Discursul Infamiei jpeg

Discursul Infamiei

Discursul infamiei[1]a fost adresat poporului american la ora 12:30 p.m. ├«n data de 8 decembrie 1941, ├«n cadrul sesiunii reunite a Congresului Statelor Unite, convocate de pre╚Öedintele Roosevelt. Era la o zi dup─â ce Japonia atacase America. Aser╚Ťiunea de discurs al infamieideriv─â chiar din discurs, Roosevelt descriind acea zi ÔÇ×ca o zi care va tr─âi ├«n mintea oamenilor ├«n infamie.ÔÇŁ

Dup─â dezbateri care au durat mai bine de o or─â, Congresul american adopt─â  declara╚Ťia de r─âzboi ├«mpotriva Japoniei, marc├ónd astfel intrarea Statelor Unite ├«n cel de-al Doilea R─âzboi Mondial.

Discursul lui Roosevelt a fost considerat cel mai complex discurs din lumea politică de până atunci.[2]

Discursul a fost unul scurt, av├ónd pu╚Ťin peste 7 minute. Secretarul de Stat Cordell Hull ├«i recomandase pre╚Öedintelui s─â fac─â o mai larg─â expunere a rela╚Ťiilor americano-japoneze ╚Öi s─â se concentreze asupra ideii c─â nu s-a putut g─âsi o solu╚Ťie de compromise ├«ntre cele dou─â puteri. Totu╚Öi, Roosvelt a mers op╚Ťiunea unui discurs scurt, cu ├«ncrederea c─â acesta va avea un efect mult mai dramatic.[3]Astfel, discursul a fost mult mai puternic mai ales datorit─â faptului c─â Roosvelt a insistat c─â posteritatea va ├«mp─ârt─â╚Öi pentru todeauna viziunea american─â privind atacul de la Pearl Harbor.

Discursul a fost o declara╚Ťie dat─â ├«n numele ├«ntregului popor american, ├«n fa╚Ťa unei traume suferite de o na╚Ťiune. Proclam├ónd c─â atacul a fost unul mi╚Öelesc, care nici m─âcar nu fusese precedat de o declara╚Ťie de r─âzboi oficial─â, vorbele pre╚Öedintelui au avut efectul scontat:discursul s─âu va cristaliza ╚Öi transforma capacitatea de r─âspuns a na╚Ťiunii americane ├«n capacitatea de a r─âspunde ╚Öi a rezolva o astfel de problem─â.[4]

Primul paragraf a fost ales cu aten╚Ťie pentru a sus╚Ťine teza emis─â de c─âtre Roosevelt, prin care Statele Unite deveneau victima inocent─â a unei agresiuni japoneze. Pre╚Öedintele ╚Öi-a ales ├«n mod deliberat cuvintele ╚Öi tonul vocii pentru a-╚Öi transmite ideile. Astfel, ├«n loc s─â foloseasc─â o voce activ─â ╚Öi s─â foloseasc─â fraze precum Japonia a atacat Statele Unite, Roosevelt a preferat s─â sublinieze statutul de victim─â al ╚Ť─ârii sale.[5]

Tema ÔÇ×inocen╚Ťei tulburateÔÇŁ ale Americii devine astfel tem─â central─â a administra╚Ťiei americane, sus╚Ťinut─â mai departe sus╚Ťinut─â de Roosevelt ╚Öi ├«n stadiul negocierilor diplomatice dintre SUA ╚Öi Japonia, pe care pre╚Öedintele le-a caracterizat ca fiind cinice ╚Öi neoneste, deoarece ├«n secret Japonia se preg─âtise de r─âzboi ├«mpotriva SUA.[6]

Roosevelt a evitat ├«n mod con╚Ötient abstractizarea problemei a╚Öa cum f─âcuse, cu mai bine de dou─â decenii ├«n urm─â, Woodrow Wilson, ├«n discursul s─âu din fa╚Ťa Congresului din aprilie 1917, c├ónd cerea intrarea Statelor Unite ├«n Primul R─âzboi Mondial. Atunci, Wilson prezentase amenin╚Ťarea strategic─â german─â ╚Öi vorbise despre idealurile ╚Öi ╚Ťelurile pentru care America trebuia s─â se implice ├«n r─âzboi.

