Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei

După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino (1919), principele moştenitor Carol a fost trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.

Despre starea sufletească a principelui, colonelul Condeescu notează într-o scrisoare către Regele Ferdinand: „Aceasta este ameliorată mult. Dorinţa de a se manifesta serios şi de a munci pentru ţară îl preocupă din ce în ce. La întrebarea ce i-am făcut-o, dacă într-adevăr a hotărât definitiv de a nu mai reveni asupra trecutului, a răspuns categoric că nu are altă deviză decât datoria. Apoi arătându-i că nu are altă cale pentru a asigura dinastia şi a veghea deopotrivă de la distanţă şi indirect asupra copiilor săi naturali decât însurându-se cu o prinţesă demnă de a se urca pe tronul României, mi-a răspuns că nu aşteaptă decât să-i iasă înainte aceea care să-i placă şi care să-l subjuge prin duioşenia ei, căci a adăugat «numai prin duioşenie mă poate captiva o femeie »“.

Regina Maria „aranjează” întâlnirea

Femeia care l-a captivat „prin duioşenia ei“ a fost nimeni alta decât principesa Elena a Greciei, pe care Carol a cunoscut-o în Elveţia, prin grija Reginei Maria. 

Ajuns în Elveţia, Carol s-a alăturat surorii sale Elisabeta şi celui care avea să-i devină soţ, principele moştenitor al Greciei, George, călătorind împreună în trenul regal care îi aducea în România. Aceştia erau însoţiţi de principesele Elena (în vârstă de 24 de ani) şi Irina, invitate şi ele de Regina Maria la Sinaia. 

„Această idee de a avea pe drumul de întoarcere o companie veselă – scria Maria într-o scrisoare adresată lui Joe Boyle – formată din membri ai clasei sale a fost, hotărât, o idee bună“.

La Sinaia, Regina Maria a organizat tot felul de distracţii pentru musafirii ei, trimiţându-i în excursii la ţară, pentru a le da ocazia tinerilor să se cunoască mai bine. Maria credea, de bună seamă, că Elena e tocmai fata potrivită pentru Carol. Însă idila care stătea să se înfiripe a fost tulburată de vestea neaşteptată că Regele Alexandru, fratele preferat al Elenei şi tovarăşul ei de joacă din copilărie, fusese muşcat de animalul său de companie, o maimuţă, şi murise de septicemie. 

Sigur că Elena a cerut permisiunea de a se întoarce acasă, în Elveţia, însă, cu o zi înainte de plecarea ei, Regina Maria avea să primească la rândul ei ştirea că mama sa, ducesa de Coburg, s-a stins din viaţă în hotelul Dolder Grand din Zürich. Regina s-a pregătit imediat de plecarea în Elveţia, însoţită fiind de principesele Elena şi Irina, în timp ce George şi Elisabeta rămâneau la Sinaia, cu Regele Ferdinand. 

Principele Carol şi-a manifestat dorinţa de a o însoţi pe mama lui – iar în tren către Elveţia regina a observat că fiul ei şi principesa Elena păreau să ajungă la o înţelegere. De altfel, la câteva zile după sosirea lor în Elveţia, Carol a cerut-o pe Elena în căsătorie. 

La aflarea veştii, Regina Maria exultă: „Mare eveniment mare, care trebuie însemnat cu litere roşii. Este o mare bucurie pentru noi şi pentru ţară, după câte am avut de pătimit cu puţin timp în urmă. Este o fericire în care cu greu pot încă să cred“. Regina o plăcea mult pe Elena, despre care spunea: „Era tot ce ne-am dorit vreodată, drăgălaşă, bună la suflet, inteligentă, deloc slugarnică. Ne-am plăcut de îndată ce ne-am văzut“.

Marghiloman: „Iubirea a venit – femeia măiastră care e regina a ştiut să o promoveze“

Şi dacă principesa Elisabeta a României se pregătea pentru o căsătorie fără dragoste cu George, principele moştenitor al Greciei, Carol şi Sitta manifestau o puternică atracţie unul faţă de celălalt. „Erau îndrăgostiţi nebuneşte“, spunea una dintre surorile lui Carol, în timp ce regina scria: „El era teribil de îndrăgostit. Ea este vioara a doua, iar el conducătorul, impetuos, tiranic, dar îndrăgostit nebuneşte“.

În noiembrie 1920, când a fost anunţată oficial logodna dintre Carol şi Elena, Alexandru Marghiloman îşi reamintea remarca făcută de Regele Ferdinand cu o lună mai devreme: că „pentru a se însura, principele Carol are nevoie de iubire“. „Iubirea a venit“– nota Marghiloman în jurnalul său – „femeia măiastră care e regina a ştiut să o promoveze“. 

