Basarabia, teritoriu de compensaţie în jocul dintre marile puteri jpeg

Basarabia, teritoriu de compensaţie în jocul dintre marile puteri

Nerespect├ónd principiile liberului comer┼ú, Rusia trebuia ├«ndep─ârtat─â de la cursul inferior al Dun─ârii ┼či al Prutului ÔÇô motiv pentru care diploma┼úii marilor puteri insistau asupra modific─ârii frontierei sudice a imperiului. Cu diferen┼úele de-acum cunoscute:reprezentan┼úii britanici erau categorici, ├«n vreme ce trimi┼čii Fran┼úei ┼či Austriei erau mai degrab─â oscilan┼úi, nevr├ónd s─â irite Rusia;care apela la toate subterfugiile, pentru a ├«nt├órzia punerea ├«n aplicare a deciziei de rectificare a teritoriului basarabean;ru┼čii pretindeau c─â h─âr┼úile folosite ├«n negocierea de la Paris, din 1856, fuseser─â gre┼čite ┼či prost interpretate, a┼ča c─â ├«ncercau s─â p─âstreze o localitate care, printr-o serie de canale, comunica ├«n continuare cu Dun─ârea...

La mai bine de un secol ┼či jum─âtate de la ├«ncheierea sa, R─âzboiul Crimeii continu─â s─â suscite un puternic interes ├«n r├óndul istoricilor pasiona┼úi de diploma┼úia secolului al XIX-lea. Originile luptelor, derularea negocierilor de pace, mo┼čtenirea conflictului pe scena interna┼úional─â sunt aspecte asupra c─ârora noi surse sau abord─âri pot contribui, ├«n sensul clarific─ârii unui eveniment istoric pe c├ót de important, pe at├ót de obscur. Un rol semnificativ ├«n atragerea puterilor occidentale, a Marii Britanii, mai ales, ├«n conflictul din Orient, l-a avut a┼ča-numita ÔÇ×chestiune SulinaÔÇŁ, disputa diplomatic─â ruso-britanic─â viz├ónd naviga┼úia prin gurile Dun─ârii. Formulat─â ca ipotez─â de lucru de istoricul american John Vernon Puryear ├«n anii ÔÇÖ30 ai secolului trecut, teza a fost ├«mbr─â┼úi┼čat─â de doi istorici rom├óni, Radu Florescu ┼či Paul Cernovodeanu, care au sus┼úinut-o, ├«n lucr─âri mai generale, pe baza surselor diplomatice ┼či economice britanice.

Book historia mai 37 jpg jpeg

Astfel, dup─â anul 1829, cabinetele occidentale erau tot mai convinse de faptul c─â Rusia sabota liberul comer┼ú prin porturile Br─âila ┼či Gala┼úi, pentru a favoriza schimburile propriilor debu┼čeuri, al Odessei ├«n special. Vicontele Palmerston, artizanul politicii externe londoneze ├«n toat─â aceast─â perioad─â, a acordat o aten┼úie deosebit─â regiunii gurilor Dun─ârii, care, al─âturi de Circasia, reprezenta zona de maxim─â presiune a Rusiei ├«n ofensiva ┼úarismului spre Str├ómtori. Pe m─âsur─â ce Principatele deveneau ┼či o valoroas─â pia┼ú─â de aprovizionare/desfacere ├«n schimburile economice interna┼úionale, iar introducerea naviga┼úiei cu aburi pe fluviu cre┼čtea exponen┼úial valoarea comercial─â a regiunii, atitudinea Rusiei ├«n chestiunea naviga┼úiei prin gura Sulina a devenit un exemplu quasi-didactic despre tratamentul discriminatoriu al ru┼čilor fa┼ú─â de competitorii lor comerciali.

ÔÇ×Majestatea Sa ├Ämp─âratul tuturor Rusiilor consimte la rectificarea frontierei sale ├«n BasarabiaÔÇŁ

F─âr─â a mai insista asupra acestor preliminarii, men┼úion─âm c─â, ├«nc─â ├«naintea izbucnirii crizei orientale din 1853, cercurile politico-economice occidentale analizaser─â oportunitatea includerii Dun─ârii ├«ntre fluviile interna┼úionale care respectau principiile Tratatului de la Viena (1815), o solu┼úie potrivit─â pentru a garanta acest fapt fiind ├«ndep─ârtarea Rusiei de la gurile Dun─ârii. Inten┼úia a c─âp─âtat o form─â concret─â ├«n 1854, ├«n contextul negocierilor de dup─â implicarea Marii Britanii ┼či Fran┼úei ├«n conflict, punctul doi dintre cele patru cereri ultimative adresate Rusiei de guvernele de la Londra, Paris ┼či Viena fiind tocmai asigurarea libert─â┼úii naviga┼úiei pe Dun─âre. Solicitarea a fost intens dezb─âtut─â ├«n cadrul negocierilor bilaterale ┼či a conferin┼úei ambasadorilor, organizat─â la Viena ├«n anul 1855.

