Jan van Eyck ÔÇô portretul Arnolfini jpeg

Jan van Eyck ÔÇô portretul Arnolfini

­čôü Istoria unui tablou
Autor: Alexandru Voicu

├Än Europa secolului XV exist─â dou─â focare ale picturii:Italia ╚Öi Flandra. Cele dou─â zone se vor dezvolta ├«n paralel, dar ├«n prima etap─â, pictorii flamanzi sunt pu╚Ťin anteriori celor renascenti╚Öti. Pictura flamand─â este o art─â burghez─â, pictorii lucr├ónd la comanda marilor negustori/bancheri din lumea flamand─â, astfel c─â tablourile lor reflecta interesele acestor p─âturi sociale. Arti╚Ötii se concentreaz─â foarte mult pe universul casnic, via╚Ťa cotidian─â, preocup─ârile burghezilor. Astfel, vor prima tablourile-portrete, capacitatea burghezului de a se autocontempla, portretul vorbind de cariera sa ╚Öi starea social─â ÔÇô un fel de narcisim tipic pentru lumea finan╚Ťelor ╚Öi economiei. Universul nu este unul mitologic, iar ├«n lucr─ârile cu caracter religios, accentul va c─âdea ├«n special pe tematica biblica nou ╚Öi vechi-testamental─â ╚Öi nu pe mitologia greac─â.

Dup─â vizita pictorilor flamanzi ├«n Italia se va produce un mixaj ├«ntre viziunea nordic─â ╚Öi accentuat materialismul influen╚Ťelor umaniste italiene. Pictura flamand─â este una cu culori mai ├«nchise, sumbre, din cauza tehnicii de ob╚Ťinere a culorilor, care era diferit─â dec├ót cea italian─â. Pictorii nu au folosit ├«n componen╚Ťa culorilor ╚Öi r─â╚Öini bituminoase, ceea ce a dus cu timpul la ├«nchiderea culorilor, spre deosebire de italieni, unde culorile s-au estompat. Pictura flamand─â s-a desprins de stilul gotic, excesiv de decorativ (foarte popular la cur╚Ťile regale europene), pentru a descrie mult mai realist lumea ├«nconjur─âtoare. Se va p─âstra ├«ns─â interesul pentru detaliu ╚Öi coloristica bogat─â ce caracteriza goticul interna╚Ťional, dar i-au ad─âugat o dorin╚Ťa de a observa ╚Öi de a reda naturale╚Ťea;

Jan van Eyck

Jan van Eyck a fost un pictor flamand n─âscut ├«n 1395, ├«n Maaseik. Din 1422 lucreaz─â ca maestru pictor pentru Ioan al Bavariei, conte de Olanda, fiind angajat apoi de Filip al III-lea cel Bun, duce de Burgundia. Tablourile care-i sunt atribuite cu certitudine dateaz─â din ultima decad─â a carierei sale:zece sunt semnate ╚Öi datate, reprezent├ónd un num─âr destul de mare pentru perioada respectiv─â. A creat portrete ╚Öi tablouri cu subiecte religioase, ale c─âror virtuozitate tehnic─â, complexitate intelectual─â ╚Öi bog─â╚Ťie ale simbolurilor sunt de neegalat. Capodopera sa este Adorarea mielului misticdin 1432, pictata impreun─â cu fratele sau ÔÇô Hubert (1370-1426). Considerat cel mai mare artist nord-european al secolului al XIV-lea, multe copii f─âc├óndu-se dupa lucrarile sale, van Eyck va deceda la 9 iulie 1441, la Bruges.

Familia Arnolfini (Portretul sotilor Arnolfini):

Van Eyck   Arnolfini Portrait jpg jpeg

Acest tablou exemplific─â, f─âr─â ├«ndoial─â, verosimilitatea (realismul concis) artei flamande timpurii, dar con╚Ťine ╚Öi elemente ad├ónc enigmatice care au nedumerit genera╚Ťii succesive de istorici de art─â. El reprezint─â una din cele mai importante picturi medievale, o lucrare plin─â de virtuozitate artistic─â, de simboluri enigmatice ╚Öi de referin╚Ťe ce ├«nc─â fascineaz─â istoricii de art─â. Portretul este un exemplu celebru de pictur─â flamand─â timpurie;

Cuplul din tablou a fost identificat dup─â mai multe documente de secol XVI ca fiind Giovanni Arnolfini(d. 1472), un negustor din Lucca, Italia, stabilit ├«n 1420 la Bruges ╚Öi pe so╚Ťia lui Giovana Cenami. Este o pictur─â ├«n ulei realizat─â pe lemn, ce m─âsoar─â 82x60 cm, fiind expus─â la National Gallery din Londra din 1842. Artistul nu picteaz─â doar capul, cum se obi╚Önuia ├«n acele vremuri, ci le face portret complet ÔÇô ├«mbraca╚Ťi ├«n haine elegante, cu margini ├«mbl─ânite ╚Öi ├«ntr-o ├«nc─âpere scump mobilat─â.