Totu╚Öi, ├«n anii '30, opinia public─â american─â contesta vehement astfel de teme, r─âm├ón├ónd sceptic─â, dac─â nu chiar ostil─â, viziunii idealiste. Roosevelt a trebuit astfel s─â ridice miza, aceasta fiind mai degrab─â un apel direct la patriotism dec├ót la idealism. Cu toate acestea, pre╚Öedintele se folose╚Öte de durerea ╚Öi ╚Öocul suferite de poporul american pentru a stabili o leg─âtur─â simbolic─â ├«ntre aprilie 1917 ╚Öi atacul de la Pearl Harbor. De aceea, c├ónd vine ├«n fa╚Ťa Congresului ├«n data de 8 decembrie 1941, Roosevelt apare acompaniat de v─âduva pre╚Öedintelui W. Wilson, Edith Bolling Wilson.

For╚Ťa ÔÇ×programului infamieiÔÇŁ adoptat de Roosvelt a fost ├«nt─ârit─â ╚Öi de faptul c─â guvernul a publicat vechi declara╚Ťii din marile b─ât─âlii pierdute de America. Astfel, ├«nfr├óngerile ╚Öi problemele erau prezentate drept o ramp─â pe care America pornea c─âtre o eventual─â ╚Öi inevitabil─â victorie.

758px The USS Arizona BB 39 burning after the Japanese attack on Pearl Harbor   NARA 195617   Edit jpg jpeg

Prof. Sandra Silberstein observ─â c─â discursul lui Roosevelt a urmat o tradi╚Ťie bine cunoscut─â, aceea ca ÔÇ×prin conven╚Ťii retorice, pre╚Öedintele s─â ├«╚Öi asume puteri extraordinare, ca rol de commandant al armatei, acela c─â avea o opozi╚Ťie slab─â, inamicii erau ├«ngrozi╚Ťi, speria╚Ťi, ╚Öi c─â vie╚Ťile pierdute sunt pierdute penru a ap─âra o na╚Ťiune unit─â sub Dumnezeu."[7]

Pe tot parcursul discursului, tonalitatea denota realism. Roosevelt nu a f─âcut nici o ├«ncercare de a ascunde ce mari distrugeri li se provocaser─â, f─âr─â a da desigur date exacte, preciz├ónd ├«ns─â c─â foarte multe vie╚Ťi au fost pierdute ├«n urma atacurilor.

Pentru a-╚Öi ├«ncuraja audien╚Ťa, Roosevelt subliniaz─â ├«ncrederea pe care o are ├«n poporul american de a face fa╚Ť─â problemei impuse de Japonia, baz├óndu-se ÔÇ×pe determinarea neclintit─â a oamenilor no╚Ötri". Acesta a asigurat popula╚Ťia c─â, chiar ├«n acel moment, se luau m─âsuri pentru a proteja popula╚Ťia. Roosvelt a mai pus pe accent pe faptul c─â ÔÇ×popula╚Ťia noastr─â, interesele noastre se afl─â sub un real pericolÔÇŁ, prezent├ónd rapoarte despre atacurile japoneze ├«n Pacific, ├«ntre Hawaii ╚Öi San Francisco. Prin aceasta el a ├«ncercat s─â estompeze vocile izola╚Ťioni╚Ötilor, care sus╚Ťineau c─â America nu trebuie s─â se implice ├«n r─âzboiul din Europa.

├Äns─â c├ónd teritoriile sau apele Statelor Unite erau amenin╚Ťate direct de inamic, izola╚Ťionismul devenea o teorie nesustenabil─â. De aceea, discursul lui Roosvelt a avut efectul scontat, declara╚Ťia de r─âzboi fiind adoptat─â aproape ├«n unanimitate: doar un reprezentant va vota ├«mpotriv─â.

Prin discursul s─âu, Roosevelt i-a ├«ndemnat pe americani s─â nu uite niciodat─â evenimentele din decembrie 1941. ├Än mod ironic, termenul  "ziua infamiei" a fost folosit de media cu explica╚Ťia de r─âu suprem[8].

