Diploma╚Ťi, diploma╚Ťie ╚Öi ac╚Ťiune diplomatic─â rom├óneasc─â la 1848 jpeg

Diploma╚Ťi, diploma╚Ťie ╚Öi ac╚Ťiune diplomatic─â rom├óneasc─â la 1848

­čôü Istorie Modern─â Rom├óneasc─â
Autor: Andrei Alexandru Capusan

Revolu╚Ťia rom├ón─â de la 1848 nu numai c─â a reprezentat triumful ideilor moderne, a idealurilor de libertate ╚Öi unitate na╚Ťional─â ╚Öi a elementelor progresiste care le propagau, ├«n spe╚Ť─â o intelectualitate cu spirit profund ╚Öi vederi largi, format─â ├«n centrele universitare pariziene, focare ale romantismului, dar a constituit un moment istoric fundamental ├«n procesul form─ârii ╚Öi afirm─ârii diploma╚Ťiei rom├óne moderne. 

Revolu╚Ťia a cuprins ├«n desf─â╚Öurarea ei toate elementele constitutive ale unui veritabil aparat diplomatic: un ministru ÔÇ×al trebilor din afar─âÔÇŁ, deci un ministru de externe, care conducea un ÔÇ×Minister al Trebilor din Afar─âÔÇŁ, ╚Öi evident, un corp de diploma╚Ťi dovedind at├ót un patriotism incontestabil, c├ót ╚Öi un ├«nalt profesionalism.

├Än ceea ce prive╚Öte ac╚Ťiunea diplomatic─â propriu-zis─â, aceasta a beneficiat de toate elementele ╚Öi opera╚Ťiile specifice: 1.demersuri diplomatice directe c─âtre reprezentan╚Ťii diplomatici ai unor mari puteri; 2. ac╚Ťiunea de negociere cu diploma╚Ťii unei puteri ostile, ├«n spe╚Ť─â tratativele cu reprezentan╚Ťii Imperiului Otoman, ╚Öi 3. trimiterea peste hotare a unor diploma╚Ťi cu ÔÇ×├«ns─ârcin─âri specialeÔÇŁ.

Schimb─ârile revolu╚Ťionare din ╚Üara Rom├óneasc─â

├Än urma victoriei revolu╚Ťiei ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, la 9 ╚Öi 11 iunie 1848, Guvernul provizoriu revolu╚Ťionar de la Bucure╚Öti, instaurat ├«n urma abdic─ârii ╚Öi p─âr─âsirii ╚Ť─ârii de c─âtre domnitorul regulamentar Gheorghe Bibescu, s-a preocupat cu prioritate ╚Öi de modernizarea ╚Öi perfec╚Ťionarea institu╚Ťiei de promovare a politicii externe rom├óne╚Öti, de aducere a ei la standarde europene. Secretariatul Statului sau Departamentul Postelniciei, ministerul Afacerilor Str─âine creat la 1830 ╚Öi 1831 prin ÔÇ×Regulamentul OrganicÔÇŁ, a fost transformat ├«n Ministerul (Departamentul) Trebilor din Afar─â similar organismelor de resort existente ├«n statele suverane.

Pe l├óng─â secretariatul guvernului, a luat fiin╚Ť─â o sec╚Ťie av├ónd ca obiect ÔÇ×rela╚Ťiile din afar─âÔÇŁ, condus─â de redutabilul ziarist Constantin A. Rosetti. ├Än sf├ór╚Öit, a fost instituit─â func╚Ťia de agent diplomatic cu misiuni speciale. Prin aceste canale a fost realizat─â informarea oficialit─â╚Ťilor ╚Öi a opiniei publice din alte ╚Ť─âri asupra caracterului noii puteri revolu╚Ťionare din ╚Üara Rom├óneasc─â, a programului ei de ac╚Ťiune, s-au stabilit contacte diplomatice directe cu alte state europene.

B─âlcescu ÔÇô primul ministru de Externe revolu╚Ťionar

Cu privire la primul segment men╚Ťionat, contactul permanent ╚Öi informarea reprezentan╚Ťilor diplomatici ai Marilor Puteri asupra triumfului revolu╚Ťiei la Bucure╚Öti ╚Öi instaurarea noilor organe, revolu╚Ťionare, la 13/25 iunie 1848, prelu├ónd portofoliul Ministerului (Departamentului) Trebilor din Afar─â, Nicolae B─âlcescu (foto sus), primul-ministru de externe revolu╚Ťionar, s-a adresat ÔÇô cea dint├ói ac╚Ťiune diplomatic─â ├«nf─âptuit─â ÔÇô consulilor celor trei Mari Puteri la Bucure╚Öti, Jules Hory (Fran╚Ťa), Robert Colquhoun (Anglia) ╚Öi Charles de Kotzebue (Rusia), inform├óndu-i ├«n mod oficial despre victoria revolu╚Ťiei la Bucure╚Öti ╚Öi instituirea ╚Öi intrarea ├«n vigoare a noilor structuri, ├«n special noua Constitu╚Ťie, care ÔÇ×primise sanc╚Ťiunea ╚Öefului statuluiÔÇŁ.

├Än calitatea sa oficial─â, B─âlcescu ├«i asigura c─â inten╚Ťiona s─â fac─â tot ceea ce ├«i st─âtea ├«n putin╚Ť─â pentru a men╚Ťine ├«n continuare bunele raporturi avute p├ón─â atunci cu ace╚Ötia, ÔÇ×de la egal la egalÔÇŁ.

A doua zi, la 14/26 iunie, succesorul lui Nicolae B─âlcescu, Ion Voinescu II (foto), a continuat demersul predecesorului, inform├óndu-i pe consuli asupra abdic─ârii lui Gheorghe Bibescu, asupra structurii noului guvern ╚Öi a ministerului de externe. ├Än aceea╚Öi zi, Voinescu II i se adresa omologului s─âu francez, Jules Bastide, ÔÇ×de la egal la egalÔÇŁ ÔÇô formul─â preluat─â de la predecesorul s─âu ÔÇô inform├óndu-l asupra evenimentelor revolu╚Ťionare petrecute ├«n Valahia, dar ╚Öi asupra protestului consulului Rusiei.

Ioan Voinescu II jpg jpeg

├Än aceast─â situa╚Ťie, ╚Öeful diploma╚Ťiei rom├óne revolu╚Ťionare nu se d─âdea ├«n l─âturi de a solicita sprijinul Fran╚Ťei ├«mpotriva unei posibile interven╚Ťii armate a Rusiei ╚Ťariste, ├«n vederea ├«n─âbu╚Öirii revolu╚Ťiei proasp─ât victorioase.

La 15/27 iunie, ministrul de externe ├«╚Öi continua demersurile, scriindu-le lui Ion Ghica, agentul ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti la Constantinopol, ministrului de externe al Por╚Ťii Otomane, Rifaat Pa╚Öa, ╚Öi generalului Jacques Aupick, ambasadorul Fran╚Ťei ├«n capitala otoman─â. Lui Ion Ghica, ministrul de externe valah i-a trimis nota care urma s─â ├«i parvin─â ╚Öi omologului s─âu otoman, ├«n care era prezentat─â situa╚Ťia post-revolu╚Ťionar─â din ╚Üara Rom├óneasc─â ├«n urma abdic─ârii domnitorului Gheorghe Bibescu ╚Öi era declarat ÔÇ×devotamentulÔÇŁ poporului rom├ón fa╚Ť─â de ├Änalta Poart─â.

