Crăciunul interbelic - Negustorii de stele (III)
Lache Gândăcarul e întâiul, căci scoate marfă de prima calitate, socotind după trandafirii verzi, albaştri, liliachii şi stelele cu pereţii trainici şi frumos împodobite. «Odaia cea mare» e până’n tavan tixită cu marfă. -O da D-zeu şi s’o vinde toată, mă mai salt şi eu din sărăcie..., îmi mărturiseşte el. Şi chipul măsliniu, rotund ca o lună s’a luminat deodată de un zâmbet care a scos la iveală albul fosforescent al dinţilor. Aştept sărbătorile – adăugă el – cum aşteaptă ţâncu sânul.-Altă meserie nu mai faci?-Asta am moştenit-o din bătrâni, bărbaţi, femei, tot sorcovari şi stelari. Treburile mergeau pe-atunci. (...) Şi dacă m’aş plânge de soartă la ce ar folosi? Odată pe an se vând sorcovele şi stelele. Numai criza asta să nu-mi facă vr’un bucluc, încheie el”.„Realitatea ilustrată”, 21 decembrie 1933
Mai citeşte:
Crăciunul interbelic-Cu trăistuţele, la colindat (I)
