Cetatea Capidava, afectată grav de lucrările de restaurare
Cetatea Capidava a fost afectată semnificativ de lucrările de restaurare și consolidare desfășurate în ultimii ani, arată un comunicatal Comisiei Naționale Limes. Cetatea Capidava trebuia să fie restaurată cu fonduri europene, însă în urma lucrărilor efectuate, ea nu mai corespunde criteriilor de autenticitate şi integritate definite de UNESCO pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial.
În data de 1 octombrie, o parte a membrilor Comisiei Naționale Limes a efectuat o vizită în teren pentru monitorizarea situației de la Capidava. Membrii comisiei au „constatat cu deosebită îngrijorare că – din păcate – în cadrul acestui sit arheologic prioritar, clasat monument istoric de categorie A, unde au fost efectuate în anul 2015 lucrări importante în vederea conservării, restaurării și punerii în valoare a vestigiilor antice, în sensul integrării în circuite turistice, respectivele intervenții au afectat semnificativ cetatea Capidava”, unei potrivit declarații oficiale.
Lucrările efectuate la Capidava s-au desfășurat sub egida unui proiect cu fonduri europene, al cărui beneficiar a fost Consiliul Județean Constanța. Investiția a fost de 74 milioane de lei, adică circa 16 milioane de euro. În pofida investiției semnificative, lucrările au fost neconforme, astfel încât, în prezent, „situația actuală a monumentului este deosebit de gravă. Ceea ce se găsește la fața locului în șantierul abandonat de peste 10 luni, în absența unui constructor care să finalizeze proiectul, este o reconstrucție perimetrală a cetății, cu intrări sub arcadă de cărămidă în turnuri, cu zone în care, peste structura originală preexistentă începerii lucrărilor în 2015, s-a ajuns până la dublarea înălțimii păstrate a curtinelor. Consecință directă a modului în care s-a proiectat, avizat și executat intervenția asupra zidurilor, turnurilor și a celor două porți (principală și secundară – poternă), cetatea, în forma sa actuală, nu mai corespunde criteriilor de autenticitate și integritate definite de UNESCO pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial (UNESCO World Heritage List), fapt care poate afecta includerea sitului pe listele tentative naționale în cadrul Programului Național Limes.
În prezent, la Capidava poate fi văzută reconstrucția cetății zidite în a doua jumătate a secolului al III-lea p. Chr. Ea se distinge prin masivitate și volum, dar nu mai conferă lizibilitate fazelor istorice care însoțesc monumentul până în sec. XI p. Chr., când fortificația este definitiv abandonată. Aceste faze istorice nu au fost evidențiate în mod concret la punerea în operă. Pe cale de consecință, o mare parte a informației istorice a fost astfel pierdută definitiv, în ciuda faptului că un proiect de restaurare de o asemenea amploare ar fi trebuit să țină cont de acest aspect esențial.
Calitatea lucrărilor este în mai multe locuri cel puțin discutabilă, mai ales în cazul turnurilor, unde s-au montat paramente în tehnica opus quadratum. Pe alocuri, aceeași tehnică este folosită și la zidul de incintă, fiind încă vizibilă umplutura dintre paramente, din piatră de carieră și ciment, diferită față de tehnica de construcție originală. Mai mult, în această umplutură, dar și în miezul original al zidului a fost înfipt „fier-beton”, afectând serios și structura originală. Multe dintre blocurile de calcar au rămas cu suprafața lisă, exact așa cum au fost așezate în grabă de constructor. Pietrele de colț la turnurile patrulatere au îmbinări decupate în cele mai nepotrivite feluri, iar pe laturi sunt vizibile suficiente ștraifuri înguste de piatră cu care s-a încercat egalizarea asizei.
Obiectivul care se îndepărtează cel mai mult de limitele acceptabile ale restaurării este portul antic al cetății. Monument unic în peisajul limesului roman dunărean din Dobrogea, acesta este în prezent doar un zid lipsit de expresivitate, de o înălțime neverosimilă pentru ceea ce ar fi trebuit să exprime prin funcția curentă:o instalație joasă, „la apă”, scăldată de apele fluviului. Piatra aleasă este de mai multe dimensiuni și sortimente, iar punerea în operă neatentă;pe fața dinspre Dunăre nu se mai văd la bază asizele zidăriei antice și nici nu apare marcată intervenția pe toată lungimea instalației portuare. Reconstituirile au fost realizate fără să existe o documentație științifică de bază, de aceea și decalajul cronologic dintre diferitele structuri restaurate nu este clar.”
Programul Național „Limes” (2015–2019), instituit de Ministerul Culturii, are în vedere elaborarea documentației de specialitate privind monumentele care compun granița romană a provinciei Dacia, acestea constituind cel mai amplu monument unitar de patrimoniu din România, respectiv fiind cel mai lung sector, de aproape 1500 de km, al monumentului UNESCO cunoscut sub denumirea de „Frontiers of the Roman Empire” (FRE). Prin finanțarea corespunzătoare a acestui program, Ministerul Culturii are în vedere ajustarea de urgență a decalajelor considerabile care se înregistrează actualmente între țările membre ale acestui proiect și țara noastră în ceea ce privește înscrierea în lista UNESCO a acestui important monument al antichității. România, deși deține cel mai lung sector de frontier romană din Europa și are o îndelungată tradiție în cercetarea acestor monumente, se află într-un stadiu incipient în ceea ce privește realizarea documentației pentru înscrierea sectorului frontierei romane din România în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în cadrul „Frontiers of the Roman Empire” (FRE).
