Bandiții Capitalei. Îndrăzneața tâlhărie din strada Dragoș-Vodă

Iată, pe scurt, desfășurarea jafului din strada Dragoș-Vodă, din ziua de 16 ianuarie 1914: Două femei din Capitală, una stăpâna casei și cealaltă servitoarea ei, pe când se aflau într-o cameră retrasă, aud bătăi în ușa de la intrare. Deschizând, apar doi indivizi bine îmbrăcați, care se dau drept polițiști în urmărirea unui hoț. Li se permite cercetarea casei, și, în timp ce atenția femeilor era distrasă de fictiva percheziție, apare un al treilea individ, mascat și înarmat.

Când victimele au realizat pericolul în care se află, era prea târziu. Tâlharii le-au amenințat cu pistolul, le-au legat și le-au lovit. Au răscolit apoi complet toate camerele, furând 540 de lei și o casetă plină cu bijuterii prețioase. În noaptea imediat următoare, au fost arestați doi presupuși vinovați, cunoștințe ale servitoarei doamnei Anghelo, însă nu s-a putut dovedi dacă aceștia erau făptașii îndrăznețului jaf, notează Casa Filipescu Cesianu, pe pagina de Facebook a muzeului.

Un aspect foarte important, ce a atras încă de la început atenția investigatorilor acestui caz, a fost faptul că doi dintre cei trei hoți s-au prezentat ca fiind polițiști, folosind un limbaj specific oamenilor legii. Acest detaliu are o mare însemnătate, deoarece nepotul doamnei Suzana Anghelo, Remulus Voinescu, lucra în poliție ca inspector general. Nu este exclus ca acesta să fi venit cândva în vizită la mătușa sa însoțit de vreun agent sau chiar să-și fi trimis vreodată vreun coleg cu oarecare treabă.

Ediția ziarului „Dimineața” din 19 ianuarie 1914 prezintă cititorilor noi încercări de găsire a infractorilor. Lina Constantinescu, servitoarea doamnei Anghelo, fusese căsătorită, până în urmă cu patru luni, cu un lucrător cizmar, ce avea atelierul în Capitală. În seara zilei când a avut locul jaful, acesta a plecat pe neașteptate la Târgoviște, refuzând să explice cunoscuților gestul său. În consecință, s-a telegrafiat imediat poliției din Târgoviște, pentru a-l reține ca principal suspect.

Decizia acestei arestări a fost întemeiată și de noile detalii scoase la iveală despre cele întâmplate în dimineața zilei de 16 ianuarie. Polițiștii au aflat că în timpul comiterii tâlhăriei, bandiții au avut în mod special grijă să acopere cu vată urechile slujnicei, fapt ce arată că se temeau ca aceasta să nu-i recunoască după voce. Oamenii legii au luat însă în calcul și ipoteza ca servitoarea doamnei Anghelo să fie chiar complice, „întrebuințând vechiul truc”, de a se da drept victimă. Ceea ce conduce către un astfel de raționament este faptul că s-a grăbit, fără pic de prudență, să le deschidă și, mai mult decât atât, spre deosebire de doamna Anghelo, care a fost bruscată și lovită, aceasta a fost doar imobilizată și legată.

Noile știri ale ziarului „Dimineața” din zilele următoare aduc vești surprinzătoare. În urma anchetării soțului Linei Constantinescu, s-a stabilit că acesta este absolut nevinovat, dovedind în acest sens, cu multă precizie, că de la divorț nu s-a mai întâlnit niciodată cu fosta lui soție și nici măcar nu știe în serviciul cui se află.

În doar câteva zile de la săvârșirea furtului, polițiștii au efectuat peste o sută de arestări, timp în care, neprinși, adevărații infractori, au dat alte câteva spargeri.

Pe 25 ianuarie 1914, ziarul „Dimineața” uimea cititorii cu o nouă știre a acestui caz. Servitoarea Lina Constantinescu afirma acum că cei trei bandiți au fugit în America și că se vor întoarce peste trei luni.

Se va face oare o călătorie peste ocean pentru găsirea infractorilor? Vor fi aceștia prinși în cele din urmă?