Artistul pare s─â fii fost extrem de ├«nc├óntat s─â picteze diferitele materiale, mai ales str─âlucirea robei de m─âtase de culoarea prunei, cu garnitura moale de blan─â ╚Öi faldurile grele cu m├ónecile elaborat me╚Öte╚Öugite ale rochiei verzi str─âlucitoare. Van Eyck a pictat toate detaliile din tablou cu aceea╚Öi aten╚Ťie pentru claritate ╚Öi detaliu ÔÇô de la du╚Öumele, sabo╚Ťi ╚Öi c├óinele din prim-plan ÔÇô p├ón─â la candelabrul cu bra╚Ťe, covorul oriental, oglinda ╚Öi mobilierul din lemn. Autorul a creat senza╚Ťia de spa╚Ťiu prin dou─â moduri:a f─âcut ca du╚Öumelele ╚Öi cadrul geamurilor s─â par─â estompate ╚Öi suger├ónd nu doar una, ci dou─â surse de lumin─â ÔÇô fereastra ╚Öi u╚Öa situate ├«n fa╚Ťa celor doi, care pot fi v─âzute ├«n oglind─â.

Datorit─â acestei tehnici, criticii de mai t├órziu, ╚Öi ├«n special Giorgio Vasari ├«l vor considera ├«n mod eronat, ca fiind inventatorul picturii in ulei ÔÇô tehnic─â folosit─â deja de c├óteva secole, van Eyck fiind doar cel care a schimbat modul de folosire. El preg─âtea p├ónza cu mai multe straturi sub╚Ťiri de glazur─â ÔÇô de la deschis la culoare, la ├«ntunecat. Utiliz├ónd glazuri sub╚Ťiri de culoare pur─â, pentru a crea o paleta coloristic─â bogat─â, el a realizat efectul de luminozitate ╚Öi de str─âlucire care caracterizeaz─â tabloul.

Artistul a exploatat ╚Öi timpul de uscare lung al culorilor pentru a-╚Öi amesteca culorile ╚Öi tonurile. Van Eyck folosea pensule fine, petice de c├órpe ╚Öi chiar buricele degetelor pentru a picta moliciunea ornamentelor de pe rochie ╚Öi pentru realizarea grada╚Ťiilor subtile. Amprentele lui pot fi observate ╚Öi astazi in luciul rochiei verzi a doamnei Cenami.

Pictura lui van Eyck este desigur un portret dublu, dar anumite elemente i-au determinat pe critici s─â fac─â specula╚Ťii asupra a ceea ce reprezint─â exact. La mijlocul secolului al XVI-lea, pictura era considerat─â un portret de c─âs─âtorie datorit─â abdomenului doamnei Cenami care p─ârea s─â sugereze c─â e gravid─â, unirea m├óinilor celor doi, m├óna dreapt─â ridicat─â a lui Arnolfini pare s─â sugereze leg─âm├óntul de c─âs─âtorie, iar accentuarea patului sugereaz─â c─â ├«nc─âperea e dormitorul marital.

Atunci c├ónd van Eyck a pictat acest tablou, percep╚Ťia privind frumuse╚Ťea femeii era diferit─â de cea actual─â:literatura ╚Öi arta contemporan─â acesteia ÔÇô chiar ╚Öi alte picturi ale lui van Eyck ÔÇô sugereaz─â ca erau apreciate femeile cu forme zvelte, cu un abdomen rotofei. Van Eyck distorsioneaz─â subtil ambele personaje:o idealizeaz─â pe doamn─â, dar ├«i m─âre╚Öte chipul lui Arnolfini;

Introducerea patului în pictură nu înseamnă că artistul a vrut să ilustreze o cameră maritală, pentru că în acele vremuri paturile erau piese scumpe de mobilier, care erau etalate în camera de zi. Gesturile și privirile enigmatice ale celor două personaje sunt greu de explicat, sugerându-se că Arnolfini are mâna ridicată pentru a întâmpina cele două personaje ale căror reflexii se văd în oglindă.

