William Walker, povestea omului care a vrut să întemeieze un Imperiu American în America Centrală

 William Walker este un personaj cât se poate de controversat,  puțin cunoscut astăzi, dacă nu chiar uitat din Istoria S.U.A,  unul pe deoparte admirat de americani pentru curajul, ambiția și inteligența  de care a dat dovadă în îndeplinerea planului său,  dar în același timp,  detesta pentru aroganța și lipsa de tact de care a dat dovadă în executarea acestuia. El a fost un jurnalist, congresmen și aventurier american care și-a dorit să creeze un imperiu al S.U.A în America Centrală,  el dorind să cucerească țări precum Mexic, Nicaragua sau Honduras,  devenind chiar Președintele Nicaraguei între 1856-1857,  având parte,  însă,  de un sfârșit cât se poate de brutal...

   O fotografie din secolul al-XIX-lea,  ce-l înfățișează pe William Walker în tinerețe, în ținuta de congresman, c.1855 (Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/William_Walker)                  

I. Copilăria și tinerețea lui William Walker. Un copil cu abilități intelectuale deosebite

    Wiliam Walker se naște la 8 mai 1824, în orașul Nashville, statul Tennessee,  fiind fiul lui James Walker, un emigrant de origine scoțiană și a lui Mary Novell.[1] Acesta absolvă Universitatea din Nashville la vârsta de doar 14 ani (un fapt cât se poate de remarcabil pentru acea perioadă).[2] Călătorește apoi prin Europa,  studiind medicina la Universitățile din Edinburgh și Heidelberg (și fiind martor la Revoluțiile de la 1848 de pe continent). La 19 ani,  primește diploma de doctor de la Universitatea din Pennsylvannia.[3] La întoarcerea în S.U.A,  el practică medicina pentru scurtă vreme în Philadelphia,  după care se mută în New Orleans,  unde studiază dreptul și pentru scurtă vreme,  deține ziarul New Orleans Crescent.

     Walker era suporterul sistemului de sclavie,  care susține economia statelor sudice ale S.U.A la mijlocul secolului al-XIX-lea,  dar pe care Nordul nu îl agrea.[4] Ca mulți alți susținători ai sclaviei,  el considera că “destinul evident” al Statelor Unite era să preia controlul Americii Centrale și,  în cele din urmă,  asupra Americii de Sud. În opinia lui (și nu numai),  Mexicul nu era suficient de puternic pentru a rezista ambițiilor marilor puteri,  iar Statele Unite trebuiau să devină forța dominantă în regiune înainte de intervenția francezilor sau a britanicilor.

     În 1850,  el se mută în California,  stat reprezentând la acea vreme un magnet pentru sute de aventurieri care-fără aprobarea guvernului S.U.A-își îndreaptă privirea lacomă spre țările vorbitoare de spaniolă din sud.[5] Astfel de oameni erau numiți “filibusters” (aventurieri),  cuvânt provenit din spaniolul filibustero,  însemnând pirat sau aventurier pornit pe jaf,  Walker devenind curând cel mai cunoscut dintre acești aventurieri.[6] Deși avea puțin peste 1, 50 metri și o constituție firavă,  pentru admiratorii lui devenise “omul cu ochii cenușii ai destinului”.

II. Expediția din Mexic (1853-1854)

Pe 15 octombrie 1853,  William Walker pleacă din San Francisco având o forță de aproape 50 de mercenari,  hotărât să preia controlul teritoriilor mexicane Sonora și Baja California. Debarcând în La Paz, regiunea Baja California,  el decide proclamarea “Republicii Californiei de Jos” și alcătuiește un guvern, declară engleza drept limbă de stat și introduce constituția din Louisiana,  care permitea sclavia.[7]

Mexicul ripostează imediat la provocarea lansată de Walker la adresa suveranității sale și trimite trupe spre La Paz,  obligându-l pe Walker să-și mute sediul la Ensenada,  unde declară Republica Sonora.[8] În mai 1854,  Walker și oamenii lui sunt, totuși,  siliți să se întoarcă în S.U.A,  unde sunt judecați,  dar achitați pentru încălcarea legilor privind neutralitatea țării.[9]    