Discursul lui Roosevelta avut un impact imediat asupra politicii americane. Dup─â 33 de minute dup─â ce a terminat de vorbit, Congresul va declara r─âzboi Japoniei. Transmis live prin radio, discursul pre╚Öedintelui a atras cea mai mare audien╚Ť─â din istoria radioului american, cu peste 81 % dintre americani ascult├ónd transmisiunea de la Congres.[9]

R─âspunsul a fost mai mult dec├ót pozitiv, at├ót ├«n interiorul Congresului, c├ót ╚Öi ├«n afara acestuia. Judec─âtorul Samuel Irving Rosenman, care a fost consilierul lui  Roosevelt, a descries scena astfel: ÔÇ×A fost cel mai dramatic spectacol. De fiecare dat─â c├ónd pre╚Öedintele ap─ârea ├«n Congres aplauzele se auzeau doar din partea democra╚Ťilor. Dar aceast─â zi a fost diferit─â. Aplauzele ╚Öi spiritual de cooperare au venit ├«n egal─â m─âsur─â din ambele p─âr╚Ťi... Un nou sentiment de unitate a cuprins Camera Congresului pe data de 8 decembrie, exist├ónd un scop comun ├«n spatele conducerii pre╚Öedintelui, o determinare comun─â de a rezolva problema, acestea au fost sentimente tipice pentru ceea ce se ├«nt├ómpla atunci ├«n ╚Ťar─â.[10]ÔÇŁ

Casa Alb─â a fost inundat─â de scrisori de felicitare ╚Öi de ├«ncurajare la adresa pre╚Öedintelui: ÔÇ×├Än aceea duminic─â erau dezbina╚Ťi ╚Öi ne era fric─â, dar curajul dumneavoastr─â nem─ârginit ne ╚Ťine uni╚Ťi.ÔÇŁ Ulterior, centrele de recrutare au fost paralizate de num─ârul mare de voluntari ╚Öi au fost deschise non-stop pentru a face fa╚Ť─â mul╚Ťimii care dorea s─â se ├«nroleze, num─ârul fiind raportat a fi de dou─â ori mai maire dec├ót ├«n timpul declara╚Ťiei de r─âzboi a lui Woodrow Wilson din 1917.

[1]  Presidential Materials, September 11: Bearing Witness to History, Printed copy of Presidential address to Congress Reminiscent of Franklin D. Roosevelt's address to Congress after the Japanese attack on Pearl Harbor, Editura Smithsonian Institution, 2002

[2]FDR's Day of Infamy Speech: Crafting a Call to Arms, Prologue magazine, US National Archives, 2001, vol. 33, nr. 4.

[3]Robert J. Brown, Manipulating  the Ether: The Power of Broadcast Radio in Thirties America, Editura McFarland & Company, S.U.A., 1998, pp. 117ÔÇô120

[4]Neil J. Smelser, Cultural Trauma and Collective Identity, Editura University of California Press, S.U.A., 2004, p. 69

[5]James Jasinski, Sourcebook on Rhetoric: key concepts in contemporary rhetorical studies, Editura Sage Publications Inc, New York, 2001, p. 35

[6]  Hermann G. Steltner, War Message: December 8, 1941 ÔÇö An Approach to Language, ├«n Landmark Essays on Rhetorical Criticism, Editura Erlbaum Associates, Marea Britanie, 1993, p. 223

[7]Sandra, Silberstein, War of Words: Language, Politics, and 9/11, Editura Routledge, Marea Britanie 2002,   p. 15.

[8]Elizabeth Webber, Mike Feinsilber, Merriam-Webster's Dictionary of Allusions, Merriam-Webster, S.U.A. 1999, p. 212.

[9]Robert J. Brown, Manipulating  the Ether:The Power of Broadcast Radio in Thirties America, Editura McFarland &Company, S.U.A., 1998, p. 90

[10]Robert J. Brown, Manipulating  the Ether:The Power of Broadcast Radio in Thirties America, Editura McFarland &Company, S.U.A., 1998, p. 99