Erotism în Evului Mediu. Cele mai bizare picturi deocheate care au făcut furori în secolele trecute
Nenumărate ilustraţii cu caracter obscen, din secolele trecute, au rămas în istorie, ca mărturii ciudate ale dezinhibării de care dădeau dovadă artiştii Evului Mediu.
Potrivit unor istorici, de-a lungul perioadei medievale timpurii, imaginile care puteau fi menţionate ca fiind „obscene" au fost comune în sculptura publică. De asemenea, numeroase manuscrise păstrate din secolele XIII – XIV conţin gravuri ale unor organe genitale masculine sau feminine, ale unor scene de sex, ale unor personaje care apar în ipostaze pornografice..
Scrierile medievale însoţite de astfel de ilustraţii aveau ca teme erotismul, în special. Alte imagini cu caracter obscen pot fi extrase din surse religioase. Un astfel de manuscris însoţit de imagini explicite era cel al Romanţa Trandafirului, din secolul al XIV-lea, unde printre ilustraţiile care îl decorează a fost cea a unei călugăriţe care conducea un călugăr cu o sfoară ataşată de penisul lui. În aceeşi lucrare au fost desenate călugăriţe culegând falusuri din copaci şi lupte între dragoni cu falusuri pe post de arme. „Aceste descrieri nu au nici o legătură directă cu textul, dar în schimb aparţin unei iconografii stereotip legată de conceptul de putere şi protecţie”, informează medievalists.com.
Dorinţa sexuală în secolele trecute a fost adesea înfăţişată în imagini explicite, dar şi în simboluri. Sirena reprezenta o prostituată, trandafirii apăreau în mod frecvent ca reprezentări ale vaginului, iar săbiile ţinute între picioare ca simboluri ale falusurilor, informează medievalists.com.
Picturile deocheate ale românilor
În România, unele biserici vechi uimesc vizitatorii prin picturi interioare ce pot fi considerate deocheate. Unele dintre imagini, care prezintă personaje în toată splendoarea goliciunii lor au fost realizate în Evul Mediu, în timp ce altele, mai târziu, în secolele XVIII – XIX.
Biserica de lemn din Almaş Sălişte, judeţul Hunedoara, una dintre acestea, a devenit cunoscută pentru tabloul Judecăţii de Apoi, în care grupuri de credincioşi sunt schingiuiţi de draci. Atât oamenii, cât şi fiinţele supranatuale au un lucru în comun: sunt goi, iar părţile intime le-au fost scoase în evidenţă de artistul popular. Picturile datează de circa două secole, dar în prezent au fost acoperite astfel încât să nu mai poată fi văzute de enoriaşi.
La Gurasada, într-o altă biserică din aceeaşi zonă a Văii Mureşului, scena Judecăţii de apoi înfăţişează alte grupuri de păcătoşi, dezbrăcaţi. Sunt pictate femei goale, călărite de câte un diavol, spânzurate ori schingiute. „Artistul îşi varsă tot veninul asupra femeilor şi a duşmanilor păgâni. E ceva izvorât din simplicitatea şi originalitatea sufletului ţărănesc”, afirma istoricul de artă Virgil Vătăşianu, în volumul „Vechile biserici de piatră româneşti din judeţul Hunedoara”, din 1930. Potrivit preotului de la Gurasada, păcătoşii ajunşi în Iad erau înfăţişaţi goi probabil pentru că autorul a vrut să le arate goliciunea sufletescă.