Generalului Aupick ├«i era solicitat sprijinul pentru ob╚Ťinerea din partea Por╚Ťii a recunoa╚Öterii noilor autorit─â╚Ťi ╚Öi ├«i era de asemenea expediat un alt exemplar al notei, ├«n acest scop. De╚Öi cei doi consuli, francez ╚Öi britanic, pe al c─ârui sprijin imediat ╚Öi nemijlocit contau revolu╚Ťionarii, s-au ├«n╚Ťeles s─â nu fac─â nici un gest concret de adeziune cu revolu╚Ťia ╚Öi revolu╚Ťionarii p├ón─â la primirea unor instruc╚Ťiuni din partea superiorilor lor ├«n aceast─â direc╚Ťie, conducerea Ministerului de Externe de la Bucure╚Öti a decis men╚Ťinerea unor contacte constante cu ei, inform├óndu-i pe tot parcursul asupra evolu╚Ťiei situa╚Ťiei.

Astfel, printr-o circular─â adresat─â reprezentan╚Ťilor diplomatici str─âini ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, la 20 iunie ace╚Ötia erau ├«ncuno╚Ötin╚Ťa╚Ťi asupra ac╚Ťiunii contrarevolu╚Ťionare din ajun a coloneilor Ion Odobescu ╚Öi Ion Solomon, care ├«ncercaser─â, f─âr─â succes ├«ns─â, arestarea guvernului revolu╚Ťionar.

Referindu-ne ├«n continuare la cel de al doilea segment enun╚Ťat, permanen╚Ťa ╚Öi continuitatea ac╚Ťiunii diplomatice ├«n raporturile mai ales cu puterile ostile dar ╚Öi cu statele virtual prietene ╚Öi posibil aliate, ├«n care revolu╚Ťia triumfase, la fel ca ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, ├«nsu╚Öi primul-ministru de externe al guvernului revolu╚Ťionar provizoriu de la Bucure╚Öti, Nicolae B─âlcescu, at├ót ├«n aceast─â calitate, c├ót ╚Öi ├«n aceea de membru al delega╚Ťiei rom├óne plecate la Constantinopol pentru a purta tratative cu Poarta, a ├«n╚Ťeles mai bine ca oricine importan╚Ťa negocierilor ca mijloc de solu╚Ťionare a unei situa╚Ťii conflictuale sau posibil conflictuale. Iar ├«n raporturile cu Imperiul Otoman, puterea suzeran─â a Principatelor, o atare situa╚Ťie se putea oric├ónd ivi.

Dup─â ce la 17/29 mai Comitetul revolu╚Ťionar din ╚Üara Rom├óneasc─â ├«l trimisese pe Ion Ghica, ├«n calitate de ÔÇ×agent confiden╚ŤialÔÇŁ, la Constantinopol, cu misiunea de a ap─âra autonomia ╚Ť─ârii ├«n raport cu puterea suzeran─â ÔÇö aceast─â ac╚Ťiune avea loc a╚Öadar cu trei s─âpt─âm├óni ├«naintea izbucnirii revolu╚Ťiei ├«n Valahia ÔÇö Nicolae B─âlcescu a fost trimis, la 24 iunie, ├«n ├«nt├ómpinarea comisarului otoman, Talaat Effendi, care sosea de la Ia╚Öi.

Lui Talaat Effendi, binecunoscut pentru atitudinea sa cump─âtat─â, par╚Ťial binevoitoare, oricum nedu╚Öm─ânoas─â la adresa rom├ónilor, i se adresase ╚Öi ├«nm├ónase la Bucure╚Öti, cu c├óteva zile ├«naintea declan╚Ö─ârii revolu╚Ťiei, un amplu ╚Öi detaliat memoriu, ├«n care, neg├óndu-se ideea ├«nl─âtur─ârii suzeranit─â╚Ťii otomane, era solicitat sprijinul acestei puteri pentru ├«nf─âptuirea de reforme ╚Öi ├«nl─âturarea protectoratului Rusiei ╚Üariste.

Poarta era totodat─â recunoscut─â ÔÇ×ca putere protectoare ╚Öi suzeran─âÔÇŁ. Leg─âtura cu reprezentan╚Ťii puterii suzerane a fost men╚Ťinut─â, la 27 iunie/9 iulie guvernul provizoriu trimi╚Ť├óndu-i o adres─â sultanului Abdul Medjid ├«n care ├«l ├«ncuno╚Ötin╚Ťa asupra adopt─ârii unei ÔÇ×constitu╚Ťii mai ├«n armonie cu nevoile ╚Ť─âriiÔÇŁ ╚Öi ├«i solicita aprobarea pentru promulgarea ei. ╚śi privitor la Rusia ╚Ťarist─â, nici aceast─â mare putere nu a fost uitat─â.

La 24 iunie/6 iulie, ╚Ťarul Nicolae I era destinatarul unei adrese a guvernului provizoriu de la Bucure╚Öti, ├«n care noile autorit─â╚Ťi afirmau cu hot─âr├óre ╚Öi ├«ndr─âzneal─â dreptul la ÔÇ×o administra╚Ťie din─âuntru independent─âÔÇŁ, preciz├ónd cu claritate faptul c─â ÔÇ×poporul rom├ón n-a ├«ncetat niciodat─â a protesta ├«mpotriva oric─ârei ├«ncerc─âri din─âuntru sau din afar─â de a-i lua acest dreptÔÇŁ.

├Än document se afirma c─â ÔÇ×noua stare a lucrurilor, reclamat─â ╚Öi statornicit─â de ob╚Öteasca dorin╚Ť─â a poporului rom├ónÔÇŁ era ÔÇ×o consecuen╚Ť─â foarte natural─â a independen╚Ťei administra╚ŤieiÔÇŽdin─âuntru, independen╚Ť─â care trage cu sine ╚Öi neap─ârat ╚Öi dreptul de a modifica ╚Öi chiar de a preface legisla╚Ťia ╚Ť─âriiÔÇŁ. ├Än ├«ncheiere, autorit─â╚Ťile revolu╚Ťionare ├«╚Öi exprimau ÔÇ×deplina ├«ncredereÔÇŁ c─â ╚Ťarul ÔÇ×nu va refuza a recunoa╚Öte aceast─â fapt─â de pacinic─â regenera╚Ťie, care este singura ╚Öi adev─ârata expresie a ob╚ÖtiiÔÇŁ.

Guvernul provizoriu ├«l aviza pe ╚Ťar c─â, ├«n cazul ├«n care nu recuno╚Ötea noua stare de lucruri, nu va ezita s─â fac─â apel ÔÇ×c─âtre toat─â EuropaÔÇŁ, pun├óndu-se astfel ÔÇ×sub a ei de-a dreptul protec╚Ťie ╚Öi invoc├ónd ajutorul ei.ÔÇŁ Ac╚Ťiunea diplomatic─â propriu-zis─â ├«n forma ei concret─â, specific─â, tratativele, precum ╚Öi triumful p─âr╚Ťii rom├óne la finalul lor, reiese cu claritate din negocierile derulate la Giurgiu ├«ntre reprezentan╚Ťii guvernului revolu╚Ťionar ╚Öi trimisul oficial al Por╚Ťii, Soliman Pa╚Öa.

