Viaţa scandaloasă a unei femei care se oferea goală pe o tavă de argint
Cora Pearl se dezvăluia nud publicului la petrecerile oraganizate în Parisul mijlocului de secol al XIX-lea. Comportamentul său scandalos a devenit un simbol al decadenţei celui de-Al Doilea Imperiu Francez.
La naştere, cea care avea să fie cunoscută drept Cora Pearl a fost botezată Emma Elizabeth Crouch. A văzut lumina zilei într-o familie modestă din Portsmouth, Anglia, cel mai probabil în jurul anului 1835, deşi în memoriile sale pretindea a fi cu şapte ani mai tânără, susţinând că anul naşterii era 1842.
Tatăl său şi-a abandonat familia şi s-a mutat în Statele Unite, în timp ce mama ei a trăit cu un bărbat cu care Emma nu s-a înţeles niciodată. Şi ea, şi fraţii ei au fost trimişi la un internat francez, acolo unde tânăra a învăţat limba şi manierele. După absolvire, la 19 ani, s-a mutat cu bunica ei la Londra şi s-a angajat într-un magazin de pălării. Unele voci susţin că într-o seară, după muncă, ar fi fost sedusă de un bărbat pe care l-a cunoscut întâmplător şi care, la plecare, i-ar fi lăsat o bancnotă de 5 lire pe noptieră. Potrivit unei alte variante, Emma ar fi fost abuzată sexual de către prietenul mamei ei.
Oricare ar fi povestea reală, viaţa Emmei a luat o întorsătură neaşteptată. A refuzat să se întoarcă la casa bunicii, şi-a luat o cameră în Covent Garden şi a început să îi intreţină pe diverşi gentlemani; printre ei, Robert Bignell, proprietarul celebrului cabaret "Argyll Rooms", acolo unde Emma s-a mutat în cele din urmă. Împreună cu Bignell a călătorit de mai multe ori la Paris şi, îndrăgostindu-se de Oraşul Luminilor, a decis să se stabilească acolo şi să-şi schimbe numele în Cora Pearl.
S-a dedicat plăcerilor carnale
În centrul lumii culturale, ce abunda în poeţi, artişti, muzicieni şi petrecăreţi, curtezana Cora Pearl era o apariţie de senzaţie, cu talia ei minusculă şi bustul generos. Aprigă, exuberantă, pasională şi degajată, s-a dedicat plăcerilor carnale, bucurându-se de numeroşi clienţi. Unii dintre ei i-au devenit protectori şi au copleşit-o cu bani şi daruri.
Printre amanţii săi influenţi s-au numărat moştenitorul tronului Olandei, fratele vitreg al lui Napoleon al III-lea, ducele de Morny, sau Jérôme Bonaparte, vărul împăratului, cu care a avut, de altfel, cea mai îndelungată relaţie.
Graţie generozităţii iubiţilor său, la finele anului 1864 ajunge să locuiască la Castelul Beauséjour, unde organizează petreceri somptuoase şi duce o viaţă extravagantă: purta cele mai scumpe bijuterii şi rochii, şi-a instalat o baie din bronz, şi-a vopsit pudelul pentru a se asorta cu culoarea rochiei sale, făcea baie în şampanie. Pasionată de cai, Cora a ajuns să deţină nu mai puţin de 60 de exemplare, precum şi o flotă de căruţe.
Devenită una dintre celebrele curtezane pariziene ale epocii, Corei Pearl i se dusese vestea pentru comportamentul său scandalos de sexy. Obişnuia să danseze goală în faţa oaspeţilor, în timpul meselor pe care le organiza apărea dezbrăcată pe un platou de argint şi nu ezita să-şi dezvăluie sânii în timpul cinei. Între 1865 şi 1870, perioada sa de glorie, deţinea, nu doar castelul, ci şi două reşedinte în Paris primite în dar de la prinţul Napoleon, vărul împăratului.
Declinul curtezanei
Izbucnirea războiului franco-prusac a însemnat declinul "carierei" extravagante şi promiscuităţii curtezanei. S-a întors în Anglia, însă din cauza reputaţiei sale, i-a fost refuzată cazarea la hotel. Revenită la Paris, a descoperit că evervescenţa capitalei pălise în faţa austerităţii conservatoare; extravaganţa ei nu mai impresiona pe nimeni şi numărul celor dispuşi să îi plătească facturile era tot mai mic.
Înglodată în datorii, în 1872, Cora îl întâlneşte pe mai tânărul şi bogatul Alexandre Duval, pe care îl stoarce de bani şi îl părăseşte în momentul în care nu o mai poate susţine financiar. Disperat, tânărul forţează intrarea în locuinţa acesteia şi se împuşcă în faţa amantei sale, însă tentativa de suicid nu îi reuşeşte. Reputaţia, şi aşa fragilă, a Corei este zduncinată. Este nevoită să îşi vândă proprietăţile, caii, bijuteriile şi tablourile, ajungând, în 1885, să locuiască într-o pensiune.
Un an mai târziu şi-a publicat memoriile, însă volumul nu s-a bucurat de succes. S-a îmbolnăvit de cancer intestinal şi a murit în 8 iulie 1886, la 51 de ani. A fost înhumată în Cimitirul Batignolles din Paris, câţiva dintre iubiţii săi acoperind în mod anonim costurile înmormântării.
Citeste si:
