Locul unde soldații romani sufereau cel mai mult - ce au descoperit arheologii in latrine?
Viața soldaților romani de pe frontiera nordică a Imperiului nu era dominată doar de frig, izolare și amenințarea atacurilor barbare. Dincolo de disciplina militară și infrastructura impresionantă a Romei, realitatea cotidiană ascundea un dușman mult mai banal, dar persistent: bolile intestinale.
Un studiu recent, realizat de o echipă internațională de cercetători, aduce dovezi directe că soldații staționați la Vindolanda, fortul auxiliar situat lângă Zidul lui Hadrian, sufereau frecvent de diaree, dureri abdominale și infecții parazitare. Descoperirea provine nu din surse literare sau relatări medicale antice, ci dintr-un loc mult mai prozaic: latrinele militare ale secolului al III-lea, scrie turismistoric.ro
Vindolanda – un laborator al trecutului roman
Fortul Vindolanda, aflat în nordul Angliei, imediat la sud de Zidul lui Hadrian, a fost ocupat aproape continuu între secolele I și IV d.Hr. Construit inițial din lemn și ulterior refăcut din piatră, fortul făcea parte dintr-un sistem defensiv menit să protejeze cea mai nordică graniță a Imperiului Roman.
Vindolanda este celebră pentru condițiile sale arheologice excepționale. Solul saturat cu apă și lipsit de oxigen a conservat materiale extrem de fragile: tăblițe de scris din lemn, obiecte textile, încălțăminte, resturi alimentare și chiar insecte. Această „capsulă a timpului” a permis cercetătorilor să reconstituie aspecte intime ale vieții romane, de la corespondență personală până la igienă.
Ce ascund canalele de scurgere ale latrinelor
În cadrul studiului publicat în revista Parasitology, cercetătorii au analizat 58 de probe de sol prelevate din canalele de scurgere ale latrinelor fortului, datate în secolul al III-lea d.Hr. Printre fragmentele de ceramică, mărgele și oase de animale, au apărut dovezi biologice mult mai relevante pentru sănătatea comunității romane.
Analiza microscopică a scos la iveală ouă de paraziți intestinali, aparținând cel puțin trei specii diferite:
- Ascaris (limbrici),
- Trichuris (viermi tricocefali),
- și, pentru prima dată în Britania romană, Giardia duodenalis.
Acești paraziți se transmit prin contaminare fecal-orală, de obicei prin apă sau alimente infectate, și provoacă simptome precum diaree severă, crampe abdominale, febră și deshidratare.
Un paradox roman: canalizare modernă, boli vechi
Descoperirea este cu atât mai surprinzătoare cu cât romanii dispuneau de un sistem de canalizare avansat pentru epocă. Latrinele publice, scurgerile de apă și regulile de igienă erau considerate semne ale civilizației romane.
Cu toate acestea, prezența simultană a mai multor paraziți sugerează că sursele de apă sau hrană erau contaminate, probabil din cauza densității populației, a gestionării imperfecte a deșeurilor și a conviețuirii oamenilor cu animalele în interiorul fortului.
Giardia, în special, este un indicator important. Spre deosebire de alți viermi intestinali, acest parazit afectează intestinul subțire și poate avea efecte pe termen lung, inclusiv sindrom de colon iritabil, deficiențe nutriționale și slăbirea sistemului imunitar.
Soldați, familii și copii pe linia frontului
Deși, din punct de vedere legal, soldaților romani le era interzis să se căsătorească în timpul serviciului, realitatea de la Vindolanda arată o imagine diferită. Descoperiri arheologice – inclusiv încălțăminte pentru copii – indică prezența femeilor și copiilor în jurul fortului.
Această realitate face ca impactul paraziților să fie și mai grav. Copiii sunt deosebit de vulnerabili la infecțiile intestinale, iar efectele cronice pot include întârzierea creșterii și afectarea dezvoltării cognitive.
Potrivit cercetătorilor, între 10 și 40% din populația Imperiului Roman ar fi fost infectată cu viermi intestinali, o rată ridicată care reflectă limitele medicinei și igienei antice, chiar și în zonele bine organizate militar.
O fereastră spre viața reală a Imperiului
Latrinele de la Vindolanda nu oferă doar detalii medicale, ci și o lecție de istorie socială. Ele arată că, dincolo de drumuri pavate, apeducte și armate disciplinate, Imperiul Roman era populat de oameni supuși acelorași vulnerabilități biologice ca și astăzi.
Acești soldați, aflați la marginea lumii romane, nu se confruntau doar cu inamici externi, ci și cu un adversar invizibil, purtat în apă, hrană și sol. O descoperire modestă, la prima vedere, dar care completează imaginea unei Antichități mai reale, mai umane și mai fragile decât ne place uneori să credem.