Sosirea trimisului special al Por╚Ťii la Giurgiu la 19/31 iulie a fost precedat─â de cele cinci zile petrecute de acesta la Rusciuk, 13-18 iulie, perioad─â ├«n care s-a ├«nt├ólnit cu ministrul rom├ón al Trebilor Str─âine, Ion Voinescu II. ├Äntre cei doi a avut loc o singur─â ├«ntrevedere, cu caracter neoficial, la solicitarea expres─â a comisarului Por╚Ťii.

├Än conformitate cu raportul ├«ntocmit de ╚Öeful diploma╚Ťiei rom├óne, comisarul otoman l-a primit cu mult─â bun─âvoin╚Ť─â ÔÇôÔÇ×primirea cea plin─â de afabilitate ╚Öi amenitateÔÇŁÔÇô specific├ónd de la bun ├«nceput condi╚Ťia ca ├«ntrevederea ÔÇ×s─â nu aib─â un caracter oficialÔÇŁ, Voinescu II netrebuind s─â poarte ÔÇ×semnele slujbiiÔÇŁ, cocarda ╚Öi e╚Öarfa.

Din p─âcate, ministrul de externe revolu╚Ťionar nu ╚Öi-a putut atinge scopul propus ├«n cursul audien╚Ťei, acela de a ├«mpiedica intrarea trupelor otomane pe teritoriul Valahiei. Va solicita o nou─â audien╚Ť─â la Soliman pa╚Öa, cerere care ├«ns─â ├«i va fi respins─â. Apoi, Voinescu II a solicitat, ╚Öi a fost primit ├«n audien╚Ť─â de comandantul trupelor otomane care ├«l ├«nso╚Ťeau pe comisarul Por╚Ťii, Omer Pa╚Öa, dar nici aici, ╚Öi acest lucru era c├ót se poate de evident, nu a avut succes. O a doua audien╚Ť─â la Soliman Pa╚Öa, solicitat─â cu insisten╚Ť─â de Ion Voinescu II la 17 iulie, va fi respins─â de trimisul Imperiului Otoman.  

Armatele otomane trec Dun─ârea

Emisarul oficial otoman a luat apoi decizia de a trece Dun─ârea, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, dup─â cum ├«i comunica la 19 iulie ├«ntr-o scrisoare administratorului jude╚Ťului Vla╚Öca, ÔÇ×cu o╚Ötile imperialeÔÇŁ, ├«ns─â ÔÇ×nu cu cuget vr─âjm─â╚ÖescÔÇŁ pentru ÔÇ×a protegui anticile drepturi ╚Öi institu╚Ťii ale ╚Ť─âriiÔÇŁ ÔÇô era clar vorba despre Regulamentul Organic ÔÇô ╚Öi ÔÇ×de a restabili ordinea legal─âÔÇŁ. Inten╚Ťiile trimisului special al Por╚Ťii erau a╚Öadar destul de clare.

Reac╚Ťia guvernului provizoriu de la Bucure╚Öti a fost ferm─â ╚Öi f─âr─â echivoc. ├Än aceea╚Öi zi, la 19 iulie, a publicat un comunicat ├«n care a protestat ├«mpotriva atingerii ÔÇ×dreptului de inviolabilitate a teritoriuluiÔÇŁ, fiind totodat─â statuat dreptul ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti la ÔÇ×├«ntreaga ╚Öi des─âv├ór╚Öita independen╚Ť─â pentru cele din ├«ntruÔÇŁ.

A urmat o perioad─â de negocieri ├«ntre cele dou─â p─âr╚Ťi ÔÇô esen╚Ťa activit─â╚Ťii diplomatice ╚Öi totodat─â t─âr├ómul punerii ├«n valoare a artei diplomatice ÔÇô care s-au desf─â╚Öurat ├«n paralel cu mari manifesta╚Ťii populare, organizate la Bucure╚Öti ╚Öi ├«n toat─â Valahia, ├«n sprijinul ap─âr─ârii realiz─ârilor revolu╚Ťiei. Astfel, chiar a doua zi de la trecerea Dun─ârii de c─âtre trupele otomane ╚Öi p─âtrunderea lor pe teritoriul ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti, la 20 iulie/1 august, la Bucure╚Öti, ÔÇ×adunarea poporului rom├ón pe c├ómpul libert─â╚ŤiiÔÇŁ de la Filaret, ├«ntr-un num─âr impresionant de 30000 de oameni, a protestat ├«mpotriva faptului c─â ÔÇ×armatele turce╚Öti trecur─â Dun─ârea ╚Öi intrar─â pe p─âm├óntul rom├ónesc, f─âr─â nici un manifest, f─âr─â nici un motiv, ├«mpotriva tuturor tractatelor ╚Öi ├«mpotriva dreptului neamurilor ÔÇŁ.

La r├óndul ei, partea otoman─â a ├«nceput ╚Öi ea ac╚Ťiunea diplomatic─â, concretizat─â ├«n scrisoarea trimis─â de Soliman-Pa╚Öa boierilor ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti, ╚Öi adus─â la Bucure╚Öti de secretarul s─âu, Tinghir Effendi. ├Än respectiva scrisoare, dup─â ce se declara de la bun ├«nceput Valahia ca ÔÇ×parte integrant─â a Imperiului OtomanÔÇŁ, care ├«ns─â ÔÇ×nu ├«ncetase niciodat─â de a beneficia de numeroase privilegii ╚Öi institu╚Ťii avantajoaseÔÇŁ erau calificate evenimentele revolu╚Ťionare drept ÔÇ×acte ilegaleÔÇŁ, comise de ÔÇ×un anumit num─âr de indivizi, care, d├óndu-╚Öi numele de rom├óni, au ap─ârut ├«n mod inopinat ├«n acest Principat ╚ÖiÔÇŽau r─âsturnat guvernul!ÔÇŁ.

Misiunea comisarului extraordinar al Por╚Ťii era prin urmare aceea de a consilia mai ├«nt├ói reintrarea ÔÇ×pe drumul supuneriiÔÇŁ, ├«n caz contrar el fiind nevoit s─â treac─â la ÔÇ×m─âsuri coercitiveÔÇŁ. Erau expuse apoi cererile concrete ale Por╚Ťii: dizolvarea guvernului provizoriu ╚Öi ├«nlocuirea lui cu o locotenen╚Ť─â domneasc─â ╚Öi, bine├«n╚Ťeles, abrogarea tuturor m─âsurilor cu caracter revolu╚Ťionar adoptate.

Abia dup─â revenirea ╚Ť─ârii la ÔÇ×starea sa anterioar─âÔÇŁ era dispus─â Poarta s─â reia dialogul. Soliman Pa╚Öa cerea ├«n ├«ncheierea scrisorii, concret, un act de supunere pe care s─â ├«l ├«nainteze sultanului. Manifestarea popular─â de la 20 iulie a cam zdruncinat tonul ╚Öi con╚Ťinutul respectivei scrisori. ÔÇ×Diploma╚Ťia de maseÔÇŁ a fost mai puternic─â dec├ót diploma╚Ťia oficial─â, a elitelor conduc─âtoare.

