Iubirile Nadiei în Epoca de Aur

Nadiei Comăneci, sportiva care a schimbat istoria gimnasticii mondiale şi care la 12 noiembrie va împlini 50 de ani, a avut o viaţă total diferită după ce a abandonat gimnastica, până să fugă în America.

După retragerea din activitate, Nadia Comăneci a ajuns în dizgraţia nomenclaturii. După succesul de la Universiada din 1981, Nadia a ajuns la concluzia că e mai bine să renunţe în plină glorie. Ea s-a dedicat studiilor, terminând Institutul de Educaţie Fizică şi „Sport" (IEFS) şi a început să antreneze, la  lotul naţional. În paralel era şi arbitru, după ce a obţinut brevetul Federaţiei Internaţionale de Gimnastică. Regimul ceauşist continua însă să se folosească de numele ei, obligând-o să preaslăvească partidul şi pe conducătorul iubit al poporului.

Un discurs, care acum pare halucinant, l-am descoperit în revista Sport, în aprilie 1982. Era apelul de pace, prezentat de Nadia sportivilor din întreaga lume, pe Stadionul „Tineretului" din Bucureşti, şi a sunat aşa:„În faţa gravului pericol de distrugere totală care ameninţă omenirea, noi, sportivii şi toţi cei care activează în mişcarea sportivă românească, acţionând în spiritul politicii de pace a României socialiste, elaborată de preşedintele Nicolae Ceauşescu, eminentă personalitate a lumii contemporane, luptător neobosit pentru pace şi înţelegere între popoare, adresăm sportivilor din întreaga lume îndemnul de a acţiona cu vigoare acum, cât nu este prea târziu, cât nu au început încă să cadă bombele nimicitoare, pentru a împiedica un nou război mondial şi a asigura pacea în Europa şi în întreaga lume". No comment, cum ar spune americanii. De fapt, în spatele discursului pe care Nadia a trebuit să-l citească, stătea obsesia lui Nicolae Ceauşescu de a obţine Premiul Nobel pentru Pace.

Juan Samaranch a decorat-o la polivalentă

 La 6 mai 1984, la Bucureşti, a avut loc retragerea oficială a Nadiei, la Sala Polivalentă, în prezenţa lui  Juan Antonio Samaranch, preşedintele CIO, care i-a oferit „Zeiţei de la Montreal" Ordinul Olimpic. În acelaşi an 1984, ea a fost invitată specială a Comitetului de Organizare a Jocurilor Olimpice de la Los Angeles. Cum SUA şi alte state occidentale boicotaseră ediţis moscovită a competiţiei, în semn de protest pentru invadarea Afganistanului, URSS şi statele satelit au hotărât să răspundă în acelaşi mod:nu au deplasat sportivi în metropola californiană. Au existat trei excepţii:China, Iugoslavia şi România.

„România avea o imagine controversată în privinţa drepturilor omului. Acea imagine era cea pe care Guvernul SUA o evaluase înainte de aprobarea clauzei naţiunii celei mai favorizate şi acest lucru era vital din punct de vedere economic pentru România. Al doilea motiv al preşedintelui Ceauşescu de a trimite sportivii la Los Angeles era fiul său. Nicu a fost conducătorul delegaţiei. Tatăl său îl trimisese pentru a fi prezentat lumii ca un prieten şi aliat. Ceauşescu îl pregătea pe prinţul negru pentru a-i fi succesor", a povestit Bela Karolyi.

Nicu ceauşescu a iubit-o enorm

Prezenţa lui Nicu Ceauşescu la Los Angeles avea însă legătură şi cu Nadia. Încă de la începutul anilor '80, fiul cel mic al dictatorului făcuse o pasiune pentru aceasta. Tot Bela Karolyi a descris momentul: „Am mai aflat că Nadia se întâlnea cu Nicu, fiul preşedintelui, un tânăr foarte dubios, care era preşedintele Organizaţiei de Tineret pe ţară şi care cheltuia foarte mulţi bani pe petrecerile date în Bucureşti pentru gimnaste. Toate erau tinere şi atrăgătoare, iar Nicu era recunoscut ca un mare afemeiat. Nu avea niciun respect pentru statutul lor de sportive, modele sau simboluri, ceea ce ar fi trebuit să fie ele".

