De ce spaniolii nu-și mai amintesc când SUA a aruncat 4 bombe nucleare în Andaluzia?
În urmă cu 50 de ani a avut loc un eveniment care ar fi putut schimba istoria. Pe 16 ianuarie 1966 bombardierul american B-52 Stratofortress a decolat de la baza Air Force Seymour Johnson, situată în Carolina de Nord. Bombardierele au zburat timp de 24 de ore deasupra Atlanticului pentru a furniza capabilitatea nuclear a Statelor Unite ale Americii.
Era o misiune de rutină, dar dezastrul a lovit Palomares, în Andaluzia, atunci când aeronava s-a oprit să alimenteze. Patru bombe cu hidrogen s-au îndreptat spre sol cu viteze năucitoare. Ar fi omorât milioane de oameni dacă ar fi explodat, însă mai mulți factori au dus la ceea ce localnicii numesc un „miracol divin”.
O aeronavă încărcată cu patru bombe cu hidrogen, fiecare dintre ele fiind de sute de ori mai puternică decât bomba care a lovit Hiroshima, nu poate fi o misiune de rutină. Dar pentru cei șapte membri ai echipajului de la bordul B-52 Stratofortress era o zi absolut normală. Misiunea lor făcea parte din uriașa operațiune Chrome Dome.
Cum a început misiunea
Bombardierele au zburat timp de 24 de ore deasupra Atlanticului
Foto:AP
Pentru a le oferi americanilor viteză de reacție în cazul în care sovieticii lansau un atac nuclear, aceste bombardiere aveau misiuni zilnice. Aeronavele zburau deasupra Atlanticului până în coasta de est a Italiei, apoi se întorceau în SUA. Acest lucru presupunea că bombardierele aveau posibilitatea de a lansa un atac imediat, în cazul în care președintele dădea ordinul. În ziua de 16 ianuarie 1966, pilotul aeronavei B-52 era un tânăr de 29 de ani pe nume Charles J. Wendorf care, în pofida vârstei sale, pilota astfel de bombardiere de cinci ani. Era tatăl a trei copii, iar în acea zi soția lui, Bette, l-a avertizat că are un presentiment cu privire la misiunea la care urma să ia parte. L-a implorat să nu se ducă, dar Wendorf i-a spus că trebuie să urmeze ordinele și că nu are de ales.
S-a dezlănțuit iadul
Pentru că misiunea era lungă, B-52 trebuia alimentat în aer de patru ori. Așa a început totul. După ce a întors deasupra mării Adriatice, avionul s-a îndreptat spre al treilea punct de alimentare, de acolo trebuia conectat la uriașul KC-135 Stratotanker, la aproximativ 10 km deasupra Spaniei. Pentru că ambele aeronave zburau cu viteze mari, alimentarea era destul de complicată. În acel moment, Wendorf luase o pauză, iar la cârma avionului se afla maiorul Larry G. Messinger, unul dintre cei doi copiloți. Întreaga operațiune presupunea ca bombariderul să primească combustibil printr-o „mufă”, fiind tractat de KG-135.
