Vernisajul expoziției „Civilizația sării. Tehnologii, instalații și unelte milenare conservate în lemn”

Cele mai vechi instalații de lemn din sudul și sud-estul Europei pot fi de-acum văzute la Palatul Suțu din București. Joi, 27 aprilie, a avut loc vernisajul expoziției „Civilizația sării. Tehnologii, instalații și unelte milenare conservate în lemn”.

Deschisă în perioada aprilie – octombrie 2023, expoziția este dedicată civilizației create în jurul exploatărilor de sare din perioada pre- și proto-istorică în bazinul intracarpatic, informează un comunicat al Muzeului Municipiului București.

Sarea a fost utilizată de oameni pentru întreținerea propriului organism, creșterea randamentului economic al animalelor, conservarea produselor organice în scop alimentar sau ritual, tratarea diferitelor afecțiuni sau ca produs de schimb. Pe lângă rolul practic, sării i-au fost asociate și o serie de proprietăți supranaturale și semnificații simbolice, fiind și astăzi utilizată ca aliment central în întâmpinarea oaspeților. Astfel, încă din preistorie, în jurul sării s-a creat un sistem complex de relații sociale, economice și politice legate de accesul, posesia și controlul surselor, tehnologiile de extracție și rutele de comercializare.

România este una dintre țările cu cele mai bogate depozite saline din lume, concetrate în Transilvania, Maramureș, Subcarpații Moldovei și de Curbură, Oltenia. Sarea din aceste zone se găsește atât în formă solidă (roci de sare la suprafață și la adâncimi accesibile), cât și în formă lichidă (izvoare, lacuri și pâraie cu apă sărată). De asemenea, apa Mării Negre este o altă sursă accesibilă pentru obținerea sării.

Cu toate acestea, vestigiile arheologice directe privind exploatarea preistorică a sării din spațiul românesc erau, până de curând, extrem de limitate. Situația avea să schimbe odată cu demararea unor proiecte arheologice dedicate acestui subiect, cu rezultate care nu s-au lăsat prea mult așteptate. Cel mai elocvent exemplu este dat de descoperirile excepționale din perioada 2007-2018 din situl arheologic de la Băile Figa (Beclean, jud. Bistrița-Năsăud), un bun de patrimoniu cultural și natural unic în România.

Valoarea științifică a sitului constă, înainte de toate, în gradul excepțional de conservare a structurilor, instalațiilor și uneltelor de lemn folosite la exploatarea sării. În această privință, Băile Figa este situl cel mai bogat din toată Europa de est și sud-est, fapt care permite reconstituirea metodelor de exploatare a sării din preistorie până la perioada modernă.

Totodată, descoperirile de aici, pentru prima dată în arheologia românească, au permis abordarea cu succes a unor teme prea puțin cercetate, cum ar fi: oscilațiile climatice anuale pe parcursul ultimilor cinci milenii, managementul resurselor forestiere din preistorie până în prezent, diverse aspecte de prelucrare și utilizare a lemnului și multe altele.

Cercetările efectuate au scos în evidență vestigii arheologice de exploatare a sării datând din epoca neo-eneolitică (mileniile VI-IV î. Hr.), epoca bronzului și prima vâstă a fierului (cca. 3000 - 800 î. Hr.), epoca dacică timpurie (cca. 400 - 180 î. Hr.), perioada post-romană (cca. 450 - 700), evul mediu (sec. XIV - XVII), perioada modernă (secolele XVII - XIX) și recentă (sec. XX). Dintre acestea, pe departe cele mai bogate, consistente și relevante sunt vestigiile ce datează din anii 1650 – 800 î. Hr. (epoca târzie a bronzului și prima epocă a fierului) și 400 - 180 î. Hr. (daci timpurii).

Dintre instalațiile și uneltele care datează din perioada preistoriei, și care vor putea fi văzute în expoziția noastră, se remarcă cele din lemn (troace, jgheaburi, cepuri, baroase, lopeți etc.), fibre organice (funii, împletituri) și piatră (topoare-ciocan). Acestea au fost descoperite în cadrul unor amenajări complexe care conturează existența unei intense activități de extracție a sării cu tehnologii ingenioase, ce urmăreau obținerea unei producții care depășea cu mult nevoile locale.

Din perioada dacilor timpurii va fi expus un obiect unicat la nivel național, o scară de lemn lungă de peste cinci metri, care a fost utilizată pentru exploatarea sării prin minerit la adâncime. Aceasta a fost descoperită împreună cu fragmente de vase ceramice dacice, la gura unei mine de formă rectangulară.

Expoziția își propune să ilustreze o activitate esențială pentru istoria umanității prin intermediul instalațiilor și uneltelor inedite, reconstituirilor, filmelor interactive, imaginilor și textelor explicative. Publicul vizitator va fi ghidat într-o lume fascinantă, dar prea puțin cunoscută, a tehnologiilor și uneltelor pre- și proto-istorice de extracție a sării, care au fost scoase la lumină în ultimii ani în țara noastră mai ales grație eforturilor specialiștilor de la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, partenerul Muzeului Municipiului București în organizarea acestui proiect expozițional.