Sub presiunea poporului entuziast, Tinghir Effendi a solicitat steagul tricolor al revolu╚Ťiei, pe care apoi l-a ├«mbr─â╚Ťi╚Öat. Nu numai partea otoman─â s-a ar─âtat a fi maleabil─â ╚Öi dispus─â la tratative ╚Öi la ced─âri, dar ╚Öi autorit─â╚Ťile revolu╚Ťionare de la Bucure╚Öti. La 23 iulie, o proclama╚Ťie a guvernului provizoriu anun╚Ťa depunerea puterii acestuia ÔÇ×├«n m├óinile poporuluiÔÇŁ, astfel ├«nc├ót acesta din urm─â era rugat ÔÇ×s─â aleag─â ├«ndat─â alt guvern, c─âruia ├«i va da numele de locotenen╚Ťa domneasc─â a ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti ╚Öi carele, dup─â regul─â, va fi recunoscut de c─âtre ├Änalta Poart─âÔÇŁ.

A╚Öadar, guvernul revolu╚Ťionar de la Bucure╚Öti a acceptat ├«nlocuirea lui cu o Locotenen╚Ť─â domneasc─â, alc─âtuit─â la ├«nceput din ╚Öase, apoi, la solicitarea expres─â a comisarului otoman, din trei membri, fo╚Öti membri, de fapt, ai guvernului. Locotenen╚Ťa domneasc─â a fost aleas─â de o mare adunare popular─â ╚Öi recunoscut─â de comisarul Por╚Ťii otomane, ├«mpreun─â cu Constitu╚Ťia, la 29 iulie 1848.


Nicolae Golescu jpg jpeg

├Än ziua urm─âtoare, la 30 iulie, Tinghir Effendi ├«i felicita pe noii locotenen╚Ťi domne╚Öti, Nicolae Golescu (foto sus), Ion Eliade R─âdulescu ╚Öi Christian Tell, asigur├óndu-i c─â ÔÇ×o╚Ötile ├«mp─âr─âte╚Öti venite la Giurgiu sunt destinate spre a asigura lini╚Ötea ╚Öi locotenen╚Ťa domneasc─â, oric├ónd va cere trebuin╚Ťa, se va putea sprijini pe aceste o╚Ötiri.ÔÇŁ

La sfatul lui Soliman Pa╚Öa, ╚Öi ├«n urma unor discu╚Ťii avute de acesta cu Nicolae Golescu, a fost alc─âtuit─â o delega╚Ťie, o deput─â╚Ťie, format─â din cinci membri, Nicolae B─âlcescu, Dimitrie Br─âtianu, ╚śtefan Golescu, Grigore Gr─âdi╚Öteanu ╚Öi Jean Honor├ę Ubicini Abdolonyme, ultimul ├«n calitate de secretar, cu misiunea de a se deplasa la Constantinopol ╚Öi a ob╚Ťine acolo recunoa╚Öterea noilor autorit─â╚Ťi de la Bucure╚Öti, a programului revolu╚Ťiei ╚Öi a noii Constitu╚Ťii.

Evenimentele se vor derula apoi cu rapiditate. La 2/14 august, Soliman Pa╚Öa i-a invitat pe consulii str─âini s─â recunoasc─â Locotenen╚Ťa domneasc─â ╚Öi s─â stabileasc─â cu ea rela╚Ťii oficiale normale. La 4 ╚Öi 7 august, consulii Marii Britanii, Prusiei ╚Öi Greciei s-au prezentat la re╚Öedin╚Ťa locotenen╚Ťei domne╚Öti, pentru a o felicita.

La 4 august, comisarul Por╚Ťii se adresa direct poporului rom├ón, cer├óndu-i s─â sprijine ╚Öi s─â i se supun─â Locotenen╚Ťei domne╚Öti. ├Än sf├ór╚Öit, la 8 august, Soliman Pa╚Öa ├«╚Öi f─âcea intrarea ├«n Bucure╚Öti pe Podul Mogo╚Öoaiei, fiind primit la ╚śosea, cu aclama╚Ťii ╚Öi entuziasm, de o popula╚Ťie de cca 40000 de oameni.

Din p─âcate, nu tot cu un succes se va ├«ncheia misiunea deput─â╚Ťiei rom├óne la Constantinopol. Delega╚Ťia va sosi ├«n capitala Imperiului Otoman la 10 august, av├ónd asupra ei urm─âtoarele documente oficiale: un mandat de acreditare, o adres─â oficial─â din partea Locotenen╚Ťei domne╚Öti c─âtre sultan, precum ╚Öi o adres─â special─â, con╚Ťin├ónd programul revolu╚Ťionar ├«n 22 de puncte din 11 iunie.

B─âlcescu ├«l va anun╚Ťa imediat dup─â sosire pe Ion Ghica, agentul diplomatic al autorit─â╚Ťilor revolu╚Ťionare de la Bucure╚Öti ├«n capitala otoman─â, care se va str─âdui s─â ob╚Ťin─â o primire ├«n audien╚Ť─â a delega╚Ťiei rom├óne, la sultan ╚Öi la marii dreg─âtori otomani. Str─âdanii ╚Öi eforturi zadarnice, deoarece acest lucru nu se va ├«nt├ómpla.

Mai mult, diploma╚Ťia ╚Ťarist─â va luaÔÇŽofensiva. ├Äntr-o not─â oficial─â adresat─â sultanului Abdul Medjid, ambasada Rusiei ╚Ťariste la Constantinopol ├«i solicita nici mai mult nici mai pu╚Ťin dec├ót dezavuarea revolu╚Ťiei, intrarea trupelor otomane ├«n Bucure╚Öti ╚Öi ├«nl─âturarea autorit─â╚Ťilor revolu╚Ťionare ╚Öi ├«nlocuirea lui Soliman Pa╚Öa cu intransigentul ╚Öi necru╚Ť─âtorul Fuad Effendi. Iar lucrurile se vor petrece ├«ntocmai.

Sprijinul a╚Öteptat de revolu╚Ťionarii rom├óni din partea ambasadorilor Fran╚Ťei ╚Öi Marii Britanii la Constantinopol, generalul Jacques Aupick ╚Öi contele Stratford Canning, lord Redcliffe, nu a existat, iar ├Änalta Poart─â a cedat ├«n cele din urm─â presiunilor Rusiei ╚Ťarului Nicolae I, accept├ónd ├«nlocuirea Locotenen╚Ťei domne╚Öti de la Bucure╚Öti cu un caimacam ╚Öi a lui Soliman Pa╚Öa cu Fuad Effendi, sultanul ╚Öi ├«nal╚Ťii demnitari refuz├ónd ├«n acela╚Öi timp cu obstina╚Ťie primirea deput─â╚Ťiei rom├óne. Deput─â╚Ťie care, ├«n urma acestui e╚Öec al misiunii ei, va p─âr─âsi, la ├«nceputul lunii septembrie, capitala Imperiului Otoman.

Ion Ghica ÔÇô agent confiden╚Ťial la Constantinopol

├Än sf├ór╚Öit, cel de al treilea segment, la fel de important, al ac╚Ťiunii diplomatice complexe a revolu╚Ťionarilor rom├óni a constat ├«n trimiterea peste hotare a unor diploma╚Ťi ai revolu╚Ťiei cu ÔÇ×misiuni ╚Öi ├«ns─ârcin─âri specialeÔÇŁ, ├«n vederea ob╚Ťinerii sprijinului unor state ├«n care revolu╚Ťia ├«nvinsese, la fel ca ╚Öi ├«n Principate. Diploma╚Ťii pa╚Öopti╚Öti porneau ├«n acea var─â fierbinte spre marile capitale europene, ÔÇ×├«n misiuni specialeÔÇŁ, spre a pleda pentru legitimitatea idealurilor na╚Ťionale ale rom├ónilor ╚Öi ├«nf─âptuirea lor cu sprijinul puterilor occidentale, leag─âne ale libert─â╚Ťii ╚Öi democra╚Ťiei.

