Geniul lui Niccolò Paganini, ajutat de boală

Geniul muzical al lui Niccolò Paganini a fost ajutat din plin de o boală de care a suferit artistul. Sindromul Marfan se caracterizează prin prezența unor defecte de dezvoltare a diferitelor organe ale corpului: alungirea și subțierea oaselor, fața slabă și prelungă, slăbire generală, astenie, deformații ale ochilor și urechilor. 

La un bolnav nu apar toate aceste defecte, ci doar unul-două. În ceea ce-l privește pe Paganini, această boală a fost cauza care a determinat fantastica dezvoltare a măiestriei sale artistice. Marele violonist, din cauza bolii, avea degetele mâinilor foarte lungi, subțiri și flexibile, brațele alungite și umerii largi și mobili. Toate acestea combinate cu un talent muzical ieșit din comun l-au ajutat să obțină performanțe violonistice de neegalat, așa putându-se explica și de ce anumiți virtuozi nu au reușit să-i execute o serie de compoziții.

Niccolo Paganini s-a născut în Genoa, Italia, în 1782 şi a învăţat să cânte la mandolină încă de la vârsta de cinci ani, trecând la vioară doi ani mai târziu. Se spune că ar fi avut o capacitate uluitoare de învăţa, depăşindu-şi rapid profesorii la care tatăl său l-a trimis, cum ar fi Giovanni Servetto sau Giacomo Costa. Pentru că tânărul Paganini evolua rapid, tatăl său a decis că era nevoie să îl ducă la Parma la Alessandro Rolla considerat un mare muzician, un inovator în domeniu.

Sevență „The Devil's Violinist” (2013), film inspirat de viața lui Niccolò Paganini 

În 1830 şi-a pierdut o bună parte din avere pe jocuri de noroc, iar zece ani mai târziu, sănătatea lui era într-un stadiu critic: suferea de sifilis, tuberculoză şi depresie. A murit pe 27 mai 1840, la Nisa, în Franţa, şi se spune că şi-a petrecut ultimele momente cântand la vioară. Cauza morţii ar fi fost, după cum scrie Guy de Maupassant’s în cartea „Sur l’eau”, o infecţie respiratorie.