul de la înmormântare profesorul Balaban.
Pe soclul monumentului ce-i străjuieşte mormântul se găseşte un basorelief din bronz care-l reprezintă în momentul alegerii sicriului cu soldatul ncunoscut.
