Armata României, la intrarea în Primul Război Mondial

În 1916, România a mobilizat 833.601 oameni (peste 80% din trupe erau de infanterie), la o populație de aproximativ 8.000.000 de locuitori, iar alți 400.000 erau puși la dispoziție și puteau fi chemați oricând sub arme. Dintre aceștia, 444.000 compuneau forțele de luptă, organizate în 23 de divizii de infanterie, două divizii și cinci brigăzi de cavalerie, sase brigăzi mixte și 329 de baterii de artilerie.

În ceea ce privește diviziile de infanterie, acestea difereau mult ca dimensiune, calitate și armament. Ofițerii erau slab instruiți, nu erau deloc familiarizați cu noile realități ale câmpului de luptă, nu aveau deprinderi de comandă. Soldații pedeștri ai armatei române erau într-o proporție covârșitoare țărani, iar 60% nu știau să scrie sau să citească. Erau însă obișnuiți cu greutățile și cu sacrificiul, iar acest lucru se va vedea cel mai bine în campania din 1917.

Mulți comandanți superiori erau și ei nepregătiți pentru conflictul în care intrau. Foarte putini cunoșteau realitățile noului conflict în care se angrenau. În locul puterii de foc, foarte mulți comandanți români puneau accentul pe vitejia soldatului, prin atacul frontal al infanteriei. În plus, din cele1.400 de tunuri de câmp, numai 750 erau cu tragere rapidă.

Numirile politice din armată aveau să afecteze grav primele luni de campanie ale armatei române. Înzestrarea lăsa și ea de dorit. Mobilizarea și concentrarea armatei române s-au realizat destul de repede. Pentru o țară care avea peste 600 de kilometri de graniță pe Carpați, România nu avea trupe de munte și dispunea de numai două baterii moderne și șase baterii învechite de artilerie montană.

Forțele adverse, Corpul Alpin German, Batalionul de Vânători de Munte de elită din Württemberg și câteva brigăzi austriece de vânători de munte vor fi extrem de bine echipate și antrenate pentru lupta în munți.

Frontul pe care România trebuia să îl acopere era de două ori mai mare decât lungimea frontului francez și aproape egal cu lungimea frontului rus. Planul de campanie, denumit „Ipoteza Z”, preciza că dezideratul principal al României era „întregirea neamului, cucerirea teritoriilor locuite de români, ce se găsesc astăzi înglobate în monarhia austro-ungară”. „Ipoteza Z” prevedea o ofensivă în Transilvania și o defensivă activă la granița de sud.

La 27 august 1916, ora 21.00, ambasadorul României la Viena, Edgar Mavrocordat, înmânează ministrului de Externe austro-ungar, Burian Istvan, declarația de război. România intra în Primul Război Mondial. La 28 august, Germania a declarat război României, urmată de Imperiul Otoman și de Bulgaria.

Armata Română a pătruns în Transilvania fără a întâmpina o rezistență mare ocupând rapid Petroșaniul și a înaintat spre Tălmaciu și Sibiu, unde trebuia să ocupe înălțimile din jurul orașului. Armata română nu a ocupat însă Sibiul. Au mai fost ocupate orașele Brașov, Făgăraș, Toplița, Gheorgheni, Praid, Odorheiul Secuiesc, Miercurea-Ciuc, Târgu Secuiesc, însă nu a atins linia Mureșului, lucru ce se va dovedi extrem de nefast.