Book historia mai 38s jpg jpeg

Accept├ónd principiul libert─â┼úii de naviga┼úie, Rusia a ├«ncercat s─â evite rectific─âri teritoriale ├«n Basarabia, st├órnind astfel fulgerele lui Palmerston, ajuns ├«n februarie 1855 prim-ministru britanic. Un mare realist al diploma┼úiei mondiale, Palmerston considera c─â micile concesii nu pot ├«mp─âca Rusia, iar marile concesiile erau complet periculoase. Astfel, cum nu putea fi mul┼úumit─â de ├«nfr├óngerea militar─â, Rusia trebuia paralizat─â. ├Än cadrul negocierilor de la Paris, Clarendon, secretarul de stat britanic, avea dispozi┼úii clare s─â insiste asupra rectific─ârii frontierei basarabene, de┼či reprezenta┼úii Fran┼úei ┼či Austriei, Walewski ┼či Buol, ezitau s─â fie la fel de radicali. Cu mesaje repetate c─âtre Paris de a-┼či p─âstra ata┼čamentul fa┼ú─â de alian┼úa ├«nving─âtoare ┼či cu anun┼úul c─â Marea Britanie are ÔÇ×mijloacele de a continua singur─â r─âzboiulÔÇŁ, Palmerston l-a convins pe oscilantul ├«mp─ârat Napoleon al III-lea s─â trimit─â Rusiei un ultimatum ├«n care solicita restituirea Basarabiei. Pe 7 martie 1856, ├«n cadrul unei cine private, Napoleon ┼či Clarendon au negociat modificarea frontierei basarabene, iar o s─âpt─âm├ón─â mai t├órziu Orlov a anun┼úat adeziunea ┼úarului fa┼ú─â de cele decise. Principiul pe care se realizase aceast─â cedare territorial─â era ├«ndep─ârtarea Rusiei de la cursul inferior al Dun─ârii ┼či al Prutului ┼či, astfel, excluderea sa dintre statele riverane fluviului european. Stipula┼úiile au fost incluse ├«n articolele 4 ┼či 20 ale Tratatului de la Paris, unde se preciza ├«n mod explicit c─â ÔÇ×pentru a asigura mai bine libertatea naviga┼úiei Dun─ârii, Majestatea Sa ├Ämp─âratul tuturor Rusiilor consimte la rectificarea frontierei sale ├«n BasarabiaÔÇŁ.

Insula ┼×erpilor ÔÇô cui trebuia s─â-i revin─â?

Greu ob┼úinut─â, ├«n condi┼úiile politicii duplicitare a Fran┼úei, care ├«nc─â de la Paris ├«┼či ar─âtase bunele oficii fa┼ú─â de Rusia, satisfac┼úia britanic─â s-a dovedit extrem de greu de pus ├«n practic─â, iar dou─â incidente ├«n direct─â leg─âtur─â cu gurile Dun─ârii au fost aproape s─â ÔÇ×rup─â ├«n buc─â┼úiÔÇŁ ├«ntregul sistem de pace. Secundare ├«n sine, cele dou─â probleme, Insula ┼×erpilor ┼či ÔÇ×chestiunea BolgradÔÇŁ,   au fost folosite de abilul Gorceakov, noul cancelar al Rusiei, drept pana cu care a ├«ncercat despicarea alian┼úei anglo-franceze, iar de c─âtre Palmerston drept barometru al rela┼úiilor dintre puterile ├«nving─âtoare.

Astfel, aplicarea prevederilor p─âcii de la Paris s-a dovedit extrem de dificil─â, tergivers─ârile Rusiei ┼či conciliatorismul Fran┼úei determin├óndu-l pe Palmerston s─â retrimit─â flota britanic─â ├«n Marea Neagr─â ┼či pe contele Buol s─â am├óne evacuarea trupelor austriece din Principate. Prima dintre probleme a fost cea a Insulei ┼×erpilor, al c─ârei statut era oarecum incert, c─âci tratatul nu men┼úiona expres cui trebuia s─â-i revin─â. Astfel, consider├óndu-se st─âp├ón─â de drept, Rusia a trimis pe insul─â, ├«n vara anului 1856, o mic─â garnizoan─â care trebuia s─â administreze farul construit acolo, important reper pentru navigatori, dar pozi┼úiile erau deja ocupate de un deta┼čament de 50 de turci. Cum Walweski considera c─â insula nu are importan┼ú─â strategic─â, iar ru┼čii o puteau administra mai bine dec├ót turcii, ministrul francez sus┼úinea acordarea ei c─âtre Rusia, de func┼úionarea farului urm├ónd s─â se ocupe Comisia European─â a Dun─ârii. ├Äns─â Palmerston socotea preten┼úiile Rusiei complet intolerabile, c─âci insula f─âcea parte din sistemul Deltei Dun─ârii, regiunea cedat─â prin tratatul din 30 martie 1856.

