Noi pași spre descifrarea celui mai misterios manuscris din lume
Manuscrisul Voynich, un text enigmatic ce îi uimește pe criptografi și lingviști de mai bine de un secol, conține un mesaj autentic. Aceasta este concluzia celei mai recente analize computerizate, potrivit Discovery News.
Oamenii de știință au analizat textul neinteligibil de pe cele 250 de pagini ale manuscrisului și au extras cu ajutorul computerului grupe de cuvinte-cheie care ar putea sta la baza unor noi încercări de descrifrare a manuscrisului medieval.
Cunoscut drept cel mai misterios text din lume, manuscrisul Voynich își ia numele de cel care l-a descoperit în 1912, anticarul Wilfrid Voynich. Acesta a susținut că manuscrisul, descoperit la Villa Mondragone din apropiere de Roma, a aparținut împăratului habsburg Rudolf al II-lea (1575-1612). Însă potrivit analizelor de datare cu carbon, manuscrisul datează de fapt din secolul al XV-lea.
Manuscrisul conține aproximativ 250.000 de caractere, aranjate în ceea ce par a fi cuvinte și propoziții, care nu au însă nici un sens. Unele caractere seamănă cu alfabetul latin și numerele romane, în timp ce altele par a proveni dintr-o limbă necunoscută. În plus, textele sunt înconjurate de ilustrații foarte complexe:plante ce nu au putut fi identificate, simboluri astrologice, nuduri feminine etc.
Citește și Mistere neelucidate ale istoriei
„Originea, scopul și conținutul manuscrisului Voynich rămân un mister”, au declarat Marcelo Montemurro, fizician la Universitatea din Manchester și Damian Zannete, de la un grup de cercetare statistică. „Încă din secolul al XVII-lea au existat încercări de descifrare a textului, dar niciuna nu a reușit”.
Savanții au împărțit manuscrisul în cinci secțiuni:Plante, Astrologie, Biologie, Farmacologie și Rețete.
Având în vedere misterul care înconjoară acest manuscris, nu puteau să nu apară diverse speculații cu privire la conținutul acestuia. S-a vorbit, așadar, de lucrarea unei secte religioase, de ultimul text într-o limbă demult uitată, de un cod secret imposibil de spart sau de rețeta pentru „elixirul vieții”.
Montemurro a folosit o metodă de analiză statistică computerizată pentru a analiza textul. Concentrându-se pe tiparul după care cuvintele sunt aranjate, calculatorul a identificat grupuri de cuvinte precum shedy, cthy, chor, qotedyand qokeey. Deși, aparent, acestea nu au niciun sens, Montemurro consideră că „identificarea acestor cuvinte este crucială pentru analiza noastră.”
Ideea din spatele extragerii acestor cuvinte se bazează pe folosirea neomogenă a cuvintelor importante (cu conținut) din orice text, unele cuvinte apărând mai des în funcție de subiectul textului. „La nivel statistic, asta înseamnă că aceste cuvinte care definesc subiectul din text ajung să fie folosite după un fel de tipar. La polul opus, cuvintele care nu au legătură cu niciun subiect, precum conjuncțiile – „sau”, „și” – au un procent de folosire mult mai uniform.”
Potrivit lui Montemurro, dacă cuvintele din manuscris sunt, într-adevăr, cuvinte codate, această metodă ar putea oferi indicii cu privire la cuvintele-cheie ce definesc subiectele abordate în text.
Montemurro a mai declarat că manuscrisul prezintă o organizare complexă în distribuirea cuvintelor ce este compatibilă cu cea existentă în structurile lingvistice ale limbilor cunoscute. În plus, analiza a mai scos la iveală o relație între secțiunile din text și asemănările dintre imagini.
„Spre exemplu, la nivel lingvistic, secțiunile desper Plante și Farmacologie par a fi legate între ele. Iar aceste două secțiuni au cele mai bogate ilustrații de plante din întregul manuscris.”
Mai mulți experți consideră că acest manuscris nu este altceva decât o farsă extrem de elaboartă, probabil opera lui John Dee, matematician și astrolog la curtea Împăratului Rudolf. Montemurro susține însă că nicio metodă nu ar fi putut genera structura statistică din manuscris.
