Povestea neștiută a castelului Ghika de la Dofteana
Domeniul Ghika era renumit în epocă pentru partidele de vânătoare şi recoltarea de trofee, fauna fiind asigurată de apropierea de muntele Nemira şi de apa Trotuşului.
Castelul Ghika de la Dofteana (județul Bacău) este situat în arealul Văii Trotușului și face parte din imobilele deținute de familia Ghika, alături de Palatul de la Comănești. Conacul de la Dofteana a fost construit la sfârşitul secolului al XIX-lea pentru a fi un castel de vânătoare.
În 1887, Neculai N. Ghika a tocmit oameni care să ridice pe domeniu o locuinţă administrativă cu parter şi etaj denumită, impropriu, hulubărie. La scurt timp, proprietarul domeniului a angajat un arhitect italian pentru a-i pune în practică planurile și începe să aducă materiale de construcție și meșteri din străinătate în acest scop. Ulterior, castelul va fi folosit ca reședință de vară și de vacanță de către familia Ghika.
Comandamentul Wehrmachtului, mutat în castel
În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, între 1941-1944, în castel a fost stabilit Comandamentul Wehrmachtului. După întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, castelul a fost devastat de armata sovietică, așa cum s-a întâmplat cu palatele de la Comănești și Dărmănești.
Naționalizarea domeniului s-a realizat în două etape. O dată în 1945, imediat după război, prin aplicarea Reformei Agrare, iar în a doua etapă castelul și restul domeniului au trecut în proprietatea statului.
Fiecare etapă a contribuit la distrugerea şi degradarea castelului. Astfel, fostul castel de vânătoare al lui Emil Ghika, urmașul lui Neculai Ghika, a devenit pe rând sediul unor instituții de stat ca: spital TBC, casă de copii și sanatoriu de reumatologie infantilă.
Din cele 33 de camere ale clădirii, câteva fuseseră sigilate cu bunuri mobile depozitate în ele. Cu timpul acestea au dispărut, dar o parte din ele au fost găsite și folosite pentru transformarea Palatului Ghica din Comănești în Muzeu Etnografic.
După 1989, moștenitorii nu au intentat proces de retrocedare, domeniul rămânând până târziu în anii 2000 în proprietatea consiliului local. Din cauza costurilor imense de întreținere, imposibil de suportat de o simplă comună, s-a decis scoaterea la licitație publică a domeniului.
După câteva licitații în care nu s-a găsit niciun cumpărător, iar prețul a trebuit să fie drastic redus, castelul și domeniul au fost vândute.
Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro
