Vasco da Gama și călătoria care a schimbat lumea
Vasco da Gama a fost primul european care a pus bazele unei rute comerciale maritime către India. Într-o călătorie impresionantă, el a navigat de-a lungul coastelor africane, dincolo de Capul Bunei Speranțe și a reușit să distrugă monopolul negustorilor arabi și venețieni în comerțul cu condimente. Astfel, după cum explică Shane Winser de la Royal Geographical Society din Marea Britanie, Vasco da Gama a schimbat lumea.
Căutarea rutelor comerciale alternative către Est
Călătoria lui Vasco da Gama către India este unul din momentele definitorii din istoria marilor descoperiri geografice. Dincolo de faptul că această călătorie a reprezentat una din cele mai mare realizări ale epocii – mult mai importantă decât reușita lui Columb, traversarea Atlanticului, ea a stat la baza unor evenimente care au schimbat lumea.
La mijlocul secolului al XV-lea, Portugalia era cea mai mare putere maritimă din Europa, grație moștenirii Prințului Henric Navigatorul, care a adus la școala de navigație de la Sagres un grup talentat de geografi, cartografi, astronomi și navigatori.Henric dorea să găsească o rută maritimă către India, obținând astfel pentru țara sa acces la foarte profitabilul comerț cu mirodenii. În plus, spera că va încheia o alianță cu legendarul regat al părintelui Ioan cu ajutorul căruia să pună capăt dominației musulmane în negoțul din Oceanul Indian. Timp de patruzeci de ani, Henric a sponsorizat călătoriile de explorare de-a lungul coastelor vestice ale Africii, punând astfel bazele unui comerț profitabil cu sclavi și aur. Cu toate acestea, sudul extrem al continentului african a rămas necunosut europenilor, iar visul Prințului nu s-a împlinit niciodată.
Abia în 1487 Bartolomeo Diaz a început călătoria ce-i va duce pe portughezi în sudul extrem al Africii. Înconjurând Capul Bunei Speranțe, Diaz a demonstrat că exista o legătură între Oceanul Atlantic și cel Indian (geografii vremii susținând exact contrariul), și astfel a renăscut ideea că ar putea fi descoperită o rută maritimă către India.
Pentru a completa călătoria pe mare a lui Diaz, regele portughez Ioan al II-lea l-a trimis pe Pedro de Covilha, un bun vorbitor de arabă, într-o periculoasă călătorie către India, urmând însă ruta pe uscat. De-a lungul călătoriei care a durat trei ani, deghizat în arab, Covilha a obținut informații prețioase privind porturile musulmane de pe coastele Africii de Est și din India.
Aveau să mai treacă însă 10 ani înainte ca portughezii să poată organiza o nouă călătorie pentru valorificarea descoperirilor celor doi. Între timp, Columb, sponworizat de spanioli, se întorsese în Europa în 1493 anunțând că a descoperit ruta către Orient traversând Atlanticul.
Rivalitățile
În acel moment, rivalitatea dintre Portugalia și Spania pentru controlul negoțului cu Orientul s-a intensificat. Însuși Papa a intervenit pentru a arbitra conflictul, iar în 1494, după lungi negocieri, a fost semnat Tratatul de la Tordesillas. Prin acest tratat, era trasată o linie imaginară nord-sud (la circa 1700 de kilometri vest de Capul Verde) ce împărțea Atlanticul în două:teritoriile la vest de această linie reveneau Spaniei, iar cele din est Portugaliei. Regele Ioan a fost încântat, deoarece el păstra astfel controlul comerțului de pe coastele vestice ale Africii și posibila rută nouă către India.
În 1497, noul rege al Portugaliei, Manuel I, l-a numit pe Vasco da Gama liderul unei noi călătorii către India. Bartolomeo Diaz a supravegheat personal pregătirile pentru această călătorie. Da Gama avea să conducă o flotă formată din patru nave (una de provizii), dintre care două au fost construite special cu această ocazie.
Prima călătorie către India
Vasco da Gama a părăsit Lisabona la 8 iulie 1497. Bartolomeo Diaz a însoțit grupul până în Insulele Canare, iar apoi până în Insulele Capului Verde. Pentru următoarea etapă a călătoriei, Diaz i-a sfătuit să meargă pe o rută neobișnuită, pe direcția vest-sud vest, înspre largul Atlanticului, pentru a evita zona calmurilor din Golful Guineei. Urmând această rută, portughezii au ajuns la circa 1000 de kilometri de coastele braziliene înainte ca vânturile sud-vestice să-i împingă înspre Sudul Africii. Pe 7 noiembrie, au ajuns în Portul Sf. Elena, la 200 de kilometri nord de Capul Bunei Speranțe. Trecurseră 13 săptămâni de când exploratorii văzuseră ultima oară uscatul, după ce parcuseseră o distanță de peste 7200 de kilometri de la Capul Verde.
