Daciada „Olimpiada Românească”

În prezent există numeroase discuții cu privire la reîntoarcerea, în plan sportiv, la modelul care a funcționat în anii de glorie ai sportului românesc și anume la competiția sportivă „Daciada”.

Daciada a fost o mare competiție națională creată de Nicolae Ceaușescu în 1977. Îmbinând o varietate de sporturi și reușind să acapareze aproape întreaga „suflare muncitorească”, mult mediatizata competiție avea să aibă două ediții:una de vară și una de iarnă. Câștigătorii fazelor locale trebuiau să parcurgă mai multe etape până la faza finală, pe țară, moment ce reprezenta un eveniment de amploare. Asemănătoare din multe puncte de vedere cu „Cîntarea României”, Daciada devenea un fenomen cultural de masă.

Peste 6.000.000 de participanți

Creată de Nicolae Ceaușescu în anul 1977 din dorința de a mări prestigiul R.S.R. în lume, competiția spotivă „Daciada” a ajuns să fie o adevărată „industrie producătoare de medalii”. Intitulată, sugestiv, în acest fel, competiția a adunat la prima ediție 6.000.000 de participanți. Cu o bază de selecție atât de mare, rezultatele nu s-au lăsat așteptate. Cu toate că avea o populație mult mai mică în raport cu state precum S.U.A. sau U.R.S.S, România concura la Olimpiade de la egal la egal cu acestea. Astfel, în perioada anilor 1977-1989, dar și o perioadă după Revoluție, sportul românesc a cunoscut cele mai mari performanțe din istoria sa.

Acest proiect a pus laolaltă o mulțime de sporturi, iar cele care aveau prioritate erau practicate și la Jocurile Olimpice. Printre acestea enumerăm:atletism, baschet, box, kaiac canoe, gimnastică, ciclism, călărie, fotbal, handbal, înot, judo, lupte, rugby, scrimă, tir, tenis, volei (la ediția de vară);bob, biatlon, hochei, patinaj artistic, patinaj viteză, sanie, schi, șah, tenis de masă, popice (la ediția de iarnă).

„Primii în sport, primii în producție”

Cu toate acestea există și părți proaste. N. Ceaușescu a dezvoltat sportul prin „investiții minime și muncă patriotică”, iar cetățenii statului român erau implicați în fenomen cu sau fără voia lor. Daciada a apărut și ca urmare a vizitei liderului comunist în China și Koreea de Nord. Drept urmare, cultul personalității conducătorului, nu a lipsit din acest domeniu. 

Oamenii nu aveau de unde să se informeze în legătură cu acest subiect pentru că exista un singur ziar de profil, ziarul Sportul, care aparținea de Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport. De asemenea, foștii participanți au afirmat că erau supuși multor riscuri din cauza condițiilor proaste de muncă. Pentru P.C.R., Daciada, reprezenta o bună gestionare a timpului liber al oamenilor.

Nicolae Ceaușescu:„se impune să se acţioneze în modul cel mai hotărât pentru cuprinderea şi antrenarea întregului tineret, începând cu copiii, cu pionierii şi elevii din scoli, cu studenţii, cu tineretul din întreprinderi şi de la sate, în practicarea exerciţiilor fizice, a sportului şi turismului, pentru folosirea unor forme simple, accesibile şi atractive, în vederea dezvoltării unor activităţi sportive cu adevărat de masă, care să cuprindă cele mai largi categorii de cetăţeni”.

Efectul boomerang

Daciada a luat sfârșit odată cu căderea regimului, iar baza de selecție s-a diminuat drastic. Din cauza acestui fapt, performanțele au intrat pe o pantă descendentă, iar dispariția acelei „munci patriotice” a dus la prăbușirea infrastructurii sportive. Drept urmare, se poate spune că, ce a realizat N. Ceaușescu, a avut un efect de boomerang, ce a lovit nu în creator, ci în fenomenul sportiv de după 1989, care cu greu își revine. Cu toate acestea, există voci care spun că acel tip de sistem ar trebui readus în prim plan.

Dacă la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960, România a reușit să strângă doar 10 medalii (3 de bronz, una de argint și 6 de aur), la Olimpiada de la Los Angeles din 1984 au fost câștigate nu mai puțin de 53 de medalii (20 de bronz, 16 de argint și 17 de aur). După prăbușirea sistemului și diminuarea bazei de selecție, performanțele au scăzut, ajungându-se ca în 2008, la J.O. de la Beijing, România să vină acasă cu doar 8 medalii (4 de bronz, una de argint și 3 de aur).

Un lucru este cert, Daciada a avut puncte forte, dar și multe părți negative. În general, oamenii își aduc aminte cu drag de tinerețe și povestesc bucuroși întâmplări din acea perioadă. Un astfel de exemplu este cazul prezentatoarei TV Andreea Marin, care a participat la Daciadă cu echipa de handbal din orașul Roman. Nu același lucru se poate spune despre alți sportivi, care blamează perioada cu pricina. Acesta este cazul singurei gimnaste din lume care a luat nota maximă la Olimpiadă, Nadia Comăneci, care a fost nevoită să fugă din țară în 1989. 

Mai multe informații despre România înainte de 1989 puteți regăsi aici: https://goo.gl/4I5q5f.