Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU

Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric. Cartea a primit Marele Premiu pentru Biografie Politică 2021.

„Această carte nu este nicio biografie a lui Mussolini în sensul strict al cuvântului, nicio istorie a fascismului italian, ci prima tentativă – și nu numai în Franța – de a aduce la lumină «misterul» unui personaj care nu seamănă cu adevărat cu niciunul dintre dictatorii secolului XX, fie ei de dreapta sau de stânga, dar care, într-un fel, îi însumează pe toți, de la Lenin la Castro”, spune Maurizio Serra.

Scriitor și diplomat de renume, fost ambasador al Italiei la UNESCO, Maurizio Serra a fost ales membru al Academiei Franceze în anul 2020. Este autorul mai multor biografii și lucrări de succes.

Volumul tradus în limba română nu este identic cu cel în limba franceză, ținând cont că autorul a vrut să se adreseze în mod specific publicului românesc. Venit în România la lansarea cărții sale, Maurizio Serra a acordat un interviu pentru cititorii revistei „Historia” în care vorbește despre personajul Mussolini din spatele măștii, despre mecanismele complexe ale dictaturii și despre efectele ei.

Domnule Serra, biografia dumneavoastră despre Mussolini a stârnit un mare interes. Cu ce veniți nou despre un personaj despre care s-a scris foarte mult și pe care mulți probabil cred că îl cunosc foarte bine. Dar cartea dumneavoastră se intitulează tocmai „Misterul Mussolini”.

Am scris această carte pentru audiența din afara Italiei, inițial pentru publicul francez, ulterior și pentru publicul din alte părți. Scopul cărții este acela de a elimina o serie de clișee și abordări caricaturale despre Mussolini și să spun câte ceva despre trăsăturile adânci și foarte controversate ale personalității sale. În același timp, să descriu circumstanțele vieții lui.

De ce credeți că este important să cunoaștem omul din spatele aparenței, al măștilor pe care le afișa?

Este important pentru că, la fel ca în cazul altor dictatori, avem tendința să vedem doar masca. Nu putem înțelege rădăcinile formării lui, modul în care și-a condus acțiunile și greșelile enorme fără cunoașterea omului în sine.

Cum este Mussolini, așa cum îl descrieți în carte?

Omul este diferit față de mască. Ca în cazul altor dictatori, masca este menită să ascundă vulnerabilitățile persoanei. De pildă, poza sa virilă, de om al deciziilor, limbajul său corporal acoperă faptul că avea o natură nesigură, că era foarte timid. Este o caracteristică a dictatorilor pentru că vor să-și ascundă slăbiciunile dând o imagine de putere. Dar cel mai important lucru este că Mussolini nu își dorea puterea doar pentru putere, dar şi pentru că își dorea să contribuie la schimbarea antropologiei caracterului italian.

Spuneți în carte că Mussolini avea vocația minciunii și a disimulării: a mințit de la începutul până la sfârșitul vieții sale. De ce a apelat la acest mod de a fi?

Cred că din cauza scepticismului său față de natura umană. Nu s-a gândit, nu a crezut că poate fi altfel, a avut credința că a minți este o necesitate a vieții. În al doilea rând, din punctul de vedere al personalității politice, Mussolini credea că mințind poate ține deschise toate posibilităţile şi că se poate răzgândi şi schimba tot timpul. Pragmatismul şi oportunismul care au fost părți importante ale politicii sale pentru multă vreme sunt consecința acestei filozofii, aș putea spune.

Este caracteristica dictatorilor să mintă tot timpul?

Este caracteristica oricărui politician care crede că a minți este parte a panopliei relațiilor politice. Când spun că Mussolini minţea mereu, nu spun că mințea în același fel sau cu aceeași tărie.

Care au fost minciunile pe care le-a folosit pentru a ajunge la putere?

Cele mai mari minciuni pe care le-a folosit pentru a lua puterea au fost că Italia se află în fața unei revoluții bolșevice iminente și că el va face acest lucru imposibil. Dar pericolul unei revoluții bolșevice fusese înlăturat în Italia încă din 1920, cu doi ani înainte ca Mussolini să vină la putere. A fost ultimul mare rezultat al guvernării liberale care prin negocieri a înlăturat pericolul. Dar clasa mijlocie, traumatizată de război, trăia cu teama de răzbunare. Spun ceva ce ține de memoria familiei mele. Mama mea venea dintr-o familie de proprietari de pământ mijlocii spre mari din Veneto şi își amintește cum tatăl ei spunea: vin bolșevicii, vin bolșevicii! Asta dovedește cum Mussolini manipula fricile oamenilor. Pe de altă parte, el a găsit o foarte eficientă cale să le spună, social-democraților, muncitorilor, că el îi apără în fața capitalismului. Eu vă apăr, eu vă dau salarii mai mari, cu mine nu veți muri de foame, spunea Mussolini. Era un populist perfect.