Dup─â ce la 17/29 mai Comitetul revolu╚Ťionar din ╚Üara Rom├óneasc─â ├«l trimisese pe Ion Ghica (foto), ├«n calitate de ÔÇ×agent confiden╚ŤialÔÇŁ, la Constantinopol, cu misiunea de a ap─âra autonomia ╚Ť─ârii ├«n raport cu puterea suzeran─â ÔÇö aceast─â ac╚Ťiune avea loc a╚Öadar cu trei s─âpt─âm├óni ├«naintea izbucnirii revolu╚Ťiei ├«n Valahia ÔÇö ├«n chiar ziua izbucnirii revolu╚Ťiei la Bucure╚Öti, 11/23 iunie, Dimitrie Br─âtianu era acreditat agent diplomatic al ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti pe l├óng─â cabinetele din Pesta ╚Öi Viena, pentru a reprezenta noile autorit─â╚Ťi pe l├óng─â revolu╚Ťionarii din Imperiul Habsburgic.

Ion Ghica jpg jpeg

Ion Ghica, o dat─â ajuns la Constantinopol, a intrat cu vigoare ╚Öi dinamism ├«n ac╚Ťiune, lu├ónd imediat leg─âtura cu autorit─â╚Ťile otomane, dar ╚Öi cu reprezentan╚Ťii diplomatici ai unor puteri str─âine. Av├ónd asupra sa scrisori de recomandare c─âtre lord Stratford Canning de Redcliffe, ambasadorul Marii Britanii, din partea consulului acestei ╚Ť─âri la Bucure╚Öti, Robert Colquhoun, ╚Öi c─âtre ambasadorul Fran╚Ťei, Jacques Aupick, din partea trimisului lui Alphonse de Lamartine, ministrul de externe al Fran╚Ťei revolu╚Ťionare, ├«n Principate, dr. Mandl, Ghica a avut ├«ntrevederi cu ace╚Öti diploma╚Ťi, ├«ns─â se va ├«nt├ólni ╚Öi cu Cor, prim interpret al ambasadei Fran╚Ťei, ╚Öi Czaikovski, reprezentantul prin╚Ťului Adam Czartoryski, ╚Öeful emigra╚Ťiei revolu╚Ťionare poloneze.

Ultimii doi ├«i vor oferi lui Ghica oportunitatea unor contacte cu Emin Effendi, primul dragoman (interpret) al Divanului, ╚Öi Riza Pa╚Öa, ministrul de R─âzboi al Imperiului Otoman. Situa╚Ťia ╚Öi statutul diplomatic al lui Ion Ghica se vor ├«mbun─ât─â╚Ťi ╚Öi consolida dup─â victoria revolu╚Ťiei la Bucure╚Öti, de╚Öi prestigiul s─âu, dup─â numai o lun─â de activitate diplomatic─â, era deja un fapt ├«mplinit.

Spirit lucid ╚Öi realist, ├«n urma unei ├«ntrevederi avute cu Rifaat Pa╚Öa, ministrul de externe al Por╚Ťii Otomane, Ghica le comunica noilor autorit─â╚Ťi, ├«n spe╚Ť─â ├«n╚Ötiin╚Ťa Ministerul Trebilor din Afar─â al ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti: ÔÇ×Poarta ne vrea binele; sfaturile Fran╚Ťei ╚Öi Angliei ├«n favoarea noastr─â nu-i vor lipsi, dar c├ónd afacerea va deveni serioas─â ╚Öi c├ónd Rusia va vorbi tare, vom fi abandona╚Ťi. ÔÇŁQuod erat demonstrandum!ÔÇŁ

E╚Öecul misiunii deput─â╚Ťiei rom├óne la Constantinopol va ilustra, dup─â trei luni, aceste cuvinte profetice. Ghica vedea ├«ns─â ╚Öi un ÔÇ×antidotÔÇŁ ├«mpotriva acestei posibilit─â╚Ťi: unirea revolu╚Ťionarilor rom├óni ├«n ac╚Ťiunea lor cu cei din Ungaria ╚Öi Polonia, fapt care ar determina, dup─â preconiz─ârile ╚Öi calculele sale, din p─âcate nerealiste, intrarea Imperiului Otoman ├«n r─âzboi ├«mpotriva Rusiei ╚Ťariste.

├Än ceea ce prive╚Öte misiunea lui Dimitrie Br─âtianu la Viena ╚Öi Pesta, aceasta nu a avut rezultatele scontate, de╚Öi era vorba despre dou─â capitale ├«n care revolu╚Ťia triumfase, la mijlocul lunii martie 1848. Doar tineretul vienez i-a f─âcut lui Br─âtianu o primire cald─â, sincer─â ╚Öi binevoitoare. Luna urm─âtoare, iulie, ├«l va g─âsi pe Dimitrie Br─âtianu la Bucure╚Öti, particip├ónd la tratativele cu reprezentan╚Ťii Por╚Ťii ╚Öi preg─âtindu-se s─â plece la Constantinopol ├«n calitate de membru al deput─â╚Ťiei.

╚śi August Treboniu Laurian va sluji revolu╚Ťia cu armele diploma╚Ťiei, la Pesta, ├«n aceast─â prim─â faz─â a ei ÔÇô iunie 1848. Din Pesta, el ├«i scria lui Nicolae B─âlcescu la 17 iunie c─â ÔÇ×f─âcuse pasulÔÇŁ pe care acesta ├«l ├«ns─ârcinase s─â-l fac─â ÔÇ×├«n cauza PrincipatelorÔÇŁ. Dar cele mai importante misiuni diplomatice ale revolu╚Ťionarilor rom├óni peste hotare, ├«n calitate de agen╚Ťi cu misiuni ╚Öi ├«ns─ârcin─âri speciale, au fost acelea desf─â╚Öurate ├«n luna iulie 1848.

Iar cei doi ÔÇ×protagoni╚ÖtiÔÇŁ au fost Alecu G.Golescu- Negru la Viena ╚Öi Paris ╚Öi Ioan Maiorescu ├«n Germania, ÔÇ×pe l├óng─â onorabila Diet─â germanic─âÔÇŁ. Acesta din urm─â era autorizat prin scrisoarea de acreditare ├«ncredin╚Ťat─â ÔÇ×de a trata ╚Öi de a lua angajamente ├«n numele s─âu ╚Öi ├«n numele ╚Ť─âriiÔÇŁ. 

Alecu G. Golescu-Negru agent la Viena

├Än drumul s─âu spre Viena, la jum─âtatea lunii iulie, Alecu G. Golescu-Negru (foto) a trecut prin Transilvania, purt├ónd la Bra╚Öov ╚Öi Sibiu discu╚Ťii cu conduc─âtorii ardeleni ai revolu╚Ťiei. ├Än cadrul acestor ├«ntrevederi el a ├«ncercat s─â-╚Öi conving─â interlocutorii de necesitatea str├óngerii leg─âturilor cu revolu╚Ťionarii din Valahia, prin deplasarea acolo a unor tineri ╚Öi entuzia╚Öti revolu╚Ťionari ardeleni.

