Iuliu Maniu, o țintă în procesul lui Antonescu

Am ținut să remarc de mai multe ori că Procesul zis al Marii Trădări Naționale a avut drept obiectiv principal nu condamnarea lui Antonescu (din acest punct de vedere Mareșalul se putea considera mort din clipa cînd a fost adus în țară), ci denunțarea lui Iuliu Maniu drept complice al crimelor comise de regimul Antonescu.

Multe dovezi mi-au venit după aceea în sprijin. Iată una descoperită prin lectura broșurii din 1946 Iuliu Maniu văzut de:

„ISVESTIA DESPRE IULIU MANIU

Comentînd procesul trădătorilor antoneşti, ziarul sovietic spune următoarele:

…Făcînd pe placul cotropitorilor hitlerişti, guvernul Antonescu a atacat mişeleşte Uniunea Sovietică, violînd prin aceasta dreptul internațional. Clica lui Antonescu este vinovată, după cum sʼa confirmat încă odată la proces, de jefuirea și masacrarea populației din teritoriile vremelnic ocupate şi de trimiterea la moarte a sute de mii de români.

Judecarea procesului a aruncat o lumină clară și asupra activității cunoscuților fruntași ai așa ziselor partide istorice: național-țărănesc și național-liberal, cari, pînă în momentul de față, – nu fără a fi susținuți din afară – încearcă să se zugrăvească aproape în discipoli ai democrației. Actele de acuzare conțin numeroase dovezi că leaderul partidului național -țărănesc, Maniu, l-a asigurat adeseori pe Antonescu că ,«partidul național-țărănesc nu numai că nu va face vreo greutate guvernului, dar că-l va sprijini chiar». La proces, compărînd ca martor, Maniu nʼa putut să apere nici pe acuzați, nici pe sine însuşi.

Prin declaraţia făcută în instanţă că «Antonescu, urmărind puterea, avea cele mai bune intenţiuni», Maniu sʼa dat peste cap. În cele din urmă a fost nevoit să recunoască anume că a sprijinit sistematic pe Ion Antonescu și că a discutat cu Mihai Antonescu problema războiului împotriva Uniunii Sovietice. Maniu sʼa comportat la proces nu ca un om politic care are curajul să-și apere convingerile lui politice, ci ca un politician mărunt care încearcă prin furișeri de coţcar să se desolidarizeze de acuzați, prietenii săi politici.”