A avut Mussolini un model politic?

Până în anii ʼ30 modelul a fost Napoleon, fără îndoială. Nu în privinţa războaielor sau a dimensiunii internaționale, ci a ideii omului care vine de nicăieri şi cucerește tot în istorie. Apoi a devenit total mitoman în ceea ce îl priveşte pe Cezar şi ideea imperială. Mussolini şi-a dat seama că fascismul nu mai este de ajuns, că avea nevoie de ceva care să preceadă fascismul. El nu se putea îndrepta către biserică pentru că nu putea accepta ideea, ca Franco, că biserica era parte a regimului şi nu se putea îndrepta nici către monarhie, deși încheiase un pact cu monarhia ca să se mențină la putere, dar dorea să se prezinte în continuare ca un revoluționar, nu ca un conservator. Așa că s-a întors la Roma antică, la mitul cezarian. Dar totul a devenit o caricatură. Și aici ajungem la dilema clasică a dictatorului care, într-un anumit moment, pierde complet conexiunea cu realitatea.

Consideraţi că a crezut cu adevărat că va fi un fel de nou împărat roman?

Uneori s-a exprimat contrariul, dar pentru un mincinos profesionist este greu de ştiut când spune adevărul.

Cum vedea Mussolini relația cu România?

El credea la un moment dat că România este un jucător principal în Europa Centrală, într-o măsură chiar mai mare ca Austria. Mussolini credea, simplificând lucrurile, că România este singurul stat care nu este anti-italian din Mica Antantă, având relații dificile cu Cehoslovacia și cu Iugoslavia. El mai considera că România nu se pliază complet politicii externe a Franței care era marele adversar al lui Mussolini. Apoi intervine latura ideologică și finanțarea de către regimul Mussolini a mișcărilor fasciste din afara țării.

În România, mișcarea lui Codreanu primește finanțări care continuă și după moartea liderului. Mussolini urmărea ce se întâmplă în România, dar trebuia să fie precaut din cauza relațiilor excelente dintre monarhiile română și italiană. Carol al II-lea şi Vittorio Emanuele al III-lea aveau relații excelente și Mussolini trebuia să fie precaut. Dar Mussolini a fost atent la România şi la politica externă a României pe baza faptului că România era un jucător important în regiune. De asemenea, Mussolini se gândea, la fel ca germanii, la petrolul şi la grâul românesc. Până la urmă, germanii au luat totul, dar Mussolini a încercat.

Cu toate acestea, Italia lui Mussolini a sprijinit arbitrajul de la Viena, când o parte a Transilvaniei a fost dată Ungariei, în 1940.

Da, după căderea Austriei, Ungaria a devenit pentru Mussolini singurul aliat şi de aceea a acceptat acest lucru.

Au trecut 80 de ani de la sfârșitul fascismului în Italia. Ce ar trebui să știe generațiile de azi despre dictatură şi regimurile totalitare?

Trebuie să ne cunoaștem istoria, pentru că studierea istoriei înseamnă studierea libertății. Nu există libertate, dacă nu cunoaștem istoria, spus în mod simplu. De aceea trebuie să predăm și să cunoaștem istoria. În particular este bine să cunoaștem mecanismele dictaturii. Eu cred că fiecare regim are dimensiunea sa istorică, acum 80 de ani, fascismul italian s-a prăbușit. Sigur acum există neo-fascism sau neo-bolșevism, dar într-o democrație puternică aceste mișcări pot avea un rol mult mai mic și mai puțin periculos. A pune la un loc elementele dintr-o perioadă cu realitățile din altă perioadă nu are sens. Nu facem niciun bine istoriei și nici percepției noastre despre realitate.

(...)

Fragmentul face parte din interviul publicat în numărul 266 al revistei „Historia” (revista:266), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 14 martie - 14 aprilie, și în format digital pe platforma paydemic.