Alexandru G Golescu Negru jpg jpeg

Purt├ónd o coresponden╚Ť─â activ─â cu guvernul provizoriu, la 17 iulie Golescu-Negru scria un raport ├«n care sublinia necesitatea trimiterii unei deput─â╚Ťii la Constantinopol ╚Öi a ├«ntocmirii unui manifest ÔÇ×c─âtre popoarele EuropeiÔÇŁ. Odat─â ajuns la Viena, diplomatul rom├ón ├«i scria lui Nicolae B─âlcescu cu am─âr─âciune, la 19 iulie, despre dezam─âgirea produs─â la trecerea prin Pesta.

El nu g─âsise sprijin, colaborare ╚Öi ├«n╚Ťelegere la liderii revolu╚Ťiei maghiare, care nu doreau sub nici o form─â s─â coopereze cu revolu╚Ťionarii rom├óni. Concret, ei nu au permis trecerea pe teritoriul Ungariei a armelor destinate revolu╚Ťionarilor din ╚Üara Rom├óneasc─â. La Viena, el a avut ├«ntrevederi cu oficialit─â╚Ťi, mini╚Ötri ╚Öi diploma╚Ťi. ├Äntre ace╚Ötia s-au num─ârat ministrul de Interne, Doblhoff, ╚Öi ministrul de r─âzboi, Latour.

Dac─â primul l-a primit ╚Öi l-a ascultat, afabil, r─âbd─âtor ╚Öi politicos, f─âr─â ├«ns─â a se angaja cu ceva, cel de al doilea s-a ar─âtat destul de pu╚Ťin curtenitor, aproape rece. Concluzia nu era dec├ót una singur─â, iar Golescu-Negru a sesizat-o: foarte slabe speran╚Ťe, aproape nule, de dob├óndire de sprijin.

La 26 iulie, din capitala Imperiului Habsburgic, Golescu-Negru ├«i scria din nou lui Nicolae B─âlcescu, pl├óng├óndu- se ├«ntre altele de lipsa ╚Ötirilor din ╚Ťar─â; cerea ├«n consecin╚Ť─â ├«n mod imperios organizarea unei comisii pentru coresponden╚Ťa str─âin─â, care s─â-i informeze pe diploma╚Ťii rom├óni din str─âin─âtate despre ÔÇ×toate evenimentele, chiar ╚Öi faptele cele mici sau vorbele ce se fac despre revolu╚Ťia noastr─âÔÇŁ, ╚Öi care, la r├óndul lor, s─â informeze la vreme ziarele de acolo binevoitoare cauzei revolu╚Ťiei rom├óne. De asemenea, el solicita cu aceea╚Öi urgen╚Ť─â alc─âtuirea unei comisii ÔÇ×pentru tractaturiÔÇŁ ╚Öi sugera dezbaterea pe larg ├«n pres─â a tuturor tratatelor referitoare la rom├óni.

├Än aceast─â scrisoare, diplomatul f─âcea dou─â prognoze ╚Öi analize, din nefericire c├ót se poate de utopice: posibilitatea unirii Principatelor Rom├óne cu Austria, el preciz├ónd c─â ÔÇ×nu mai este vorba de o Austrie stat confederal, ci de o confedera╚Ťie de mai multe staturi, sub numele AustriaÔÇŁ, ╚Öi speran╚Ťa ÔÇô c├ót se poate de irealizabil─â ÔÇô c─â noile autorit─â╚Ťi de la Viena ÔÇ×va ├«ndemna cu energie pe Poart─â ca s─â nu intre deloc ├«n ╚Ťar─â (este clar vorba despre ╚Üara Rom├óneasc─â ÔÇô nota noastr─â, n.n.)ÔÇŁ.

De o atare unire ├«ntre cele dou─â state nici n-ar fi putut fi vorba, iar turcii intraser─â lejer ╚Öi f─âr─â probleme ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â la 19 iulie, nefiind nici o clip─â cazul ca Austria s─â le cear─â s─â nu o fac─â. O chestiune important─â avut─â ├«n vedere de Alecu G. Golescu-Negru, ├«n perioada misiunii sale la Viena ╚Öi Paris, de a c─ârei punere ├«n practic─â s-a preocupat diplomatul cu toat─â ardoarea ╚Öi abnega╚Ťia, a fost aceea a propagandei revolu╚Ťiei ├«n str─âin─âtate.

El a avut astfel ├«n vedere ÔÇ×europenizareaÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×interna╚ŤionalizareaÔÇŁ corespunz─âtoare a ÔÇ×chestiunii rom├óne╚ÖtiÔÇŁ. ├Än perioada activit─â╚Ťii sale diplomatice la Viena, un ziar vienez semnala c─â la col╚Ťurile de strad─â putea fi afi╚Öat─â ╚Öi citit─â, ├«n limba german─â evident, ÔÇ×Proclama╚Ťia de la IzlazÔÇŁ, document tradus ╚Öi tip─ârit prin str─âdania lui Golescu-Negru. Tot prin s├órguin╚Ťa ╚Öi ├«ngrijirea lui, s-a editat o bro╚Öur─â ÔÇ×ating─âtoare de tractaturile ╚Öi protectoratul rusescÔÇŁ, difuzat─â ulterior ├«n toat─â Austria ╚Öi ├«n ├«ntreaga Germanie.

Seria ├«ntrevederilor ╚Öi convorbirilor oficiale ale diplomatului rom├ón a continuat cu ambasadorul Imperiului Otoman la Viena. Acesta, dup─â ce l-a ascultat cu aten╚Ťie, i-a m─ârturisit cu cea mai deplin─â sinceritate regretul de a nu fi cunoscut mai devreme situa╚Ťia real─â din Principate, pentru a putea interveni la Constantinopol ├«n favoarea cauzei luptei rom├ónilor.

A ad─âugat totu╚Öi, cu luciditate, c─â Poarta nu era dispus─â s─â provoace un conflict armat cu Rusia ÔÇ×pentru simpatia rom├ónilorÔÇŁ. ├Än acela╚Öi raport diplomatic ├«n care relata despre aceast─â ├«ntrevedere, Golescu-Negru ├«n╚Ötiin╚Ťa centrala Ministerului Trebilor din Afar─â c─â nu putea ├«ntreprinde nimic ├«n chestiunea armelor ╚Öi materialelor militare, din lips─â de fonduri. Dar cea mai ├«nsemnat─â r─âm├óne activitatea sa diplomatic─â desf─â╚Öurat─â la Paris.

