Fosta închisoare de la Râmnicu Sărat, restaurată cu fonduri europene

Fosta închisoare de la Râmnicu Sărat (Buzău), una dintre cele mai dure penitenciare comuniste, este aproape de a fi inclusă în patrimoniul UNESCO. Aici, deținuții erau supuși unor condiții inumane de existență și tratament.

Fosta închisoare de la Râmnicu Sărat (Buzău) este inclusă într-un proiect de restaurare și punere în valoare cu bani europeni, finanțarea europeană fiind de circa 9 milioane euro. Obiectivul va fi transformat în Memorialul „Închisoarea Tăcerii” și Centru Educațional.

Obiectivul a fost înscris pe lista indicativă de țară pentru Patrimoniul Mondial UNESCO, la trei luni după ce Ministerul Culturii anunța că începe demersurile pentru realizarea dosarului. Este doar prima etapă, decizia finală urmând să fie luată în funcție de mai multe criterii.

„România a înțeles valoarea excepțională a acestui loc, care are potențialul de a fi recunoscut acum la nivel internațional pentru importanța pe care o are pentru generațiile prezente și viitoare. (...) În cazul în care candidatura este acceptată, clădirea devine oficial recunoscută ca parte a patrimoniului mondial și este protejată și conservată în conformitate cu standardele internaționale stabilite de UNESCO”, transmite Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului.

Lista indicativă este o listă prealabilă a locurilor propuse de către statele membre pentru a fi considerate pentru înregistrare pe lista oficială a Patrimoniului Mondial UNESCO. Ulterior, are loc o evaluare pe baza criteriilor stabilite de UNESCO pentru patrimoniu și o prezentare detaliată a valorii istorice și culturale a clădirii.

La Râmnicu Sărat (Buzău) a existat în perioada comunistă una dintre cele mai dure închisori pentru deținuți politici, mai ales în perioada 1956-1963, când la comanda penitenciarului a fost Alexandru Vișinescu.

Procurorii care l-au anchetat spun că Vișinescu a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice, care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentate de deţinuţii politici încarceraţi, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrîngerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic.

Astfel, deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minimum de medicamente şi fără să li se acorde îngrijiri sau asistenţă medicală adecvate.