„În misiune în România”. Privirea unui aviator francez asupra războiului, românilor și prăbușirii Imperiului Rus

Literatura memorialistică dedicată participării României la Primul Război Mondial s-a îmbogățit în ultimii ani cu o serie de volume deosebit de valoroase aparținând membrilor Misiunii Militare Franceze. După memoriile generalului Berthelot și ale ofițerului Marcel Fontaine, cititorul român are acum la dispoziție și memoriile aviatorului Paul Bléry, reunite sub titlul lucrării: „În misiune în România. Anecdote de război și moravuri românești”.

De la eleganța Belle Époque, prin Rusia spre frontul românesc

Primele pagini ale volumului evocă cu un vădit aer nostalgic atmosfera Franței la începutul secolului al XX-lea. Orașul Pau îi apare ca o ultimă expresie a eleganței specifice Belle Époque-ului: parcuri și grădini atent îngrijite, doamne purtând rochii vaporoase și umbreluțe de soare, cafenele cochete și o viață tihnită aflată în puternic contrast cu realitatea sumbră a tranșeelor Franței aflate în plin război. După experiența frontului, unde este rănit luptând ca infanterist, Paul Bléry se înscrie la Școala Militară de Aviație din Pau, locul în care își începe cariera de aviator.

Vestea plecării în România este primită cu entuziasm. Pentru tânărul ofițer, misiunea reprezenta o aventură și o datorie față de un aliat aflat într-o situația dificilă. Drumul spre România îl poartă însă prin nordul extrem și Rusia, iar impresiile sale sunt departe de a fi favorabile.

În Moscova anului 1916, Bléry este șocat de mizeria, sărăcia și atmosfera apăsătoare care domină orașul. Intuiția sa politică se dovedește remarcabilă atunci când notează, cu puțin timp înaintea prăbușirii regimului țarist:

„Revoluția este iminentă, va fi brutală și va veni ori azi, ori mâine”

Despre Kiev păstrează o impresie ceva mai bună, considerând că orașul era incomparabil mai apropiat de spiritul european decât Moscova, chiar dacă nici aici lipsurile materiale nu puteau fi ascunse.

România văzută prin ochii unui francez

La o primă vedere, titlul poate induce ideea unei cărți dominate de întâmplări pitorești sau de observații ironice asupra societății românești. În realitate, lectura oferă cu totul altceva: mărturia sinceră a unui tânăr ofițer francez care descoperă România într-unul dintre cele mai dramatice momente ale existenței sale și care ajunge să privească cu admirație poporul și armata română.

Sosirea la Iași marchează o schimbare profundă a impresiilor autorului. Dacă Rusia îi lăsase imaginea unei societăți apăsate și lipsite de speranță, în România francezul descoperă o lume caldă și ospitalieră. Brăila, Iașiul și Bârladul sunt descrise cu un farmec aparte, iar autorul evocă numeroase personalități militare și civile cu care leagă prietenii sincere.

Deși misiunile sale se limitează în principal la patrule aeriene și activități specifice aviației Bléry urmărește îndeaproape luptele din vara anului 1917 și rămâne profund impresionat de rezistența armatei române. Poate cea mai frumoasă caracterizare pe care o face soldatului român este aceasta:

„Soldatul român nu se plânge niciodată. Este hrănit ca vai de lume, jalnic îmbrăcat, nu-i pasă nimănui de el din cauza nenorocirilor care s-au ținut lanț în acest război, și totuși niciodată n-am văzut pe vreunul care să se lamenteze pentru soarta lui sau să reclame vreo ameliorare a acesteia.”

Cuvintele sale impresionează pentru că provin din partea unui observator străin, care cunoscuse atât rigorile frontului francez, cât și realitățile Imperiului Rus. Nu este un elogiu patriotic, ci concluzia unui martor direct al campaniei din România.

Sfârșitul unei lumi: revoluția și anarhia rusă

Ultima parte a volumului capătă un ritm cinematografic. Atmosfera descrisă în paginile anterioare este înlocuită treptat de haosul provocat de Revoluția Rusă.

Soldații ruși de pe teritoriul românesc își abandonează pozițiile, ofițerii sunt adeseori umiliți de proprii subalterni, iar anarhia se răspândește cu repeziciune atât în Basarabia cât și în nordul Moldovei. Bléry surprinde cu talent această dezagregare completă a unei armate care cu doar câteva luni înainte reprezenta unul dintre cei mai importanți aliați ai României.

Descrierile sale sunt uneori ironice, alteori dramatice:

„Luați un ucrainean, un polonez, un musulman, un cazac de pe Don, un cazac de-al lui Kaledin, un civil insurgent din Basarabia, un bolșevic; vârâți-i pe toți într-o sticlă, turnați în ea un litru de alcool, agitați cât se poate de energic și îndelung și tot nu veți avea decât o vagă idee despre halul în care a ajuns Sfânta Rusie”

În alt loc, autorul descrie scene greu de imaginat pentru o armată aflată încă oficial în război:

„Soldații ruși au abandonat toată linia frontului, care a rămas pustie în fața inamicului, și vând echipamentele și armele austriecilor și germanilor.”

La Suceava, observă chiar cum bateriile de artilerie sunt scoase la licitație, iar în Botoșani întâlnește automobile militare de proveniență franceză abandonate într-un parc și distruse după ce fuseseră părăsite de proprii militari.

Paginile reprezintă unele dintre cele mai sugestive mărturii despre prăbușirea armatei ruse și explică foarte bine de ce România s-a văzut obligată să facă față simultan amenințării Puterilor Centrale și anarhiei fostului aliat din răsărit.

Plecarea lui Bléry din România este marcată de un sentiment sincer de regret. În doar câteva luni, țara pe care o cunoscuse doar din relatările altora devenise un loc de care se simțea profund atașat.

O ediție exemplară

Apărut în 2024 la Editura Corint, volumul beneficiază de o ediție remarcabilă, îngrijită și tradusă de Sorin Cristescu. Impresionant este aparatul critic care însoțește memoriile lui Paul Bléry, notele de subsol identifică personaje, verifică informațiile autorului, explică împrejurările istorice și completează numeroase detalii care altfel ar fi rămas obscure cititorului contemporan.

La toate acestea se adaugă anexele volumului, în special mărturiile Elenei Th, Emandi (născută Gane), publicate inițial cu titlul „Din anii de durere. Pagini trăite” (Bârlad 1919). Alături de un articol în „Revista Moldovei” (Botoșani 1927), textele oferă o perspectivă românească asupra ofițerului francez și completează într-un mod fericit imaginea pe care acesta și-o construiește în propriile memorii.

În ansamblu, În misiune în România nu este doar o carte despre război. Este povestea întâlnirii dintre un aviator francez și o țară aflată într-un moment de cumpănă, dar care reușește să-și păstreze demnitatea în fața dezastrului. Totodată, este una dintre cele mai vii mărturii despre contrastul dintre rezistența României și prăbușirea Imperiului Rus, motiv pentru care volumul își găsește pe deplin locul printre cele mai valoroase memorii dedicate Marelui Război.