Misterele tezaurului de la Perşinari

Alcătuit dintr-o spadă din aur, cinci topoare fragmentare din argint şi douăsprezece pumnale din aur, dintre care unul fragmentar, tezaurul fost descoperit în trei etape succesive pe un teren aflat pe raza comunei Perşinari din judeţul Dâmboviţa. Specialiștii din cadrul Muzeului Național de Istorie a României au analizat în detaliu tezaurul de la Perşinari și au descoperit analogii surprinzătoare.

În anul 1954 a fost descoperită spada din aur şi cele cinci topoare din argint, în anul 1962, la o depărtare de aproximativ 50-60 m. de locul primei descoperiri, au fost găsite unsprezece pumnale din aur, iar în anul 1976, pe locul celei de a doua descoperiri, a mai fost găsit un pumnal din aur.
Cu toate că, decoperirile au fost făcute la date calendristice diferite şi că există o oarecare distanţă între locul primei descoperiri şi locul celorlalte două, în literatura de specialitate se consideră că piesele fac parte dintr-un singur tezaur. Se are în vedere faptul că, toate sunt produse locale realizate sub aceeaşi influenţă, a civilizaţiei miceniene, au aceeaşi funcţie, de armament de ceremonie şi însemne de rang social şi datează din aceeaşi perioadă.
Spada se păstrează fragmentar , lipsindu-i vârful şi mânerul. Lama este triunghiulară-alungită cu baza lată şi este decorată pe ambele părţi cu o nervură bine reliefată, care se desface în evantai spre bază, fiind flancată, de o parte şi de alta, de câte trei nervuri paralele. Piesa a fost turnată în tipar bivalv şi finisată prin ciocănire şi şlefuire. Lama a fost fixată în garda mânerului prin patru nituri. Spre deosebire de lamă, garda spadei nu a fost finisată pe linia de contact a celor două matriţe. Garda are umeri largi, proeminenţi, uşor arcuiţi concav, în formă de potcoavă aplatizată, cu capetele subţiate, asemănătoare cu forma literei greceşti omega „Ω”.
Unicat în Europa, spada prezintă elemente de influenţă miceniană, în special la gardă, ai cărei umeri ascuţiţi şi braţe trase în jos sunt similare mânerelor cu capete afrontate de vulturi de la săbiile mediteraneene, dovedind raporturi strânse între populaţiile de pe teritoriul actual al României cu cele din Grecia miceniană. O sabie asemănătoare a fost descoperită în mormântul „Delta” din aşa numitul „ cerc de morminte B ”de la Micene, a cărei gardă are umeri ascuţiţi şi terminaţiile trase în forma literei ”Ω” similar spadei de la Perşinari, deşi motivele decorative diferă, garda celei de la Micene fiind ornamentată cu protome de lei.
Pumnalele, de tip triunghiular, scurte şi fără mâner, au lamele lanceolate, evazate arcuit spre bază, uşor cambrate pe mijloc şi profilate convex spre vârf, cu o nervură mediană de secţiune rotundă şi baza dreaptă, cu două aripioare laterale, orizontale. Piesele au fost turnate în tipare bivalve. După mărime şi greutate, se pare că întreaga serie de pumnale a fost turnată în patru matriţe, fiind realizate în acelaşi atelier. De remarcat este faptul că un singur pumnal este complet finisat şi numai două parţial finisate.
Analogiile cele mai apropiate descoperite pe teritoriul României sunt cele două pumnale de la Măcin, judeţul Tulcea, aproape identice ca formă şi amândouă finisate complet. Cantitatea mare de aur, forma similară cu piesele de la Borodino, dar mai ales Măcin, precum şi cu piese din inventarul mormintelor - puţ de la Micene, îndreptăţesc atribuirea pieselor de la Perşinari aceleiaşi grupe culturale cu acestea.
Topoarele din argint se pot încadra în două tipuri - topoare ciocan cu gaură transversală şi topor cu ceafa prelungită cu analogii în descopririle de la Tufa, judeţul Giurgiu, Borodino în Rusia şi Hajdusamson în Ungaria. Tezaurele amintite au caracteristici comune legate de constatarea unor elemente specifice helladicului târziu (cultura miceniană în Grecia) şi se datează în secolul al XVI – lea î. Hr.
Aceste piese excepționale pot fi admirate în cadrul expoziției permanente "Tezaurul Istoric" din cadrul Muzeului Național de Istorie a României.