Februarie 1918: Germania solicită României încheierea unei păci separate
Pe 7 februarie 1918, premierul român Ion I.C. Brătianu le trimitea reprezentanților diplomatici din țările aliate o telegramă prin care îi informa cu privire la solicitarea germanilor de a încheia pace separată și la cele două alternative pe care le avea la nivel decizional Regele Ferdinand: începerea operațiunilor militare sau încheierea păcii.
Telegrama a fost trimisă într-un context extrem de dificil pentru România. Marile victorii militare din vara anului 1917, de la Mărăști, Mărășești și Oituz, nu au putut fi fructificate din cauza situației din Rusia. După Revoluția bolșevică, noua putere sovietică a semnat la Brest-Litovsk un armistițiu cu Puterile Centrale (22 noiembrie).
Pierderea aliatului rus a obligat Guvernul refugiat la Iași, în urma ocupării Capitalei de către trupele germane, să accepte un armistițiu, semnat la 26 noiembrie la Focșani. În săptămânile următoare, în rândul trupelor ruse de pe teritoriul României s-a instalat haosul. Retragerea haotică a soldaților ruși, cărora Lenin le-a cerut să dezerteze, a condus la o confruntare directă cu armata română (bătălia de la Galați - ianuarie 1918).
Schimbarea raportului de forțe de pe frontul românesc, produsă ca urmare a retragerii trupelor ruse l-a determinat pe generalul feldmareșalul von Mackensen, comandantul forțelor germane, să ceară renegocierea Armistițiului de la Focșani, la sfârșitul lunii ianuarie 1918.
Cele două păți au reluat tratativele în primele zile ale lunii februarie, tot la Focșani. După câteva zile de discuții, partea germană a întrerupt negocierile și a cerut României să încheie o pace separată. În acest context, premierul român Ion I.C. Brătianu le-a trimis reprezentanților diplomatici din țările aliate următoarea telegramă:
”Iași via Salonic 7 februarie 1918
Germanii au încetat negocierile privind armistițiul cu reprezentanții militari români, cerând ca până poimâine, sâmbătă, Guvernul român să trimită reprezentanți pentru negocieri de pace. Declarațiile lor scrise sunt de asemenea natură că este imposibil de admis ca un asemenea demers nu va fi urmat de o acțiune militară imediată în cazul unui refuz din partea noastră.
Cu excepția începerii negocierilor de pace care ar putea, sper, să aibă consecință două sau trei săptămâni de pauză, văd dezastrul ca fiind ireparabil și imediat. Începerea negocierilor ar lumina opinia publică din Moldova și din teritoriul ocupat în ceea ce privește adevăratele intenții ale dușmanului pe care Beldiman, Marghiloman, etc. (politicieni conservatori - n.r.) îl prezintă ca pe un adevărat prieten.
Decizia mea personală este luată. Dacă ea nu este adoptată de conservatorii din Guvern, nu îi rămân M.S. Regele decât două soluții:
1. Reînceperea imediata a operațiunilor militare cu un guvern care ar avea curajul de a o face. Până acum nu văd o asemenea posibilitate, dar bineînțeles nu voi face nimic care ar putea să îi facă sarcina mai dificilă și care să reducă și mai mult puținele șanse de reușită.
2. Guvern în afara partidului (conservator) care ar însemna pacea imediată. Astăzi aceasta problemă trebuie rezolvată; am prevenit deja în legătură cu aceasta pe reprezentanții aliaților noștri care la aceasta oră de deznădejde în numele dreptății și ale intereselor permanente ne ajută să evitam un dezastru”.
Într-adevăr, în lipsa sprijinului rușilor, România nu avea de ales, era obligată să încheie o pace separată cu Puterile Centrale. Pe 9 februarie, la două zile după ce a trimis această telegramă, Ion IC. Brătianu a demisionat. Generalul Alexandru Averescu a fost însărcinat cu formarea unui guvern, care a început negocierile pentru semnarea unui tratat de pace.
Articol publicat pe www.europecentenary.eu. February 1918: Germany compels Romania to conclude a separate peace
Surse:
Petre Otu, România în Primul Război Mondial. Marea Unire 1918, editura Litera, București, 2017.
Telegrama trimisă de către premierul român Ion I.C. Brătianu, reprezentanților diplomatici din țările aliate, referitoare la solicitarea germanilor de a încheia pace separată. (Arhivele Naționale ale României, Colecția Consiliul de Miniștri, dos. 4/1917, f. 105).
Foto sus: Ion I.C. Brătianu într-un grup de politicieni. (Sursa: Arhivele Naționale ale României, SANIC, Colecția Documente Fotografice, FI, 464)
