Rămășițele umane identificate la Periprava confirmă existența unei gropi comune

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a făcut public pe site-ul www.iiccmer.ro raportul arheologic privind investigațiile de teren de la fosta colonie de muncă de la Periprava. Diagnosticul arheologic confirmă existența unei gropi comune cu rămășițe umane aparținând unor victime de la colonia de muncă.

În urma investigațiilor întreprinse în septembrie 2013, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) la Periprava (jud. Tulcea) a identificat un loc de înhumare a deținuților decedați în perioada 1958-1963 în colonia de muncă Periprava. Locul de înhumare se află în perimetrul actualului cimitir al localității, într-o zonă lipsită de morminte ale comunității locale de ruși lipoveni. Săpăturile arheologice au acoperit un areal circa 700 mp, fiind identificate rămășițe umane aparținând unor defuncți depuși în modalități diferite, înhumați în mai multe perioade.

Raportul privind diagnosticul arheologic efectuat în cimitirul de la Periprava (comuna C.A. Rosetti, jud. Tulcea) conține detalii cu privire la stabilirea locului de înhumare a deținuților din colonia de muncă și la modalitatea în care s-au practicat aceste înhumări. Așa cum rezultă din datele raportului, practica de înhumare iese din tiparele tradiționale. De exemplu, unul dintre schelete are picioarele încrucișate și legate (probabil cu o sârmă), iar poziția nefirească a capului, aplecat într-o parte, împreună cu vertebrele cervicale (dislocate), denotă o introducere forțată a cadavrului. În alte cazuri, defunctul este depus într-o ladă confecționată din material lemnos perisabil, iar un altul a fost probabil înfășurat într-un fel de rogojină din material organic. Într-un alt caz s-a observat clar o neglijență la manipularea cadavrului în momentul introducerii în groapă. Spre exemplu, unul din capetele cadrului de lemn suprapunea craniul, ieșit pe jumătate în afară. O particularitate anatomică interesantă a fost constatată la un alt defunct:mâna dreaptă este îndoită, cu palma adusă sub bărbie, iar laba piciorului drept lipsește.

La toate aceste observații se adaugă și lipsa oricărui element de inventar funerar sau a resturilor de îmbrăcăminte sau încălțăminte, ceea ce denotă încă o dată că avem de-a face cu o abatere de la ritualul tradițional de înmormântare.Campania de investigații arheologice a fost coordonată de Dan Mihai Țălnaru, director general în cadrul IICCMER. De asemenea, din echipa care s-a deplasat la Periprava au făcut parte arheologii Constantin Băjenaru și Dan Vasilescu, precum și cercetătorul Constantin Vasilescu.

„Rezultatele investigației arheologice confirmă existența unei gropi comune, iar toate probele materiale analizate de arheologi arată că rămășițele umane aparțin unor foști deținuți de la colonia de muncă de la Periprava. Datele din raportul arheologic susțin ipotezele noastre și arată brutalitatea și primitivismul administrației coloniei. În perioada următoare, vom analiza toate probele și vom extinde investigațiile. E important ca în acest caz să avem inclusiv analize antropologice și ADN pentru a stabili identitatea celor îngropați la Periprava. IICCMER va transmite Parchetului General toate aceste noi informații”, a precizat Andrei Muraru, președintele executiv al IICCMER.

Menționăm că, pe 18 septembrie 2013, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție începerea urmării penale împotriva fostului comandant al coloniei de muncă de la Periprava, colonel (r) Ioan Ficior (85 de ani), pentru săvârșirea infracțiunii de genocid. În aceeași zi, Ministerul Public a anunțat că a înregistrat denunțul formulat de Institut. IICCMER informa că din investigațiile întreprinse a reieșit că Ioan Ficior a impus și a întreținut un regim de exterminare a deținuților politici aflați în executarea pedepselor privative de libertate în cadrul coloniei de muncă Periprava, în virtutea funcțiilor de conducere pe care le-a ocupat în cadrul acestui loc de deținere, în perioada 1958-1963. Pornind de la dovezile administrate în cauză, Institutul a conchis faptul că în perioada 1958-1963, Ioan Ficior se face vinovat din punct de vedere penal în mod direct de decesul a cel puţin 103 deţinuţi politici identificaţi până în prezent, urmare a regimului dur de detenţie care a presupus:înfometarea, violenţele fizice, presiunile psihice, privarea de asistenţă medicală, condițiile mizere din barăci, condiţiile dure de muncă, sancţiunile disciplinare aplicate discreţionar şi excesiv în raport cu gravitatea abaterilor etc.

În aprilie a.c., IICCMER a anunțat că a identificat numeroase fapte cu posibile consecințe de natură penală comise de 35 de angajați ai Direcției Generale a Penitenciarelor în urma exercitării funcțiilor în perioada 1950-1964. Persoanele investigate au vârste cuprinse între 81 și 99 de ani și locuiesc pe teritoriul României. Totodată, IICCMER informa atunci că a intrat în posesia datelor de identificare, a numelor și adreselor exacte ale persoanelor în cauză.

Pe 30 iulie a.c., IICCMER a solicitat Parchetului începerea urmăririi penale împotriva fostului comandant al penitenciarului Râmnicu Sărat pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. Pe 3 septembrie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiţie a dispus începerea urmăririi penale față de Alexandru Vișinescu sub aspectul săvârșirii infracțiunii de genocid, constând în aceea că în perioada 1956-1963, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a supus colectivitatea reprezentată de deținuții politici încarcerați în Penitenciarul Râmnicu Sărat la condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora, prin acțiuni ce depășesc cadrul legal.

Potrivit cadrului legal de funcționare, IICCMER este abilitat să efectueze investigaţii științifice cu privire la crimele, abuzurile şi încălcările drepturilor omului pe întreaga durată a regimului comunist şi să sesizeze organele în drept. În perioada 2010-2012, aceste atribuții au fost suprimate printr-o decizie a Executivului, Guvernul redând Institutului, în iulie 2012, dreptul a efectua investigații și de a sesiza Parchetul.