La 1/13 august 1848, ├«n numele Locotenen╚Ťei domne╚Öti, ministrul rom├ón de externe, Ion Voinescu II, ├«i adresa ministrului de externe al Fran╚Ťei, Jules Bastide, o scrisoare ├«n care ├«i cerea acreditarea lui Alecu G. Golescu-Negru ├«n capitala Fran╚Ťei precum ╚Öi acordarea ├«ntregului sprijin posibil, spre a-╚Öi duce la bun sf├ór╚Öit misiunea ├«ncredin╚Ťat─â. Instruc╚Ťiunile transmise agentului rom├ón ├«n capitala Fran╚Ťei erau c├ót se poate de clare ╚Öi prevedeau:

  • 1. clarificarea ├«n r├óndul guvernului ╚Öi a opiniei publice franceze a ÔÇ×chestiunii rom├óne╚ÖtiÔÇŁ;
  • 2. interven╚Ťia pe l├óng─â parlament ╚Öi guvern pentru a examina aceast─â chestiune;
  • 3. tratative cu autorit─â╚Ťile franceze de resort ├«n vederea ob╚Ťinerii de arme ╚Öi ofi╚Ťeri-instructori;
  • 4. interven╚Ťia direct─â ╚Öi nemijlocit─â a Fran╚Ťei ├«n favoarea cauzei rom├óne╚Öti.

La r├óndul s─âu, v─ârul lui Golescu- Negru, Alexandru C.Golescu-Albu, ├«i scria c─â revolu╚Ťionarii din ╚Üara Rom├óneasc─â sperau s─â poat─â achizi╚Ťiona nu mai pu╚Ťin de 50000 de pu╚Öti ╚Öi inten╚Ťionau s─â pun─â pe picioare o banc─â na╚Ťional─â cu capital francez. Iar diplomatul rom├ón s-a achitat cu d─âruire ╚Öi abnega╚Ťie de sarcinile primite.

El va fi primit ├«n audien╚Ť─â de ╚Öeful diploma╚Ťiei franceze, Jules Bastide, ╚Öi va provoca o interpelare ├«n Parlament pe tema revolu╚Ťiei din ╚Üara Rom├óneasc─â. Activitatea sa ├«n capitala Fran╚Ťei va fi ├«n mod detaliat expus─â ├«n amplul raport adresat lui Ion Voinescu II la 4 septembrie.

Revenind la o mai veche chestiune, considerat─â de el, pe bun─â dreptate, foarte important─â, chestiune pe care o dezb─âtuse ╚Öi pentru care pledase ╚Öi ├«n perioada misiunii la Viena, problema presei ╚Öi propagandei revolu╚Ťionare ├«n str─âin─âtate, Golescu-Negru men╚Ťiona c─â publicistul francez filo-rom├ón Paul Bataillard scrisese o lucrare despre problema rom├óneasc─â pe care agentul rom├ón avea inten╚Ťia s─â o tip─âreasc─â ├«n nu mai pu╚Ťin de 2000 de exemplare, pentru a o distribui membrilor Adun─ârii Na╚Ťionale a Fran╚Ťei.

Neoprindu-se aici, el inten╚Ťiona traducerea ei ├«n limbile german─â ╚Öi englez─â ╚Öi expedierea ei peste hotare. De asemenea, el pleda cu st─âruin╚Ť─â pentru angajarea de redactori rom├óni cunosc─âtori ai limbii franceze, pe termen nedeterminat, permanent, ├«n presa francez─â, pentru a servi cauza revolu╚Ťiei rom├óne. ╚śi d─âdea chiar c├óteva nume ├«n aceast─â direc╚Ťie: francezii Bataillard ╚Öi Desprez, dar ╚Öi rom├ónul Coradini.

Referindu-se apoi la audien╚Ťa acordat─â de ╚Öeful diploma╚Ťiei franceze, Jules Bastide (foto), ╚Öi la rezultatele acesteia, Golescu arat─â c─â interlocutorul s─âu era adeptul dreptului la via╚Ť─â a tuturor na╚Ťiunilor ╚Öi al sprijinului acordat ÔÇ×na╚Ťiunilor ├«nc─â tinere din Europa Oriental─âÔÇŁ, acestea plasate fiind sub protec╚Ťia dreptului public european. Jules Bastide ├«i f─âg─âduise numai 5 000 de pu╚Öti, acest gest constituind, ├«n viziunea lui, ÔÇ×un antecedent fericitÔÇŁ, num─ârul acestora put├ónd cre╚Öte periodic.

Jules Bastide jpg jpeg

De asemenea, ambasadorului Fran╚Ťei la Constantinopol, generalul Jacques Aupick, i se trasau instruc╚Ťiuni exprese s─â sprijine cauza revolu╚Ťiei, programul revolu╚Ťionar ├«n 22 de puncte ╚Öi Unirea Principatelor. Totodat─â, ministrul de externe al Fran╚Ťei revolu╚Ťionare s-a ar─âtat extrem de binevoitor ├«n g─âsirea unor speciali╚Öti ├«n finan╚Ťe care s─â fie trimi╚Öi ├«n Valahia ╚Öi s─â ac╚Ťioneze acolo.

├Än ├«ncheierea raportului, diplomatul pleda pentru necesitate a ├«ntocmirii c├ót mai grabnice a ÔÇ×adresei poporului din ╚Üara Rom├óneasc─âÔÇŁ care trebuia s─â fie trimis─â popoarelor Europei ╚Öi care trebuia semnat─â de un num─âr c├ót mai mare de oameni sau ca cel pu╚Ťin acest document s─â fie ├«nlocuit prin adrese expediate parlamentelor din Viena, Paris, Frankfurt sau Londra, din partea Locotenen╚Ťei domne╚Öti. Golescu-Negru mai solicita trimiterea c├óte unui agent ├«n susmen╚Ťionatele capitale, ├«n special la Londra.

Dup─â cinci zile, Golescu-Negru expedia un nou raport, de data aceasta Locotenen╚Ťei domne╚Öti, ├«n care, dup─â ce critica ├«nt├órzierea cu care se ac╚Ťionase ├«n plan diplomatic, sf─âtuia continuarea cu orice pre╚Ť a negocierilor cu Imperiul Otoman, partea rom├ón─â urm├ónd a accepta noile ced─âri impuse, cu excep╚Ťia problemei m─ân─âstirilor ÔÇ×├«nchinateÔÇŁ ╚Öi aceea a g─ârzilor na╚Ťionale.

Preciz├ónd c─â 5.000 de pu╚Öti deja fuseser─â expediate de la Paris spre Bucure╚Öti, agentul anun╚Ťa numirea unui nou consul al Fran╚Ťei la Bucure╚Öti, S├ęgur de Peyron, diplomat caracterizat ca av├ónd mult─â bun─âvoin╚Ť─â fa╚Ť─â de revolu╚Ťia din ╚Üara Rom├óneasc─â. De asemenea, el readucea ├«n discu╚Ťie problema adreselor numai c─âtre guvernele acum ÔÇô parlamentele nu mai erau men╚Ťionate ÔÇô din Viena.

Paris, Frankfurt, Londra, c─ârora li se ad─âugau Constantinopol ╚Öi Sankt Petersburg, el continu├óndu-╚Öi pledoaria pentru intensificarea ac╚Ťiunii de propagand─â prin presa str─âin─â ╚Öi suger├ónd trimiterea lui Ion Ghica la Londra, ca unul care cuno╚Ötea foarte bine realit─â╚Ťile din acea ╚Ťar─â, mediul politico-diplomatic ╚Öi poporul englez. 

Ioan Maiorescu agent pe lângă Dieta germanică

Ultimul diplomat al revolu╚Ťiei rom├óne pa╚Öoptiste a c─ârui activitate o vom analiza este Ioan Maiorescu (foto), acreditat, dup─â cum am v─âzut, agent ÔÇ×pe l├óng─â onorabila Diet─â germanic─âÔÇŁ, fiind autorizat ÔÇ× de a trata ╚Öi de a lua angajamente ├«n numele s─âu ╚Öi ├«n numele ╚Ť─âriiÔÇŁ. Str─âb─ât├ónd Transilvania, Ungaria ╚Öi Austria, diplomatul rom├ón a ajuns la Erfurt, la 23 august.

