Sabie ritualică remarcabilă din secolul al XI-lea, cu incrustații simbolice rare, descoperită într-un râu
O sabie medievală veche de aproape 1.000 de ani a atras atenția internațională după descoperirea sa spectaculoasă în râul Korte Linschoten, în apropierea orașului Montfoort, în provincia olandeză Utrecht. Pe 1 martie 2024, sabia a fost găsită de muncitorii care lucrau pe un șantier, ieșind la iveală dintr-un bulgăre de lut scos din albia râului, cu lama de fier vizibilă. Antreprenorul a anunțat imediat autoritățile municipale din Montfoort, care au chemat arheologii din cadrul Serviciului de Mediu al Regiunii Utrecht (ODRU) pentru a conserva artefactul.
Astăzi cunoscută drept „Sabia din Linschoten”, piesa a fost datată între anii 1050 și 1150 d.Hr., o perioadă în care Episcopatul de Utrecht domina regiunea, iar teritorii feudale precum Olanda și Flandra începeau să câștige influență politică. Având o lungime de un metru și o greutate de 900 de grame, sabia prezintă o gardă transversală lată de 17 centimetri și un buton în formă de „nucă braziliană”, caracteristică tipică spadelor realizate de fierarii franci ai secolelor XI–XII. Analizele cu raze X au arătat urme de lemn și piele pe mâner, cel mai probabil rămășițe ale mânerului original.
Starea excepțională de conservare a armei se datorează îngropării sale într-un mediu anaerob, în sol argilos, care a protejat-o de coroziune. Odată extrasă și expusă la aer, însă, sabia a necesitat o conservare de urgență. Specialiștii au supus-o unui tratament de desalinizare timp de zece săptămâni, urmat de curățare, uscare și stabilizare cu tanin pentru a preveni degradarea. Aceste măsuri au asigurat păstrarea sabiei în stare optimă pentru studiu și expunere publică.
Ceea ce impresionează cu adevărat la această armă sunt incrustațiile simbolice extrem de rare. Pe ambele fețe ale lamei sunt încrustate delicat, cu sârmă de aliaj de cupru, simboluri cu profunde semnificații spirituale. Pe una dintre fețe apare o „roată solară” (sonnenrad) – un cerc cu o cruce în interior – utilizată frecvent în Evul Mediu în ritualurile de consacrare a bisericilor, mai ales în regiunile în care creștinismul era încă în răspândire. Pe cealaltă parte este reprezentat un „nod nesfârșit”, compus din cinci pătrate împletite într-un cerc – simbol folosit adesea în epoca vikingă, semnificând loialitate eternă, protecție și legături de nezdruncinat. Ambele simboluri sunt încadrate de trei linii paralele din bronz, accentuând caracterul ritualic și simbolic al acestei lame.
În mod curios, nu s-au găsit urme ale vreunei teci, ceea ce i-a condus pe cercetători la concluzia că sabia nu a fost pierdută în luptă, ci plasată intenționat în râu, ca ofrandă ritualică. Este foarte probabil ca acest gest să fi avut rolul de a onora un războinic căzut sau de a sacraliza pământul într-o perioadă în care zona era încă o mlaștină nelocuită, în plin proces de colonizare.
Proprietatea asupra sabiei a fost împărțită între municipalitatea Montfoort, care a finanțat lucrările de consolidare a albiei râului, și moșia privată Landgoed Linschoten, pe terenul căreia a fost găsit obiectul. În mai 2025, ambele părți au decis să doneze sabia către Rijksmuseum van Oudheden (Muzeul Național de Antichități) din Leiden, unde a fost supusă unei conservări experte și a fost pusă la dispoziția publicului.
„Sabia din Linschoten” poate fi admirată în cadrul expoziției permanente a muzeului, în Sala Templului, în spatele templului egiptean. Va rămâne expusă acolo până în august 2025.