Book historia mai 39 jpg jpeg

Astfel, Palmerston a solicitat ca flota britanic─â s─â se ocupe de ap─ârarea suveranit─â┼úii otomane, iar nava ÔÇ×GladiatorÔÇŁ a fost trimis─â, ├«n iulie 1856, s─â analizeze situa┼úia de la fa┼úa locului. Palmerston a cerut dislocarea de pe insul─â a deta┼čamentului de 8 solda┼úi ru┼či, bine primi┼úi de mai numero┼čii turci ce ocupau insula (ÔÇ×Iau asupra mea responsabilitatea s─â-i ├«ndep─ârtez pe ru┼či de pe Insula ┼×erpilor ┼či nu-mi asum umilin┼úa de a le permite s─â r─âm├ón─â acoloÔÇŁ), ├«ns─â atitudinea belicoas─â a premierului britanic a primit criticile mai pacifistei regine Victoria ┼či a altor politicieni care doreau detensionarea rela┼úiilor cu Rusia. ├Än tot acest timp, guvernul rus sus┼úinea c─â disputa viz├ónd st─âp├ónirea insulei trebuia supus─â deciziei colective a puterilor europene, pozi┼úie ce se bucura de tot mai mul┼úi sus┼úin─âtori ┼či ├«n Fran┼úa, rodul politicii abile duse la Petersburg de ducele de Morny, care se pl├óngea de ├«nc─âp─â┼ú├ónarea britanic─â ├«n ÔÇ×mizerabila chestiune a Insulei ┼×erpilorÔÇŁ.

Tergivers─ârile Rusiei:Noul Bolgrad sau Vechiul Bolgrad?

┼×i mai spinoas─â devenise chestiunea delimit─ârii frontierei din sudul Basarabiei, ├«n condi┼úiile ├«n care, ├«n iunie 1856, reprezentan┼úii Rusiei pretindeau c─â h─âr┼úile folosite la Paris fuseser─â gre┼čite ┼či prost interpretate. Astfel, delimitarea frontierei trebuia s─â se fac─â la sud de ora┼čul Bolgrad, care urma s─â r─âm├ón─â Rusiei;cum ru┼čii pretindeau c─â exist─â dou─â a┼čez─âri cu acest nume, numite Noul ┼či Vechiul Bolgrad, Imperiul ┼óarist sus┼úinea c─â trebuia urmat─â grani┼úa localit─â┼úii care ├«i oferea mai mult teritoriu, dar care, printr-o serie de canale, comunica cu Dun─ârea, ruin├ónd astfel unul dintre scopurile strategice majore ale tratatului ÔÇô excluderea Rusiei din r├óndul riveranilor Dun─ârii.

Politica de tergiversare ┼či obstruc┼úionare a aplic─ârii condi┼úiilor p─âcii avea sus┼úinerea lui Walewski, care considera c─â Rusia trebuia s─â primeasc─â ├«n totalitate coloniile de bulgari ce-┼či aveau centrul la Bolgrad, ├«n vreme ce Palmerston a reac┼úionat cu duritate:ÔÇ×├«ncercarea de a substitui ora┼čul sudic celui nordic este pur ┼či simplu un act cu care Anglia ┼či Fran┼úa nu pot fi de acord f─âr─â a se expune ele ├«nsele ┼či negocierile purtate de ele la derizoriuÔÇŁ. Astfel, Fran┼úa a ├«ncearcat s─â medieze un compromis ÔÇô cedarea Insulei ┼×erpilor c─âtre Turcia ├«n schimbul unor concesii f─âcute Rusiei ├«n sudul Basarabiei, ├«n vreme ce ┼úarul Alexandru al II-lea a solicitat ca punctele ├«n disput─â s─â fie analizate ├«n cadrul unei conferin┼úe a marilor puteri. Temerea lui Palmerston era c─â apropierea ruso-francez─â f─âcea deciziile unui nou areopag mai pu┼úin favorabile intereselor britanice, calculul ar─ât├ónd c─â la Dun─ârea de Jos Marea Britanie putea conta pe sprijinul Austriei ┼či Turciei, ├«n timp ce Rusia avea votul Fran┼úei ┼či Prusiei.