Nicuşor Ceauşescu era un vânător de femei celebre  Foto:arhiva naţională

Nicuşor a iubit-o mult pe Nadia, iar relaţia lor a ajuns la un moment dat să irite familia Ceauşescu. În apartamentul Nadiei, obţinut cu ajutorul lui, au fost instalate microfoane, iar marea campioană era urmărită oriunde mergea. După ce fiul lui Ceauşescu a plecat la Sibiu, foşti apropiaţi ai lui  au dezvăluit că Nadia venea des să-l viziteze acolo. Parcurgea drumul la volanul unui Fiat cumpărat tot cu sprijinul lui Nicu, care se îngrijea ca ea să o ducă cât mai bine. Mai ales că, din salariul ei de angajată la CNEFS-ului, nu-i rămânea mai nimic. „Avea rată la casă, taxa de celibat, telefon, lumină, celelalte. Se duceau mai mult de jumătate din banii primiţi", a povestit o fostă angajată a instituţiei. Pe baza relaţiei dintre Nicuşor şi Nadia au circulat multe variante. Ba că acesta îşi bătea joc de ea, umblând în acelaşi timp şi cu Daniela Vlădescu, ba că a vrut să-i scoată unghiile la masă, ba că de fapt Nadia era „şefa" lui Nicuşor şi făcea din acesta tot ce voia. Cert e că Nicu Ceauşescu e un capitol real în viaţa Nadiei, mai mult sau ma puţin plăcut, dar întotdeauna evitat de fosta mare gimnastă.

Relaţii cu Dolănescu, Geolgău şi Bănică jr.

La câţiva ani după căderea comunismului, o serie întreagă de alte poveşti despre viaţa personală a Nadiei au apărut prin presă. S-a scris, de pildă, că Ion Dolănescu a vrut să o ia de nevastă, prin anii 1980, regretatul cântăreţ fiind un apropiat al ei în acea vreme. Apoi a existat legătura cu Geolgău. Fostul jucător al Craiovei Maxima n-a fost iubitul Nadiei, dar între ei a existat o relaţie. Se plăceau şi ieşeau împreună. Peste ani, cântăreaţa Elena Cârstea a confirmat la o emisiune tv că Nadia a fost şi cu Ştefan Bănică jr. „Veneau des la mine acasă", a dezvăluit ea, după care, dându-şi seama ce „porumbel" a scăpat a îngropat definitiv subiectul. Dacă ar fi să ne luăm după gura lumii, Nadia ar fi făcut o întrerupere de sarcină la 26 de ani, cam în acelaşi timp în care era văzută cu Ştefan.

N-a recunoscut nicio legătură amoroasă

La sosirea ei în America, Nadia a fost agasată de ziariști cu tot felul de întrebări legate de viaţa ei intimă. "Eu doream să mă plimb, să mă bucur că sunt liberă, iar ei mă întrebau tot timpul cât de viril era X sau Y, de ce nu m-am măritat cu Nicu sau cu un fotbalist craiovean pe care ei nu știau cum îl cheamă (n.r. - Gheorghiţă Geolgău)", a declarat atunci "Zeiţa de la Montreal". Mai apoi, într-un interviu acordat cotidianului spaniol "El Pais", Nadia a mărturisit că nu vrea să-și mai amintească de anii petrecuţi la București și de Nicu Ceaușescu.

Comuniştii i-au interzis să mai plece în Occident

După ce Nicolae Ceauşescu a primit cu dezamăgire vestea că nu va fi laureat al Premiului Nobel pentru Pace, Nadia şi-a dat seama că regimul comunist nu mai avea atâta nevoie de numele şi de imaginea ei.  Situaţia din ţară se înrăutăţeas pe zi ce trecea. Oamenii nu aveau căldură în case. Alimentele de bază erau raţionalizate şi zilnic se tăia curentul electric pe cartiere sau oraşe.

Cum exista temerea că ar vrea să fugă din ţară, Nadiei nu i s-a mai permis nici să plece în Occident, deşi invitaţiile pe adresa ei ­curgeau. În fapt, cea mai mare campioană a României era exilată în propria-i ţară! Nu mai antrena, ci avea o poziţie de „activist" - acesta era termenul - la Consiliul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport (CNEFS).

„Am întâlnit-o nu o dată la bufet, stând la taifas în aşteptarea unei bucăţi de carne, poate de şuncă. Mai avea prietene la cofetăria Scala, unde fetele de acolo încercau să-i pregătească, cum puteau, cea mai bună îngheţată. Venea şi în redacţia „Sportului", la câte o cafea mai degrabă, că de scris despre ea se putea tot mai rar. În orice împrejurare, la fel de deschisă, de naturală, părând că se bucură de fiecare cuvânt bun, de un gest, cât de mărunt, de amiciţie", nota Geo Raeţchi în cartea „Revenirea printre stele" pe care a publicat-o în anii '90.