HISTORIA Special nr.17: 1916. Odiseea tezaurului trimis la Moscova, pe care ruşii nu l-au mai restituit
Se împlinesc 100 de ani de când România a trimis tezaurul spre păstrare la Moscova și nu l-a mai văzut niciodată înapoi. De un secol așteptăm dinspre est un tren cu tezaurul țării, iar acesta nu mai ajunge. În schimb, de pe „frontul de est” au venit multe, poate prea multe pentru poporul român, care și astăzi freamătă la auzul cuvântului tezaur.
Toamna anului 1916 a fost cu siguranță cea mai dramatică din istoria României. Înfrângerile suferite atunci de armata română au forțat autoritățile române să abandoneze mai mult de jumătate din teritoriul țării, inclusiv Bucureștiul, și să se retragă la Iași. Se punea însăși problema supraviețuirii statului român. Cu un aliat rus nesigur, care a intervenit tardiv în ajutorul armatei române, viitorul părea sumbru pentru poporul român. Trebuia salvat tot ce mai putea fi salvat, iar tezaurul BNR reprezenta o prioritate nu numai datorită valorii sale, dar și faptului că emisiunea monetară a statului era garantată cu acest stoc metalic.
La 11/24 decembrie, generalul A.A. Mossoloff, ambasador rus la Iași, comunicase Guvernului român că era autorizat de Guvernul rus să semneze protocolul privitor la încărcarea tezaurului într-un tren special. Mossoloff a precizat că „guvernul rus garantează integritatea tezaurului atât în timpul transportului, cât și pe tot timpul rămânerii lui la Moscova”. Încărcarea tezaurului în trenul pus la dispoziție de Rusia a început pe 12/25 decembrie, în gara din Iași, în prezența ambasadorului rus și a reprezentanților BNR și s-a încheiat două zile mai târziu. Trenul a ajuns la Moscova pe 21 decembrie 1916 (3 ianuarie 1917 s.n.), tezaurul fiind depozitat în Sala Armelor din Kremlin. În urma inventarierii, a fost întocmit un proces-verbal semnat de doi reprezentanți ai ministrului de Finanțe rus, de trei delegați ai BNR și de Pierre Guérin, consulul general al României la Moscova, în calitate de reprezentant al Guvernului român. Conform documentului, tezaurul BNR avea o valoare de 314.580.456, 84 lei aur. La acesta se adăugau bijuteriile Reginei Maria, evaluate la 7 milioane de lei aur.
Sub aceleași garanții de securitate, a urmat în vara anului 1917 un al doilea transport la Moscova. În luna iulie 1917, în ajunul confruntărilor de pe frontul din Moldova, informațiile primite de autoritățile române în legătură cu ofensiva pregătită de Puterile Centrale au determinat Guvernul român să ia noi măsuri pentru protejarea avuției naționale. A fost încărcat un nou tren cu tezaurul României. Dintre cele 24 de vagoane, trei aparțineau BNR și conțineau aur în valoare de 574.523, 57 lei, arhiva instituției, precum și titluri de stat, depozite și alte valori. Restul vagoanelor conțineau o parte a arhivelor statului, arhive ale altor instituții publice și private, obiecte de artă din colecțiile muzeelor și din colecții private, odoare mănăstirești de valoare, precum și cărți rare, manuscrise și documente ale Academiei Române etc.
„Toate aceste valori, de orice fel […] se găsesc, începând din ziua în care au fost încredinţate Guvernului rus şi încărcate în vagoane, sub garanţia Guvernului rus în ceea ce priveşte securitatea transportului, securitatea depozitării, precum şi a întoarcerii în România.” Această frază face parte din protocolul încheiat la Iaşi, pe 9 august 1917, odată cu cel de-al doilea transport, și pe care guvernele Rusiei nu au mai respectat-o niciodată. Însă pentru România problema tezaurului nu este doar o chestiune „istorică”, cum afirmă mereu partea rusă, ci este în primul rând o problemă de onoare naţională, morală și de adevăr.
Revista Historia Special, nr.17, este disponibilă în format digital pe Paydemic.com.
