Cârciumile care stricau în anii '40 viaţa muncitorilor de la uzina care prelucra minereul de la Roşia Montană
Plângerea conducerii Uzinei de prelucrare a minereului de la Roşia Montană apare într-un document din 1946, deţinut de Arhivele Naţionale Alba şi este adresată Prefecturii. În sesizare se spune răspicat că munca „tovarăşilor muncitori“ este încurcată de două cârciumi aflată peste drum de poarta întreprinderii industriale.
Prezentăm mai jos conţinutul plângereii, adresate Prefectului de Alba, în 1946, la începuturile regimului comunist.
„În cele ce urmează avem onoarea a supune soluţionării Dvs. Următoarea situaţiune de fapt a Uzinelor statului de la Gura Roşiei:
Cârciuma:sursă de obstacole care îngreuiază viaţa muncitorilor
La această uzină noi preparăm pe cale mecanică minereul extras din minele ns. din Roşia Montană, din care scoatem metale nobile aur şi argint pe care le predăm Băncii Naţională. Având în vedere importanţa industrială a Uzinelor ns. şi mai ales gradul de seriozitate şi corectitudine care trebue să domnească în cuprinsul acestei unităţi industriale pentru a se asigura aceste caracteristici care sunt legate de ealizarea şi chiar mărirea producţiei industrilale sunem nevoiţi să cerem unele măsuri cu caracter administrativ. Într-adevăr dacă dispoziţiile legale ale administraţiei statornicesc că în apropierea industriilor importante /în rază de circa100 de metri de la punctele de eşire şi intrare/nu se admit existenţa cârciumelor atunci de sigur că în cazul uzinelor de preparare a aurului care ştim cât se poate să ispitească pe cei slabi, această dispoziţiune trebue aplicată şi cu mai mare stricteţă. Amintim că de la poarta principală a uzinei ns. unde este şi sala de apel a amuncitorilor în care se face şi plata lor lunară, şi până la prima cârciumă sunt cca.15 m, iar până la a doua sub 100 de m.
Vă puteţi închipui domnule Prefect, ce influenţă negativă poate să aibă o cârciumă aflată peste drum de poarta principală a unei uzine aurifere. Această situaţie ne sănătoasă pentru protecţia tov. ns. muncitori dăinuieşte de mai de mult şi este rămăşiţă tristă a timpurilor din trecut, când se călcau dispoziţiunile legale, atunci când interesele cuiva cereau acest lucru.
Domnule Prefect, credem că acum, după data de 19 Noiemvrie a.c. este cel mai potrivit moment pentru noi de a Vă ruga să interveniţi în mod categoric, potrivit dispoziţiunilor legale pentru a ne ajuta să curăţim din calea oamenilor, care îşi câştigă existenţa din greu, toate obstacolele care le îngreuiază viaţa. Pentru noi cei care suntem conducătorii lor fireşti este o obligaţie morală să vă cerem Dvs. Acest sprijin deoarece Dvs. aveţi puterea administrativă şi răspunderea politică . Domnule Prefect rămânem în înţelegerea pe care neeo veţi da pentru rezolvarea favorabilă a acestei cereri de interers tovărăşesc aşa cum şi în alte ocazii am fost ajutat de Dvs. Primiţi asigurarea stimei ns.“
Doleanţele conducerii Uzinei n-au rămas fără răspuns. Cârciumile care „obstrucţionau“ munca oamenilor au fost mutate câteva zeci de metri mai departe de poarta principală de acces în intreprinderea industrială.
Cum s-a pus cruce mineritului în zonă
Exoloatraea bogăţiilor subsolului Roşiei Montane s-a făcut din anii 1970, la suprafaţă, în carieră deschisă (mină) în masivul Cetate. Anual, de aici se scoteau maximum 400.000 tone minereu, cu o concentraţie medie de 1, 57 grame/tonă. Aglomerarea de minerale era transportată la un concasor din interiorul carierei, trecea printr-un puţ către un transportor subteran pe bandă rulantă şi apoi într-un al doilea puţ. De aici, minereul era dus 6, 5 km de-a lungul unei căi ferate cu ecartament îngust către un concasor secundar, situat lângă Uzina de preparare Gura Roşiei.
Minereul concasat era transportat pe bandă peste drumul naţional DN 74A către Uzina, unde se obţinea concentratul, prin flotaţie convenţională. Sterilele erau depozitate într-un mic iaz de decantare de lângă Gura Roşiei.Concentratul era apoi transportat la Baia de Arieş, pentru obţinerea aurului. Mina veche a Statului de la Roşia Montană a fost închisă în 2006. Motivul oficial:nu mai era rentabilă!(Articol scris de NICU NEAG)