Două zile mai târziu, flota lui da Gama a înconjurat Capul Bunei Speranțe și a oprit la Mossel Bay. Nava cu provizii a fost arsă, iar proviziile redistribuite celorlalte trei nave. În ziua de Crăciun, grupul a început călătoria spre nord, de-a lungul coastelor estice ale Africii de Sud. Navigând spre nord împotriva unui curent puternic, grupul lui da Gama a călătorit 2700 de kilometri de-a lungul coastei, iar pe 2 martie 1498 a ajuns în portul Mozambique, primul dintr-un șir de orașe-stat musulmane aflate la extrema sudică a zonei de influență musulmană din Africa de Est. Exploratorii nu au fost primiți bine de Sultan;darurile lor, considerate fără valoare, au fost respinse. Asta se explică prin faptul că, în ciuda investițiilor masive în acea expediție, portughezii subestimaseră calitatea bunurilor de pe piețele din această lume:bumbac, fildeș, aur și perle. Grupul și-a continuat călătoria spre nord, ajungând la Mombassa, unde au fost primiți la fel. Doar liderul din Malindi a fost mai binevoitor față de grupul de europeni, iar în timpul șederii sale acolo, da Gama a recrutat un marinar foarte experimentat – se poate să fie vorba de faimosul marinar arab Ahmen Ibn Majid – care să le arate ruta către India.
Da Gama ajunge în India
Exploratorii au traversat Marea Arabiei în 27 zile, călătoria lor fiind ușurată de vânturile favorabile. Flota lui da Gama a ajuns la Calicut, pe coasta Malabar. Zona respectivă era centrul comerțului cu mirodenii și principala piață de desfacere pentru piperul din Kerala. Era, de asemenea, locul în care navele din Insulele Moluce veneau să facă negoț cu cuișoare cu negustorii arabi. Nou-veniții au stat la Calicut timp de trei luni și au fost inițial bine primiți de liderul hindus local. Însă negustorii musulmani se bucurau de o anumită influență la Curte și nu erau dispuși să renunțe la controul asupra comerțului cu mirodenii în fața vizitatorilor creștini. Și, încă o dată, bunurile pe care da Gama le oferea pentru negoț au fost considerate inadecvate. Relațiile dintre portughezi și localnici s-au deteriorat, iar oamenii lui da Gama au făcut mari eforturi pentru a reuși să adune bunurile necesare călătoriei înapoi spre casă.
Călătoria înapoi către Malindi a fost extrem de grea. Marinarul care-i ajutase la venire dispăruse, iar vântul bătea din nou împotriva lor. Drumul de 3700 de kilometri a durat trei luni. Echipajul s-a îmbolnăvit de scorbut, și 30 de oameni au murit. Numai bunăvoința Sultanului din Malindi i-a salvat pe restul, acesta dăruindu-le alimente proaspete, carne și portocale. Pentru că pierduseră prea mulți oameni din echipaj, una dintre nave a trebuit să fie arsă. Grupul a trecut de Capul Bunei Speranțe pe 20 martie 1499 și a început călătoria spre nord de-a lungul coastelor vestice ale Africii.
Următoarele călătorii spre India
Vasco da Gama a ajuns înapoi la Lisabona pe 18 septembrie, după mai bine de doi ani, timp în care a călătorit 38.600 de kilometri. Doar 54 de oameni din echipajul de 170 au supraviețuit. Regele era însă mulțumit, gândindu-se că dacă această expediție s-a putut realiza o dată, ea se putea face din nou.
O a doua expediție, de data aceasta cu 13 nave și 1200 de oameni, a fost trimisă imediat către India sub conducerea lui Pedro Alvares Cabral, a cărui misiune era întârirea controlului asupra rutei către India. Flota a ajuns la Calicut în doar șase luni, iar de data aceasta portughezii au fost mult mai bine pregătiți. Au mers în India cu bunuri luxoase cu ajutorul cărora l-au convins pe liderul hindus care-l refuzase pe da Gama să încheie un acord comercial. Negustorii musulmani au fost indignați de această încercare a europenilor de a le fura comerțul și, drept răzbunare, au omorât 50 de oameni din echipajul lui Cabral. Aceasta, la rândul său, a răspuns prin incendirerea a 10 nave musulmane (la bordul cărora au murit 600 de oameni), precum și a caselor de lemn din Calicut.
Apoi, Cabral a mers la Cochin, unde a pus bazele primului centru comercial portughez din India. S-a întors acasă în vara anului 1501, cu doar șapte nave și jumătate din echipaj. Însă încărcătura de condimente adusă a fost suficientă pentru a distruge monopolul arabo-venețian asupra comerțului cu condimente din Europa.
Anul următor, Vaso da Gama a condus cea de-a treia mare expediție portugheză către India. A pornit la drum cu 20 de nave (dintre care 10 ale sale), unele aflate sub comanda unchiului și nepotului său. Sarcina lor era de a consolida dominația portugheză asupra rutei către India. Această expediție avea să ducă însă la unul dintre cele mai mari masacre maritime din istorie.
După câteva raiduri asupra unor porturi musulmane de pe coasta Africii de Vest, da Gama a început o campanie de teroare împotriva musulmanilor care făceau negoț pe Coasta Malabar. A capturat nava Meri, pe care se aflau și 200 de pelerini musulmani ce se întorceau acasă după pelerinajul la Mecca, și i-a dat foc. La bordul navei se aflau aproape 400 de oameni, inclusiv femei și copii. Da Gama a păstrat focul aprins timp de patru zile, până s-a asigurat că toți de la bordul navei muriseră. Apoi și-a continuat drumul către Calicut, unde a capturat și ucis 30 de pescari, lăsându-le cadavrele să plutească la mal. Temut și urât de localnici, da Gama plecat lăsând în urmă prima putere navală europeană din apele asiatice. Când s-a întors acasă, în septembrie 1503, da Gama a fost recompensat din plin de portughezi pentru eforturile sale și a fost ulterior numit Vicerege al Indiei.