Jocul politic al lui Napoleon al III-lea

Cum op┼úiunea Sardiniei devenea determinant─â, diploma┼úia torinez─â a fost ├«ndelung curtat─â de puterile europene, pun├óndu-l pe inteligentul Cavour ├«ntr-o nesperat─â postur─â de arbitru al echilibrului european. La ├«nceputul lunii noiembrie 1856, c├ónd presiunea a atins apogeul la Londra, Persigny, ambasadorul francez ├«n Marea Britanie, redutabil adversar al lui Walewski, a solicitat ├«mp─âratului s─â se implice pentru a tempera spiritele. F─âr─â ┼čtirea ministrului s─âu de externe, Napoleon al III-lea a orchestrat unul dintre genialele jocuri politice ale carierei sale, solicit├ónd lui Cavour s─â voteze ├«n ÔÇ×problema BolgradÔÇŁ ├«n acord cu Anglia. Cum reprezentantul Fran┼úei urma s─â sus┼úin─â Rusia, votul Sardiniei asigura victoria Angliei, ├«ns─â ÔÇ×prevenea orice pericol ├«n leg─âtur─â cu alian┼úa dintre Anglia ┼či Fran┼úaÔÇŁ.

├Än acest fel, cu Napoleon ÔÇ×prostindu-┼či ministrul de Externe ┼či accept├ónd ├«nfr├óngerea propriului delegat la viitoarea conferin┼ú─âÔÇŁ, cum nota Cavour, se creau premisele def─â┼čur─ârii unor noi negocieri diplomatice, ├«ncepute la Paris la finalul anului 1856. Pe 6 ianuarie 1857, plenipoten┼úiarii puterilor europene au acceptat ca Insula ┼×erpilor s─â fie acordat─â Turciei, iar Rusia s─â primeasc─â o compensa┼úie teritorial─â ├«n zona lacului Ialpuk, cu respectarea principiului excluderii sale de la gurile Dun─ârii. Trebuie spus c─â solu┼úia la care se ajunsese fusese mediat─â de Napoleon, care desenase linia grani┼úei ce oferea Moldovei ambele Bolgraduri ┼či l─âsa Rusiei Comratul ┼či o colonie de circa 8.000 bulgari, grani┼ú─â acceptat─â de Marea Britanie ca un favor f─âcut ├«mp─âratului Napoleon, nu Rusiei. O alt─â prevedere menit─â s─â sporeasc─â stabilitatea regiunii era transferarea Deltei Dun─ârii de la Moldova c─âtre Imperiul Otoman, care avea mai multe resurse de a asigura condi┼úii optime de naviga┼úie c─âtre porturile Gala┼úi ┼či Br─âila. Se finalizau cu succes pentru diploma┼úia ofensiv─â a lui Palmerston complicate aspecte ce vizau asigurarea deplinei interna┼úionaliz─âri a gurilor Dun─ârii, chestiuni folosite de Gorceakov drept veritabil─â piatr─â de ├«ncercare a solidit─â┼úii alian┼úei franco-britanice. C├ót despre Basarabia, ea servise, ├«nc─â o dat─â, ca teritoriu de compensa┼úie ├«n jocul dintre marile puteri europene.

Book historia mai 36 jpg jpeg

Bibliografie:

Constantin Ardeleanu, Evolu┼úia intereselor economice ┼či politice britanice la gurile Dun─ârii (1829-1914), Br─âila, 2008

Paul Cernovodeanu, Relaţiile comerciale româno-engleze în contextul politicii orientale a Marii Britanii (1803-1878), Cluj-Napoca, 1986

Radu R. Florescu, The Struggle against Russia in the Roumanian Principalities, 1821-1854, Ia┼či, 1999 (edi┼úia I, M├╝nchen, 1962)

W. E. Mosse, Britain, Russia and the Question of Serpents Island and Bolgrad. Two Incidents in the Execution of the Treaty of Paris, în The Rise and Fall of the Crimean System, 1855-71:the Rise and Fall of a Peace Settlement, Londra, 1963, pp. 55-104

Vernon John Puryear, International Economics and Diplomacy in the Near East. A Study of British Commercial Policy in the Levant. 1834-1853, [f. l.], 1969

Harold Temperley, The Treaty of Paris of 1856 and Its Execution(II), ├«n ÔÇ×The Journal of Modern HistoryÔÇŁ, IV, nr. 4, 1932, pp. 523-543

Dumitru Vitcu, The Treaty of Paris (1856) and the Bolgrad Crisis of Its Execution, ├«n ÔÇ×Anuarul Institutului de Istorie ┬źA. D. Xenopol┬╗ din Ia┼či, XLIII-XLIV, 2006-2007, pp. 335-353