Exist─â detalii care sugereaz─â c─â van Eyck a vrut s─â ilustreze o ceremonie marital─â:├«n locul unei semn─âturi discrete, artistul plaseaz─â ├«ntre cuplu o inscrip╚Ťie latin─â elaborat─â care spune c─â ÔÇ×Jan van Eyck a fost aici, 1434ÔÇŁ ÔÇô ÔÇ×fuit hicÔÇŁ. Acest detaliu ╚Öi cu reflexia celor dou─â personaje ├«n oglind─â poate ar─âta c─â tabloul este un fel de c─âs─âtorie pictorial─â ÔÇô la acea dat─â nu era nevoie neap─ârat─â de un preot, ci de doi martori. Obiecte din ├«nc─âpere, pictate meticulos, pot sugera o c─âs─âtorie:unica lum├ónare aprins─â ar simboliza prezen╚Ťa lui Dumnezeu, iar c├óinele ar fi simbolul fidelit─â╚Ťii ÔÇô element protector care asigur─â lini╚Ötea ╚Öi pacea universului prezentat. Mai degrab─â, c├óinele este o juc─ârie, ar─ât├ónd c─â nu e nevoie de protec╚Ťie special─â, nefiind vorba de personaje cu autoritate politic─â.

├Än partea de jos este un c─â╚Ťelus ciufulit, ├«n partea dreapt─â sunt ni╚Öte sabo╚Ťi de cas─â ÔÇô o natur─â moart─â care, ├«mpreuna cu celelalte obiecte de ├«nc─âl╚Ť─âminte din apropierea b─âncii sugereaz─â c─â locul era sacru prin oficierea unei c─âs─âtorii. ├Än st├ónga avem un detaliu de mas─â pe care se afla o portocal─â, sugestie a ocupa╚Ťiei capului familiei, care ├«╚Öi permite portocale. ├Än spate avem o oglind─â convex─â ce are semnele zodiacale reprezentate, ar─ât├ónd ideea de temporalitate, de mi╚Öcare, ├«nt─ârit─â de circularitatea oglinzii ╚Öi de faptul c─â ea este bombat─â ÔÇô pe rama sunt reprezentate Patimile lui Hristos.

Se arat─â ╚Öi ideea de familie prosper─â ce a╚Öteapt─â s─â-╚Öi ├«ndeplineasc─â ╚Öi menirea de specie ÔÇô perpetuarea. ├Än acea vreme, na╚Öterea era foarte periculoas─â pentru femei, fiind multe tablouri ce reprezint─â femeile ├«nsarcinate ├«n ultimele luni de sarcin─â. Aceste tablouri erau f─âcute ├«n perioada dinaintea na╚Öterii, pentru c─â nu exista nici o certitudine c─â femeia va supravie╚Ťui na╚Öterii, fiind un portret pentru p─âstrarea memoriei, ╚Öi se spera c─â viitorul copil va avea o imagine a mamei. Lum├ónarea din dreptul so╚Ťului sugereaz─â faptul c─â tabloul s-a facut dup─â na╚Ötere ╚Öi automat dupa moartea so╚Ťiei.

Tema oglinzii pentru rena╚Ötere, este o tem─â foarte atr─âg─âtoare pentru pictori, pentru c─â ├«n felul acesta, pictorul realizeaz─â ideea de completitudine a unui univers. Prin oglind─â se recupereaz─â ╚Öi spa╚Ťiul din fa╚Ťa celor dou─â personaje ÔÇô univers familial complet, nu ├«njum─ât─â╚Ťit. Fereastra deschis─â arat─â contactul cu lumea exterioar─â, dar ╚Öi eventuale c─âl─âtorii ├«n zone exotice.

Van Eyck include ╚Öi o sculptur─â a Sfintei Margareta ÔÇô patroana sf├ónt─â a na╚Öterilor ╚Öi a c─âs─âtoriei, o perie ╚Öi un rozariu care ar putea face referire la grijiile obi╚Önuite ale unei so╚Ťii fa╚Ť─â de copii, sarcinile gospod─âre╚Öti ╚Öi fa╚Ť─â de Biseric─â. Inten╚Ťiile lui van Eyck nu se cunosc ├«n totalitate, dar pare rezonabil c─â realismul s─âu are o dimensiune simbolic─â ce putea fi ├«n╚Ťeleas─â de contemporanii s─âi.

Critici contemporane nu au existat, ceea ce face ca ├«n╚Ťelesul ansamblului s─â fie ast─âzi cam obscur. Explica╚Ťia cea mai logic─â este c─â tabloul reprezint─â o aniversare, s─ârb─âtorirea unei logodne sau a unei c─âs─âtorii.