Moartea la Zidul Berlinului
Nu se cunoaște cu exactitate numărul persoanelor care au murit încercând să fugă din Berlinul de Est trecând Zidul. Reprezentanții Muzeului Checkpoint Charlie vorbesc de cel puțin 200 de victime, în timp un centru de cercetare al istoriei contemporane de la Postdam a confirmat până acum doar 136.
Pentru că sistemul de apărare din zona Zidului nu era suficientă pentru a-i opri pe oameni să încerce să evadeze, autoritățile est-germane au acordat soldaților de la graniță dreptul de a folosi armele de foc dacă depistează tentative de evadare. Printr-un ordin din octombrie 1973, soldaților li se spunea că cei care încearcă să treacă Zidul erau criminali și că trebuie împușcați;de asemenea ordinul specifica în mod clar că soldații aveau dreptul și chiar trebuiau să folosească armele și în cazul femeilor și copiilor. Soldații nu erau obligați să folosească mai întâi focuri de avertisment;puteau trage direct. 90 de oameni au murit împușcați de soldații de la granița din Berlin între 1961 și 1989. Soldaților li s-a retras dreptul de a folosi armele abia în aprilie 1989, cu șapte luni înainte de căderea Zidului.
Primii morți în căutarea libertății
Prima persoană care a murit încercând să ajungă în Berlinul de Vest a fost Ida Siekmann, o femeie de 58 de ani. Ea locuia în imediata apropiere a zidului, într-un bloc de apartamente aflat în Berlinul de Est;însă strada și trotuarul din fața clădirii se aflau, potrivit delimitărilor oficiale, în Berlinul de Vest. Teoretic, oamenii puteau ieși pe ușa din față a clădirii direct în Berlinul de Vest, motiv pentru care autoritățile au baricadat aceste ieșiri. În primele zile însă, oamenii săreau pe geamul apartamentelor sau coborau pe funii pentru a ajunge în Berlinul de Vest, fiind ajutați de polițiști și pompieri. Ida Siekmann, afectată de despărțirea de familia care locuia în Vest, a sărit pe geam de la etajul trei, însă pompierii nu au reușit să o prindă la timp în plasa de siguranță. A murit la scurt timp din cauza rănilor suferite.
Prima persoană împușcată încercând să treacă zidul a fost tânărul Günter Litfin, în vârstă de 24 de ani. El a încercat să traverseze înot canalul Spree către Berlinul de Vest pe 24 august și a fost împușcat de soldați. Exact în acea zi, soldații primiseră ordin să împuște pe oricine încearcă să evadeze.
Dacă cineva era rănit în timpul unei tentative de evadare și rămânea de partea estică a Zidului, cei din Vest nu puteau face nimic în ajutorul său. Autoritățile occidentale nu aveau voie să intervină sub nicio formă pentru a evita izbucnirea unui conflict;astfel, erau forțate să privească neputincioase cum oamenii erau împușcați și lăsați să moară la marginea zidului. Este faimos cazul tragic al tânărului Peter Fechter, în vârstă de 18 ani, care a fost împușcat și lăsat să sângereze până la moarte lângă zid, sub privirile presei occidentale, pe 17 august 1962.
Cazul lui Peter Fechter
La un an după construirea Zidului, Fechter și un prieten de-ai săi, Helmut Kulbeik, au plănuit să evadeze pentru a căuta o viață mai bună de partea cealaltă a Zidului. Cei doi erau nemulțumiți de situația politică din Germania de Est și visau la un trai mai bun. Potrivit planului, ei urmau să se ascundă într-un atelier aflat în apropierea Zidului și de acolo să sară pe geam (ferestrele nu fuseseră încă baricadate) în așa-zisa „zonă a morții” dinaintea Zidului, foarte bine păzită, și să fugă până la zis și să se cațere.
Cei doi au fost însă depistați de soldați, care au început imediat să tragă. Kulbeik a reușit să se cațere la timp peste Zid, dar Fechter s-a mișcat prea încet. Kulbeik a relatat ulterior că în momentul în care soldații au tras primele focuri, Peter parcă s-a blocat și a început să se cațere prea târziu. A fost împușcat în zona pelvisului și s-a prăbușit lângă zid. Soldații l-au lăsat acolo, în fața privitorilor de pe partea cealaltă a Zidului și în fața jurnaliștilor. Tânărul a țipat după ajutor, dar soldații est-germani nu au făcut nimic. Polițiștii occidentali au încercat să-l ajute și i-au aruncat câteva bandaje;nu au riscat însă să se cațere peste zid. Fechter a murit din cauza hemorargiei după circa o oră;abia atunci soldații au venit să-i mute trupul.
Foto: Fotografiile făcute de jurnaliștii occidentali, cu Fechter sângerând la marginea Zidului, au făcut înconjurul lumii, și au transformat episodul morții sale într-un simbol al brutalității regimului din RDG.
Potrivit rapoartelor întocmite ulterior de autoritățile din Vest, soldații au început să tragă fără niciun avertisment, iar Peter Fechter a fost rănit de mai multe gloanțe;mai întâi, imediat ce s-a cățărat pe zid, moment în care s-a oprit;soldații au continuat însă să tragă, deși era clar că tânărul nu mai putea să facă nimic. În Est, autoritățile au luat măsuri după cazul lui Fechter și au dat instrucțiuni soldaților ca, în cazuri asemănătoare, persoana rănită să fie mutată din apropierea zidului pentru ca „inamicul să nu fie provocat”. De fapt, principala problemă a guvernului est-german a fost campania de presă născută în Occident în baza fotografiilor tulburătoare făcute cu tânărul zăcând lângă zid.
Rapoartele est-germane susțin că întârzierea în a-l ajuta și muta pe Fechter s-a datorat comportamentului poliției din Berlinul de Vest, fotografilor și echipelor de cameramani. Șeful propagandei, Karl-Eduard von Schnitzler, a declarat chiar că brutalitatea soldaților a fost în interesul statului, deoarece viațile lor – mult mai valoroase decât viața unui delincvent – ar fi putut fi puse în pericol din cauza autorităților occidentale.
Foto jos:Memorial ridicat în amintirea lui Peter Fechter
În iunie 1990, sora lui Peter Fechter a început un proces împotriva soldaților care i-au ucis fratele. Șase ani mai târziu, doi dintre ei (cel de-al treilea murise), Rolf Friedrich și Erich Schreiber, și-au recunoscut vina și au fost condamanți pentru omor cu circumstanțe atenuante. Au fost condamnați la 20-21 de luni de închisoare, cu posibiltatea de a fi eliberați condiționat. Din cauza lipsei unor dovezi clare, judecătorii nu au putut stabili precis care dintre cei trei soldați a tras glonțul care i-a adus moartea lui Fechter.
De citit: Death at the Berlin Wall, de Pertti Ahonen
Surse:
http://www.berliner-mauer-gedenkstaette.de