III. Cucerirea Nicaraguei (1855-1857)

     Netulburat de eșecul expediției sale din Mexic,  Walker se apucă să strângă bani și trupe pentru o altă incursiune colonială,  iar pe 3 mai 1855,  în ciuda opoziției autorităților federale,  el pleacă din San Francisco spre Nicaragua (care în acea perioadă,  era răvășită de un război civil). Facțiunea care pierdea teren îl invitase pe Walker (care acum căpătase o reputație internațională ca mercenar nemilos),  să îi salveze cauza. Acesta învinge Armata Nicaraguană și primește titlul de generalisim,  el fiind cel care deținea puterea reală (în ciuda faptului că Patricio Rivas fusese ales președinte),  Președintele de atunci al S.U.A,  Franklin Pierce recunoscând regimul său.[10] El primește fonduri suplimentare de la susținătorii sclaviei din S.U.A,  își acordă monopol asupra comerțului maritim al Nicaraguei și abrogă legile antisclavie ale țării,  vechi de 30 de ani.[11]

     Casa Președintelui Walker din orașul Granada, Nicaragua.Pe 12 octombrie 1856, în timpul Asediului Granadei,  ofițerul guatemalez Jose Victor Zavala,  fuge sub o ploaie de gloanțe pentru a captura steagul lui și a-l aduce înapoi în tranșeele coaliției armatelor din America Centrală,  strigând “Gloanțele filibusterilor nu ucid”, Zavala scăpând din această situație nevătămat (Sursa:  https://en.wikipedia.org/wiki/William_Walker_ (filibuster)# )

    În 12 iulie 1856,  William Walker atinge apogeul puterii,  când devine Președintele Nicaraguei.[12] El este recunoscut oficial de S.U.A și se menține la putere împotriva unei coaliții de state din America Centrală (formată din Guatemala, El Salvador, Honduras și Costa Rica),  până la 1 mai 1857,  când aceasta îl învinge.[13] Ca să evite capturarea,  acesta se predă Marinei S.U.A,  care îl aduce înapoi acasă.

IV.Sfârșitul vieții și moartea lui William Walker

    În noiembrie 1857,  Walker decide să înceapă o nouă incursiune în Nicaragua,  dar este arestat și trimis înapoi în S.U.A,  în calitate de condamnt eliberat condiționat.[14] La a-3-a sa incursiune în America Latină (în 1860),  el debarcă în Honduras,  unde este capturat de Marina Regală Britanică.

    În cele din urmă,  la 12 septembrie 1860,  William Walker este judecat de o curte marțială din orașul Trujillo, statul Nicaragua și condamnat la moarte,  fiind executat de un pluton de soldați nicaraguani.[15] Mândria excesivă a lui Walker a fost inepuizabilă. Toată viața,  orgoliul l-a împins spre situații primejdioase (în perioada în care a locuit în California,  el a luptat în trei dueluri în numele onoarei,  fiind rănit de fiecare dată). Un renegat care și-a închipuit că era destinat să cucerească și să cârmuiască un mare imperiu,  el a refuzat să accepte obstacolele tot mai mari ce i-au ieșit în cale. În realitate,  misiunile lui erau sortite eșecului,  iar mândria lui-în încercarea de a-și impune voința în America Latină a fost cea care i-a provocat prăbușirea.    

Bibliografie

I.Surse secundare (cărți și articole)

1.Montefiore, Simon Sebag, Monștrii.Cele mai malefice personalități istorice.De la Nero la Osama Bin Laden, Editura Editura Litera, Colecția CPT, București, 2019

II.Surse web

1.    https://ro.wikipedia.org/wiki/William_Walker

2.    https://www.britannica.com/biography/William-Walker

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/William_Walker

[2] Ibidem

[3] Ibidem

[4] Simon Sebag Montefiore, Monștrii.Cele mai malefice personalități istorice.De la Nero la Osama Bin Laden, Editura Editura Litera, Colecția CPT, București, 2019, Cap.56 (“William Walker și aventurierii săi”), pp.355-356

[5] Ibidem

[6] Ibidem

[7] Ibidem

[8] Ibidem

[9] Ibidem

[10] Ibidem

[11] Ibidem

[12] Ibidem

[13] https://www.britannica.com/biography/William-Walker

[14] Ibidem

[15] Ibidem