Câteva lucruri de ştiut despre ... Terorism

Terorismul nu este o apariţie recentă în peisajul istoric. Apărut sub forma modernă a termenului în secolul al XIX-lea, forme ale terorii de la asasinatul politic la sabotaj întâlnim încă din antichitate. Iată 10 lucruri de ştiut despre ... terorism.

• Terorismul a fost definit ca metodă de luptă politică având drept caracteristică recurgerea sistematică la violeţă, prin asasinate, atentate cu explozie, sabotaje etc. Terorismul justifică aceste mijloace prin necesitatea de a răsturna o putere legală atribuindu-i o activitate represivă.
• Deşi recurgerea la crima politică nu a fost necunoscută nici în Antichitate şi nici în epoca modernă, începuturile utilizării sistematice a terorismului pot fi plasate în perioada Restauraţiei, când au avut loc numeroase atentate organizate de asociaţii secrete de factură liberală şi patriotică.
• În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Rusia s-au înmulţit acţiunile teroriste ale nihiliştilor şi ale anarhiştilor, una dintre cele mai importante astfel de acţiuni fiind asasinarea ţarului Alexandru al II-lea, în 1881.
• În secolul al XX-lea, terorismul a fost practicat şi de grupuri cu orientări ideologice diferite, îndreptându-se spre obiective mai generale şi, deseori, alese la întâplare (bombe în localuri publice, sechestrarea unor persoane nevinovate).
• Utilizat de grupuri extremiste de stânga:anarhişti, socialişti revoluţionari şi de dreapta, ca:cagoulards francezi, ustaşi croaţi, terorismul a fost relansat în societăţile occidentale de către organizaţii apărute după epuizarea perioadei contestatare a anilor ’60 şi active în anii ’70.
• Cele mai semnificative organizaţii teroriste din anii ’60-’70 au fost:RAF germană, Brigăzile Roşii italiene, Action Directe franceză.
• Peste terorismul „roşu”, în Italia s-a suprapus un terorism „negru”, reprezentat de organizaţii ca Ordinea Nouă şi NAR, anihilate destul de rapid de forţele statului, rămânând necunoscute relatiile pe care ele şi le-au creat cu lumea interlopă.
• Metoda teroristă a fost adoptată şi de mişcări naţionaliste sau pentru independenţă (irlandezi, israelieni, algerieni, palestinieni, basci, fundamentalişti islamici iranieni sau libanezi).
• Grupările teroriste naţionaliste consideră terorismul drept o armă permisă într-o confruntare militară cu caracteristici, prin natura lor, ilegale.
•  Grupările teroriste naţionaliste au fost IRA irlandeză, ETA bască sau organizaţiile palestiniene ca OEP (Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei). Ele au fost suţinute de o anumită parte a propriului popor, exprimând într-o formă exasperată o opoziţie politică.