Profesorul Radu R. Florescu, 100 de ani de la naștere

Profesorul Radu R. Florescu s-a născut la data de 23 octombrie 1925, în București, fiind primul dintre cei trei copii ai unui diplomat român. Descendent al unei vechi familii boierești cu rădăcini adânci în istoria românească, Radu Florescu a fost educat în copilărie de către tutori atât în București, cât și la casa familiei lor de la țară, situată în podgoriile de pe malurile râului Argeș. Fiind fiu de diplomat, și-a continuat educația la Washington D.C., Berlin, Londra și Oxford, unde a absolvit studiile liceale, la Liceul St. Edwards.

Cu o bursă de la British Council, Radu Florescu a fost admis în anul 1943 la Universitatea din Oxford, Christ Church College, unde s-a specializat în Filosofie, Politică și Economie (programul „Modern Greats”), printre profesorii săi numărându-se: Sir Roy Harrod, A.J.P. Taylor și Earl of Langford. (Radu Florescu a frecventat și seminariile susținute de către Hugh Trevor-Roper, care un sfert de secol mai târziu avea să-i promoveze una dintre cărțile sale despre Dracula). În anul 1948, Radu Florescu a câștigat Premiul Gladstone în Istorie și a absolvit studiile universitare la Oxford cu diploma B. Litt, sub îndrumarea lui Hugh Seton-Watson și Sir William Deakin, biograful lui Winston Churchill.

Dragostea sa pentru tot ce era românesc prinsese deja contur. În Washington, de exemplu, purta cu mândrie costume tradiționale cu ocazia zilei naționale a României. Specializarea academică pe teme legate de țara sa natală se concretizează la Oxford, la doar câțiva ani după ce s-a îmbarcat de la Brașov într-unul dintre ultimele trenuri Orient Express spre Vest, imediat după izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial.

Prima experiență ca profesor a lui Radu Florescu pe continentul american a fost la o școală de băieți, Bishop College, în provincia Quebec. S-a întors apoi la Oxford unde a întâlnit-o pe viitoarea sa soție, de origine franceză, Nicole. Cei doi s-au căsătorit în anul 1950 la biserica St. Gregory și St. Augustine din Oxford. Împreună cu Nicole, Radu Florescu s-a îmbarcat pe un vapor spre Texas unde și-a continuat studiile doctorale la Universitatea din Texas cu Profesorul Thad Weed Riker, cel mai cunoscut expert în America pe subiectul România. După moartea prematură a lui Riker, cuplul – împreună cu primul fiu, Nicky – s-a mutat la Universitatea din Indiana, la acea vreme unul dintre centrele de vârf pentru studiile est-europene.

Opera remarcabilă a lui Radu Florescu s-a concentrat, în special, pe secolul al XIX-lea prin lucrări academice precum: Stratford Canning și diplomația britanică în Balcani, revoluțiile anului 1848, Alexandru Ioan Cuza și reforma armatei române. În peste șaptezeci de articole, Florescu a continuat să acopere o mare parte din istoria, folclorul și științele politice ale României. A susținut conferințe pe subiecte precum: Căpitanul John Smith în Transilvania, efectul Războiului de Independență al SUA în România, Mircea Eliade și ceea ce el a denumit ,,ceaușism”, ca să amintim doar câteva dintre ele.

Cererea lui Radu Florescu pentru cetățenia americană a primit un sprijin favorabil din partea senatorului texan de atunci, Lyndon B. Johnson și a fostului purtător de cuvânt al Casei Albe, Sam Rayburn, care a introdus un proiect de lege specială în Congresul S.U.A.

Din statul Indiana, Florescu s-a mutat la Boston, care avea să devină centrul activității sale academice până la pensionarea de la Boston College în anul 1998. Aici a început să predea mai întâi la Departamentul de Științe ale Educației, iar apoi la Facultatea de Arte și Științe a Universității Boston College. În 1962, Florescu a câștigat o bursă de cercetare avansată (Senior Fellowship) la St. Antony’s College din Oxford, unde s-a mutat împreună cu familia sa, alcătuită din trei copii (Nick, John și Radu) pentru o perioadă de un an. Alexandra s-a născut un an mai târziu în Boston.

Pe lângă parcursul său academic, Radu Florescu s-a implicat în activități foarte variate, însă toate axate pe direcția est-europeană. A organizat un Festival de Film est-european în New England, a promovat studiul etniei albaneze, a fost consilier al senatorului Edward Kennedy și al Departamentul de Stat al S.U.A. pe subiecte legate de România; a fost autorul a nenumărate articole academice și jurnalistice despre istoria și politica României; a fondat Societatea Oxford din New England; de asemenea a co-fondat Societatea Academică Română și Societatea pentru Studii Românești; a creat East European Research Center (EERC) din New England (Centrul de Cercetare Est-European); a organizat Centenarul Enescu la Boston, unde Yehudi Menuhin a susținut un recital într-un cadru privat.

