Proclamația de la Islaz, expusă la Arhivele Naționale ale României
La 11 iunie 1848 revoluția pașoptistă în București atingea punctul culminant. Domnitorul Gheorghe Bibescu a fost silit să semneze „Constituția” (proclamația-program de la Islaz) și să recunoască guvernul revoluționar provizoriu.
Proclamația de la Islaz era un program politic atât de generos și de avansat încât unele dintre prevederile sale nu s-au realizat decât în secolul al XX-lea. Ea cuprindea 22 de revendicări: independență administrativă și legislativă, egalitate în drepturile politice, libertatea deplină a tiparului, acces egal la educație indiferent de sex, abolirea pedepselor corporale – considerate degradante pentru demnitatea umană –, desființarea pedepsei cu moartea și multe altele, notează Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a instituției.
Proclamația de la Islaz, scrisă pe mătase galbenă, în limba română cu alfabet chirilic, se păstrează la Arhivele Naționale ale României, donată de urmașii generalului Năsturel. Revoluționarii din Țara Românească urmăreau înlăturarea administrației impuse de autoritățile Imperiului Rus prin regimul Regulamentului Organic și cereau desființarea sistemului feudal bazat pe privilegiile boierimii. În timpul manifestațiilor din 1848, programul revoluționarilor a fost purtat pe o pernă și citit în fața poporului pe Câmpia Filaretului. Deviza înscrisă pe steagul Revoluției era „Dreptate și Frăție”.
Proclamația de la Islaz este expusă, în cadrul expoziției „Din patrimoniul Arhivelor Naționale”, în spațiul muzeal al Arhivelor Naționale din bulevardul Regina Elisabeta nr. 49, sector 5, București. Program de vizitare luni-vineri între orele 9.00-16.00 (ultimul acces la 15.30).
Iată cele 22 de revendicări din Proclamația de la Islaz:
1. Independința administrativă și legislativă a popolului Român, pe temeiul tractatelor lui Mircea și Vlad V, și neamestec al nici unei puteri din afară în cele din întru ale sale.
2. Egalitatea drepturilor politice.
3. Contribuție generală.
4. Adunanță generală compusă de reprezentanți ai tutulor stărilor societății.
5. Domnul responsabil ales pe câte cinci ani și căutat în toate stările societății.
6. Împuținarea listei civile – ardicarea de ori-ce mijloc de corrumpere.
7. Responsabilitatea ministrilor și a tutulor foncționarilor în foncția ce ocupă.
8. Libertate absolută a tiparului.
9. Ori ce recompensă să vie dela Patrie prin representanții săi, iar nu dela Domn.
10. Dreptul fie-căruia județ de a’și alege dregătorii săi, drept care purcede din dreptul Popolului întreg de a’și alege Domnul.
11. Gvardie națională.
12. Emancipația mănăstirilor închinate.
13. Emancipația clăcașilor ce se fac proprietari prin despăgubire.
14. Desrobirea țiganilor prin despăgubire.
15. Representant al țărei la Constantinopol dintre Români.
16. Instrucție egală și întreagă pentru tot Românul de amândouă secsele.
17. Desființarea rangurilor titulare ce nu au foncții.
18. Desfiițarea, pedepsei degrădătoare cu bătaiea.
19. Desființarea, atât în faptă, cât și în vorbă, a pedepsei cu moarte.
20. Așezăminte penitențiare unde să se spele cei criminali de păcatele lor și să easă îmbunătățiți.
21. Emancipația Izraeliților și drepturi politice pentru ori-ce compatrioți de altă credință.
22. Convocare în dată a unei adunanțe generale estraordinare constituante, alese spre a representa toate interesele sau meseriile nației, care va fi datoare a face constituția țărei pe temeiul acestor 21 articole decretate de Popolul român.