Descoperire: Cretanii din Epoca Bronzului organizau ospețe și ritualuri pentru a „ucide” mormintele

Arheologii din Creta au dezvăluit dovezi convingătoare că populațiile din Epoca Bronzului nu au renunțat pur și simplu la vechile lor locuri de înmormântare – dimpotrivă, acestea au fost închise prin ritualuri complexe, care reflectau schimbări profunde în societate. Într-un studiu publicat recent în revista Antiquity, cercetătorii au analizat cimitirul de la Sissi, unde, în urmă cu aproximativ 3.800 de ani, comunitatea locală s-a reunit într-o ceremonie simbolică și atent regizată pentru a „ucide” mormintele colective. Acest gest nu a fost un act de vandalism sau abandon, ci un ritual public care simboliza sfârșitul unei epoci – una modelată de secole de tradiții funerare comune ce defineseră viața cretană.

Cimitirul de la Sissi, situat în apropierea coastei nordice a insulei, oferă o imagine clară a acestui proces. Școala Belgiană din Atena conduce săpăturile în zonă din 2007. Descoperirile lor arată că, în jurul anului 1700 î.Hr., în așa-numita Zonă 9, locuitorii au desființat mormintele comune într-un mod extrem de ritualizat. Aceste morminte, folosite timp de generații de aceeași familie pentru înmormântări și ceremonii colective, au fost în mod deliberat curățate. Ultimele înhumări au fost realizate în gropi mici sau în vase ceramice, iar apoi pereții mormintelor au fost dezmembrați, o parte dintre rămășițe fiind zdrobite parțial, iar pământul nivelat.

A urmat un ospăț comunitar. Mii de fragmente ceramice – căni, oale, farfurii – toate datând din aceeași perioadă, au fost răspândite pe sol, formând un strat care consemnează fără echivoc un eveniment de amploare. Autorii studiului consideră că nu este vorba de gunoi, ci de resturile unui ritual de închidere – un act de final simbolic. Acest act ritual a fost urmat de acoperirea temeinică a sitului cu pământ și pietre. Interesant este faptul că, ulterior, comunitățile din zonă au evitat să deranjeze acel loc, semn că memoria colectivă a caracterului sacru al acestuia a persistat mult după abandonarea lui.

Totuși, acest proces nu a fost unic pentru Sissi. Rituri de încheiere similare au fost descoperite și în alte locuri din Creta, precum Moni Odigitria și Kephala Petras, unde mormintele au fost golite, umplute cu pietre sau sigilate, uneori însoțite de propriile ritualuri de ospăț. Nu toate cimitirele minoice au avut însă parte de o închidere atât de dramatică. În cele mai multe regiuni, locurile de îngropare au fost pur și simplu abandonate treptat, deși uneori au continuat să fie vizitate pentru ritualuri non-funerare.

În timpul Epocii Bronzului Mijlociu (circa 2050–1600 î.Hr.), Creta trecea printr-o transformare fundamentală. Odată cu apariția centrelor palatinale, cum ar fi Knossos, a apărut o tendință spre centralizare și accentuarea statutului individual. Pe măsură ce oamenii erau integrați în rețele mai largi de activitate politică și religioasă, practicile locale, cum ar fi mormintele de familie, și-au pierdut din semnificația socială. Noile locuri de ritual – sanctuarele montane, peșterile și curțile centrate în jurul palatelor – au început să înlocuiască cimitirele ca puncte focale pentru adunările comunitare.

Echipa de cercetare a subliniat că abandonarea mormintelor colective nu a fost un proces brusc sau uniform. În unele regiuni, utilizarea acestora s-a redus treptat, în timp ce în altele, ca la Sissi, s-au desfășurat închideri dramatice și deliberate.

În cele din urmă, noile tehnici de excavare, cum ar fi analiza stratigrafică și studiile osteologice, le-au permis arheologilor să reconstruiască aceste povești complexe. Cercetările anterioare nu dispuneau de astfel de metode detaliate, așa că nu e de mirare că dovezi similare ar fi putut fi trecute cu vederea în alte locuri. Pe măsură ce tot mai multe situri vor fi excavate cu ajutorul acestor proceduri moderne, cercetătorii speră să contureze o imagine mai completă a modului în care cretanii antici au reacționat la frământările sociale ale epocii lor.