IICCMER a lansat un apel către rudele victimelor de la Periprava pentru identificarea osemintelor recuperate

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a lansat, luni, un apel către rudele și urmașii victimelor care au decedat la Periprava pentru a contacta Institutul în vederea îndrumării acestora către autoritățile care au în sarcină identificarea osemintelor recuperate în urma săpăturilor desfășurat în fostul lagărul de muncă.

IICCMER a desfășurat în perioada 16-26 iulie 2018 a cincea campanie de investigații arheologice în localitatea Periprava, comuna C.A. Rosetti, județul Tulcea. Acțiunea a avut ca principal obiectiv căutarea, descoperirea și recuperarea rămășițelor pământești ale deținuților politici decedați în fosta colonie penitenciară ce a funcționat în apropierea satului, informează un comunicat al Institutului.

În campania de cercetări arheologice recent încheiată au fost identificate și cercetate un număr de 11 morminte. Pentru cele nouă scheletele de deținuți care au fost dezvelite și recuperate în cursul recentei campanii arheologice s-a urmat procedura legală, specifică în astfel de cazuri. Osemintele defuncților au fost demontate și recuperate în prezența unui medic legist, fiind împachetate și transportate la Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Județean Tulcea.

După examinarea medico-legală, acestea vor fi transferate pentru analize specializate la Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici din București, unde se realizează și testele pentru stabilirea ADN-ului persoanelor decedate. Acest demers urmărește identificarea morților prin verificarea și compararea ADN-ului obținut din resturile scheletice ale acestora cu cel al rudelor și urmașilor în viață ai victimelor.

44 de morminte descoperite până acum Periprava, în urma săpăturilor efectuate de IICCMER 

În cele cinci campanii de săpături au fost executate 14 secțiuni arheologice, în cadrul cărora au fost descoperite 44 de morminte. Dintre acestea, un număr de 41 de morminte, prin caracteristicile de înhumare, sunt considerate că aparțin unor deținuți. Trei dintre morminte, care nu erau marcate la suprafața solului, aparțin însă unor localnici decedați în ultimele decenii, despre care se cunoaște că s-au sinucis și au fost îngropați în necropola deținuților.

Dintre mormintele deținuților au fost extrase și recuperate osemintele a 40 de persoane, la unul din sicriele descoperite constatându-se că acesta avea avea capacul deranjat și scheletul lipsă. Această situație se explică prin faptul că familia defunctului a avut posibilitatea să cunoască locul precis al mormântului, să-l deshumeze și să-i recupereze osemintele, precizează IICCMER.

Conform informațiilor documentare existente precum și din mărturiile multor foști deținuți politici care au fost internați în colonia penitenciară de la Periprava, rezultă că decesele din acest lagăr de muncă forțată au fost cauzate de înfometare și frig, de lipsa apei potabile și a asistenței medicale, de accidentele intervenite pe fondul condițiilor de muncă istovitoare și de regimul de detenție pe care mulți l-au îndurat în lagărele și închisorile unde au fost încarcerați anterior.

Unii dintre deținuți au fost uciși și prin împușcare, mai ales în cursul unor tentative de evadare. Toate acestea au fost potențate de condițiile de viață existente în Deltă și de comportamentul abuziv și violent al personalului coloniei. În perioada în care unitatea a funcționat ca formațiune independentă, din documentele oficiale rezultă că la Periprava au murit cel puțin 124 de deținuți, identificați nominal, în majoritate politici, dar și de drept comun.

Majoritatea defuncților au fost depuși la înmormântare dezbrăcați, în sicrie confecționate din lemn sau, în unele cazuri, au fost înfășurați în rogojini de stuf și legați cu sârmă. Starea generală de conservare a scheletelor era una mai mult precară, asupra celor mai multe nefiind descoperite obiecte de inventar funerar. Există însă și câteva cazuri la care au fost descoperite câteva accesorii vestimentare, de regulă nasturi, lucru care presupune că trupurile acelor defuncți au posedat anumite obiecte de îmbrăcăminte la momentul înhumării.