Asemeni tatălui său, Radu Florescu a jucat un rol diplomatic între Statele Unite ale Americii și România. De-a lungul timpului a invitat nenumărați academicieni, pictori, scriitori, compozitori și diplomați români la reședința familiei din Cohasset de lângă Boston. Profesorul Constantin Giurescu a inclus mai târziu o descriere a vieții de familie americane (prin exemplul familiei Florescu) într-un bestseller despre călătoriile sale în America. Însă, pe măsură ce regimul lui Ceaușescu devenise din ce în ce mai represiv, fluxul de români a scăzut, chiar dacă activitatea în domeniul est-european a continuat.

În anul 1967, Radu Florescu a câștigat prima dintre cele două burse de cercetare Fulbright. Astfel, după aproape 30 de ani, s-a reîntors în România pentru a începe cercetarea despre Alexandru Ioan Cuza. (În mod ironic, și-a petrecut prima noapte în orașul transilvănean Lugoj unde s-a născut Bela Lugosi.) Ulterior, odată ajuns la București, Radu Florescu a primit un sfat de la colegul lui de la Boston College, Ray McNally, să exploreze referințele geografice și istorice conținute în romanul lui Bram Stoker ,,Dracula”.

Tema bursei Fulbright a fost schimbată într-o cercetare de cinci ani despre personajul istoric care a fost sursa de inspirație pentru Dracula. Cercetarea a fost sprijinită de o altă bursă Fulbright și de granturi oferite de Societatea Americană de Filosofie și de Consiliul Internațional pentru Cercetare și Schimburi (IREX).

Interesant este că primele știri despre cercetările lui Radu Florescu apar în 1969, odată cu vizita istorică a lui Nixon în România. Florescu, care era consultant pentru departamentul de presă al Casei Albe pe probleme legate de România, a fost el însuși intervievat despre activitățile sale la București. ,,Readers’ Digest” a relatat atunci despre un „cercetător american aflat pe urmele adevăratului Dracula”; știrea a fost distribuită în jurul lumii de către Associated Press.

„In Search of Dracula”(,,În căutarea lui Dracula”), prima dintre cele șapte cărți despre adevăratul Dracula a fost imediat un best-seller. Cartea a atras cel mai mare număr de cititori străini pentru un subiect din istoria României și l-a propulsat pe profesorul Florescu pe scena mediatică națională și internațională. Revista „Time” a relatat că această carte a declanșat un „fenomen literar de luat în seamă”.

Căderea lui Ceaușescu a deschis noi orizonturi în relația familiei Florescu cu România. Radu Florescu a profitat de ocazie pentru a-și intensifica și extinde activitățile diplomatice și culturale. La câteva săptămâni după instalarea noului guvern, el s-a întors la București pentru a citi la televiziunea națională o scrisoare deschisă a senatorului Kennedy către poporul român.

Profesorul Florescu a fost foarte mândru de numeroșii săi studenți doctoranzi specializați în domeniul studiilor românești, care apoi au predat la școli și universități din întreaga lume. Pentru generația tânără, Radu Florescu a organizat cursuri de vară pentru adolescenți români talentați la o școală specială de lângă Boston.

În anul 1996, Guvernul României i-a cerut lui Radu Florescu să preia funcția de Consul Onorific pentru România în New England. Un mic birou din Boston cu vedere la ocean a devenit centrul de informare pentru studenți, artiști și bursieri români (singurul consulat din Boston care avea o pagină web la vremea aceea). Boston College i-a oferit lui Radu Florescu distincția de Profesor Emerit în Istorie în anul 1996-97, iar Dunster House din cadrul Universității Harvard l-a invitat ca Visiting Fellow (cercetător invitat) în anul 1997.

Pe măsură ce activitatea ca profesor la Boston College s-a redus, interesele și prezența lui Radu Florescu în România s-au intensificat. Avându-și reședințele la Boston, București și ocazional la Cannes, profesorul Florescu a purtat drapelul României pe mai multe fronturi. În anul 1997, s-a alăturat unor experți de la Casa Albă în efortul de a convinge Administrația Clinton să includă România în primul val al națiunilor admise în NATO. A lucrat intens la organizarea vizitei din anul 1998 a Președintelui Emil Constantinescu în Statele Unite ale Americii, și o lună mai târziu la Casa Albă.

Pe plan academic, cercetările sale s-au orientat în ultimii ani către istoria propriei familii; a susținut conferințe prezentând rolul diplomatic al tatălui său – ultimul diplomat al României la Londra din perioada interbelică. Radu Florescu a continuat, de asemenea, cercetarea și scrierile despre un alt strămoș al său, generalul Ion Emanoil Florescu, care a fost fondatorul armatei române moderne și care a activat, pentru o scurtă perioadă, în funcția de Prim-Ministru al României la jumătatea secolului al XIX-lea.

Privind retrospectiv, nu este surprinzător că Florescu și-a dedicat viața studiilor despre România. Circumstanțele vieții sale au fost hotărâtoare în această alegere. Urmând această chemare, el devine primul istoric din familie și, putem spune, unul dintre cei mai distinși specialiști ai istoriei României.