Broderia săsească a evoluat până în prima jumătate a secolului al XX-lea

Textilele de interior (ștergare, fețe de masă, păretare) ocupau un loc important în cadrul locuinței tradiționale a sașilor transilvăneni.

Acestea erau ornamentate fie cu modele alese cu mâna, în război, cu bumbac roșu, albastru sau negru, fie erau brodate în diferite tehnici: pe fir, în cruci, în bușteni, ajur, cu motive geometrice (linia, triunghiul, rombul), astrale (steaua cu opt colțuri), florale (lalele, trandafiri, garofițe), zoomorfe (leu, cerb), avimorfe (păun, vultur) sau cu semnificație simbolică (pomul vieții).

Broderia săsească a evoluat până în prima jumătate a secolului al XX-lea, cunoscând atât influențe occidentale, preponderent germanice, cât și orientale, ajungând să se remarce printr-un stil propriu..

În colecția Muzeului de Etnografie Brașov se află o cârpă de merinde din Bărcut, comuna Șoarș, zona Rupea, datată în anul 1921. Țesută din bumbac cu decor amplasat pe toată suprafața, compus dintr-un chenar lat cu motive fitomorfe (crenguțe), florale (trandafiri) și avimorfe (păsări), cusute în cruci cu arnici roșu și broderie plină cu arnici negru.

În centru, cusut tot în cruci cu arnici roșu, este motivul astral, steaua în opt colțuri, încadrată de monograma „A.R.” și de inscripționarea anului realizării piesei „1921”. De jur împrejur este atașată dantelă croșetată din bumbac alb, cu motive florale.