Controversele romanizării Daciei

Procesul de romanizare a Daciei este controversat până în zilele noastre, iar subiectul rămâne unul fierbinte, care animă nu doar diverse tabere în interiorul poporului român, dar și în rândurile străinilor.

Realitatea este că acest proces de romanizare are numeroase „găuri negre“, hiatusuri documentare care ne împiedică să-l reconstituim cu precizie. Suntem nevoiți adesea să apelăm la raționamente, la logică, la argumente indirecte, la procese similare petrecute în alte provincii romane după cucerirea acestora.

Sunt totuși certe câteva lucruri. Știm cu precizie că romanii aveau un stil foarte eficient, prin care reușeau să latinizeze rapid teritoriile ocupate, dacă acestea erau locuite de civilizații inferioare. Dacii erau o astfel de civilizație inferioară. În doar 2-3 generații, romanizarea era deja masivă pe teritoriul actualei Românii. Romanii au adus un număr foarte mare de coloniști, o armată importantă și o administrație, au început să construiască imediat localități după tipic roman, drumuri, poduri etc. În scurtă vreme, populația locală a descoperit confortul net superior pe care îl aducea civilizația care ocupase țara.

Romanii aduseseră cu ei nu doar limba latină fără de care nu te puteai înțelege cu noua administrație, dar și confortul. Clădiri din piatră, încălzire centrală, drumuri pietruite, terme, haine mai confortabile, bijuterii mai frumoase, unelte mai performante, veselă din sticlă și metal etc. Toate au contribuit la preluarea rapidă și masivă a civilizației noii stăpâniri.

Întreaga poveste, de la ocuparea Daciei până la retragerea aureliană și, apoi, până la invazia maghiară a Transilvaniei,  în episodul de mai jos al podcastului „Colecționarul de Istorie“:

Argumente şi contraargumente

Un alt „argument” care se aduce de către opozanții romanizării este acela potrivit căruia acest fenomen nu avea cum să aibă loc într-un timp atât de scurt, fiindcă nici câteva sute de ani de ocupație maghiară și austriacă în Transilvania nu au maghiarizat și germanizat populația română majoritară. Dar şi că Moldova și Muntenia, aflate atâta vreme sub influență otomană, au rămas românești, creștine, și nu s-au „turcit”.

Trebuie făcută totuşi clar distincția între sistemul roman de administrare și colonizare a unei provincii și sistemele medievale și moderne de a stăpâni un teritoriu.

Romanii au dus o politică de colonizare masivă în unele dintre teritoriile lor, la fel și în Dacia. În Ardeal, Partium și Banat, în ciuda populațiilor de limbă maghiară și germană care s-au așezat de-a lungul secolelor, populația română nu s-a maghiarizat (decât în mică măsură și la nivel de elite) sau germanizat, existând și o barieră religioasă.

În Moldova și în Muntenia, stăpânirea otomană s-a mulțumit să mențină teritoriile sub ascultare economică și militară, dar nu au existat încercări de vreun fel de a turciza sau islamiza populația, neexistând o politică susținută de colonizare în acest sens. Trei cazuri speciale vin să demonstreze tocmai unde poate duce o astfel de politică: în Dobrogea, populația majoritară în 1878 și multă vreme după nu era nici măcar pe jumătate românească, teritoriul devenind majoritar românesc abia în secolul XX.

În Bucovina, politica de colonizare și mișcarea naturală a populației au dus la o relativă paritate la începutul secolului XX între populația românească (majoritară în 1775) și alte populații, mai ales slave. În Basarabia, politica de colonizare și rusificare dusă de țari a dus la modificări etnice și lingvistice semnificative în puțin peste o sută de ani de stăpânire rusă (1812-1918), iar politica sovietică de deportări, colonizări și rusificare a dus la harta etnico-lingvistică a Republicii Moldova de azi.

Dacă acest lucru s-a putut face cu populații românești care aveau structuri sociale, elite și limbă scrisă (într-adevăr, nu masiv) și erau semnificative ca număr, este ușor să ne dăm seama că politica de romanizare a Imperiului în provincia Dacia, după un război care cauzase mari pierderi în rândul elitelor și al populației, plus probabil un exod ulterior, a avut mari șanse să se împlinească, având în vedere numărul mare de coloniști aduși în provincie.