Ion Maiorescu jpg jpeg

Apoi, agentul a fost primit la Frankfurt ÔÇ×├«n calitate diplomatic─âÔÇŁ iar ÔÇ×creditiva i se citi ├«n parlament, unde i se dete ╚Öi ╚Öedere pe b─âncile diploma╚ŤilorÔÇŁ. Din Frankfurt, Ioan Maiorescu a ├«ntre╚Ťinut o constant─â coresponden╚Ť─â cu colegul s─âu aflat la Paris, Alecu G. Golescu- Negru. ├Äntr-o scrisoare expediat─â la 6 septembrie, el ├«i expunea direc╚Ťiile de baz─â ale ac╚Ťiunii sale diplomatice: a. ÔÇ×A lucra ca mai ├«nt├ói de toate s─â asigur─âm existen╚Ťa Principatelor, a╚Öadar cauza Moldovei nu se poate desp─âr╚Ťi de a noastr─â; b. Pe l├óng─â acest punct principal, a familiariza pe oameni cu ideea unei Rom├ónii ├«ntregiÔÇŁ.

├Äntr-o nou─â scrisoare adresat─â lui Golescu- Negru, Maiorescu ├«l ├«ncuno╚Ötin╚Ťa pe acesta c─â fusese chemat de ministrul de externe Schmerling, care st─âtuse de vorb─â cu el vreme de o or─â, interval ├«n care ├«l asigurase pe diplomatul rom├ón c─â ├«ntregul guvern era ferm hot─âr├ót s─â nu lase Principatele la cheremul Rusiei ╚Ťariste. ÔÇ×Ei simt to╚Ťi ÔÇô concluziona Maiorescu ÔÇô importan╚Ťa noastr─â pentru EuropaÔÇŁ.

├Än aceea╚Öi scrisoare, Maiorescu ├«i ar─âta lui Golescu-Negru c─â era decis s─â ├«ntocmeasc─â un memorandum referitor la revolu╚Ťia din Principate, pe care s─â ├«l prezinte guvernului ╚Öi parlamentului de la Frankfurt. De altfel, at├ót Schmerling, c├ót ╚Öi, ulterior, Gagern, pre╚Öedintele parlamentului, ├«i solicitaser─â un atare document, un memorandum asupra situa╚Ťiei politice din Principate.

De asemenea, agentul rom├ón la Frankfurt ac╚Ťiona pe l├óng─â autorit─â╚Ťile germane ├«n vederea trimiterii de c─âtre acestea a unei persoane influente la Constantinopol, care s─â intervin─â ├«ntr-un mod decisiv pentru cauza revolu╚Ťiei ├«n Principate ÔÇ×din partea GermanieiÔÇŁ. La 14 septembrie, la o zi dup─â ├«n─âbu╚Öirea revolu╚Ťiei ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â de c─âtre armatele otomane care p─âtrunseser─â ├«n acest scop ├«n Bucure╚Öti, ├«ns─â f─âr─â a cunoa╚Öte aceast─â dureroas─â realitate, Maiorescu ├«i scria din nou lui Golescu-Negru, c─âruia ├«i ├«mp─ârt─â╚Öea faptul c─â fusese primit ├«n audien╚Ť─â de c─âtre Gagern, pre╚Öedintele Parlamentului de la Frankfurt, care, dup─â ce ├«l ascultase cu toat─â aten╚Ťia ╚Öi receptivitatea, ├«i sugerase o entitate statal─â destul de bizar─â la acea vreme: unificarea Bucovinei, Moldovei, Valahiei ╚Öi Transilvaniei ├«ntr-un regat numit Rom├ónia, condus de un principe austriac ╚Öi aflat sub suzeranitatea Germaniei.

Dou─â zile mai t├órziu, Maiorescu redactase memorandumul solicitat, document ├«n care pleda pentru constituirea regatului Rom├ónia ÔÇ×sub protec╚Ťiunea GermanieiÔÇŁ. Era ├«ns─â, oricum, evident, prea t├órziu. Sf├ór╚Öitul revolu╚Ťiei a venit, brutal, ├«ns─â previzibil, la 13 septembrie, odat─â cu intrarea trupelor otomane ├«n Bucure╚Öti. Cu numai o zi ├«nainte, la 12/24 septembrie 1848, Dimitrie Br─âtianu ╚Öi Alecu G. Golescu-Negru fuseser─â acredita╚Ťi agen╚Ťi diplomatici pe l├óng─â ÔÇ×diversele puteri prietene din EuropaÔÇŁ.

Ac╚Ťiunea diplomatic─â continua. ╚śi ea va continua ╚Öi dup─â 13/25 septembrie 1848. ├Än conformitate cu justele ╚Öi pertinentele aprecieri ale academicianului Dan Berindei, care a studiat cu minu╚Ťiozitate activitatea reprezentan╚Ťilor diploma╚Ťiei rom├óne╚Öti la 1848, fiind o autoritate de necontestat ├«n materie, ÔÇ×revolu╚Ťia rom├ón─â din 1848, folosind tradi╚Ťiile de politic─â extern─â din perioada anterioar─â, dar orient├óndu-le ├«ntr-o direc╚Ťie fundamental nou─â, a concretizat prima etap─â a existen╚Ťei unei diploma╚Ťii rom├óne╚Öti unitare, a unei activit─â╚Ťi de politic─â extern─â care a recurs la mijloacele diplomatice moderne ╚Öi care a avut ca obiective principale interesele na╚Ťiunii ├«n ansamblul ei, afirmarea ei politic─â ├«n teritoriile supuse domina╚Ťiei habsburgice , ap─ârarea ferm─â a autonomiei statelor rom├óne╚Öti, preg─âtirea dob├óndirii independen╚Ťei depline ╚Öi a unific─ârii statale a na╚Ťiunii ├«n integralitatea eiÔÇŁ [1].

╚śi dac─â ac╚Ťiunea diploma╚Ťilor Revolu╚Ťiei rom├óne de la 1848 nu a reu╚Öit s─â ├«mpiedice interven╚Ťia armatelor str─âine ÔÇö otoman─â ╚Öi ╚Ťarist─â ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi Moldova, austriac─â ├«n Transilvania ÔÇö care au ├«nfr├ónt revolu╚Ťia, ea a contribuit la ├«n╚Ťelegerea de c─âtre guvernele statelor din centrul ╚Öi occidentul Europei a faptului c─â, ├«n evolu╚Ťiile ╚Öi desf─â╚Öur─ârile politice viitoare la nivel continental, trebuia luat─â ├«n calcul ╚Öi pozi╚Ťia Principatelor Rom├óne.  

NOTE

1. Dan Berindei, Diploma╚Ťia rom├óneasc─â modern─â de la ├«nceputuri la proclamarea independen╚Ťei de stat (1821- 1877), Editura Albatros, Bucure╚Öti, 1995, p.95-96. De asemenea, a se mai consulta lucrarea, Dan Berindei, Din ├«nceputurile diploma╚Ťiei rom├óne╚Öti moderne, Editura politic─â, Bucure╚Öti, 1965.