Era un exemplu tipic de căsătorie aranjată – este de părere Paul D. Quinlan, biograf al Regelui Carol al II-lea –, care o ajuta pe Elena să nu se mai gândească la amintirile dureroase legate de exil şi de moartea fratelui ei Alexandru. De cealaltă parte, Regina Maria şi ceilalţi membri ai familiei regale afirmau că „principele Carol şi Sitta s-au îndrăgostit unul de celălalt aproape imediat“. La rândul ei, principesa Elena nota „cu toată durerea la gândul că mă despărţeam de părinţi, mi se părea că apropiata mea căsătorie cu Carol era singura soluţie, mai ales că mă îndrăgostisem de el“.

Adevărul e greu de aflat, nici n-am avea cum s-o facem – dar poate că, deşi nu era o pasiune arzătoare între cei doi, o atracţie exista, ceea ce a dus, în cele din urmă, la căsătoria celebrată la Atena, în ziua de 10 martie 1921. La Atena – pentru că, în urma plebiscitului din decembrie 1920, Regele Constantin şi familia sa se întorseseră în Grecia, din nou pe tronul ţării. 

Regina Maria: „Eu am fost aceea care mi-am salvat băiatul“

Urmau, aşadar, să aibă loc două nunţi: principesa Elisabeta cu principele George al Greciei şi principele Carol cu principesa Elena a Greciei. La aflarea veştii s-au găsit destule voci care să obiecteze, în virtutea unei recomandări a Bisericii Ortodoxe a Greciei, că dacă o soră şi un frate se căsătoreau cu un frate şi o soră cununiile trebuiau să aibă loc fie simultan, în aceeaşi biserică, fie, dacă acest lucru nu era posibil, măcar la aceeaşi oră. Dar Regina Maria a vrut să asiste la ambele nunţi, aşa că biserica a acordat o dispensă care permitea desfăşurarea nunţilor la două săptămâni distanţă una faţă de cealaltă.

Căsătoria civilă a Elenei cu Carol a avut loc la Palatul Regal din Atena, iar cea religioasă, la Mitropolie. Regina Maria descria în memoriile sale această importantă zi din viaţa lui Carol şi a familiei regale a României: „La ora zece fix eram deja la Palat, unde se adunase cea mai mare parte a familiei pentru căsătoria civilă. Sitta era adorabilă, într-o rochie de satin lungă şi cu un voal frumos de dantelă cu volane, oferit de oraşul Bucureşti. Ea şi-a pus, de asemenea, diadema noastră de diamante, care îi încânta inima, şi e cu siguranţă cel mai frumos lucru pe care îl are. Era dulce şi drăguţă, calmă şi senină, cu totul diferită de stilul Elisabetei, mai puţin graţioasă, mai puţin o apariţie legendară, având însă tot ce ţi-ar putea dori inima. El – înalt, bine făcut şi foarte mândru de fata frumoasă care îi era alături. Aş fi vrut ca Nando să fi putut fi şi el acolo, dar era în special dreptul meu să fiu acolo, pentru că eu am fost aceea care mi-am salvat băiatul“.

O vară fericită

Principele Carol şi principesa Elena şi-au petrecut prima săptămână din luna de miere la Tatoi, lângă Atena, într-o casă a familiei, apoi s-au întors lângă familia ei, înainte de a reveni acasă, în România, la începutul lunii mai a anului 1921.

Înainte de a se întoarce în ţară, într-o scrisoare datată 9 aprilie 1921, trimisă de Carol mamei sale, acesta îi spunea, între altele: „Sitta nu se simte prea bine. Nu ştiu dacă va fi în stare să călătorească şi este destul de târziu, nu putem sosi la data pe care mi-ai anunţat-o. Sitta mi-a spus să vă scriu şi să vă întreb dacă nu ar fi mai bine să spunem adevăratul motiv, de ce nu este capabilă să călătorească încă. Acum voi singuri veţi decide dacă acest lucru este posibil să fie anunţat“. Lucrul la care se referea Carol şi care trebuia anunţat de către familia regală era faptul că principesa era deja însărcinată.

Elena era a treia principesă moştenitoare care intra oficial în ţară – după Elisabeta, soţia primului rege al României, Carol, şi după Maria, soacra sa, soţia Regelui Ferdinand. 

La sosirea în ţară, Carol şi Elena s-au instalat pentru început într-o aripă a Palatului Cotroceni, însă, dornici de mai multă intimitate, la sfârşitul lunii mai s-au mutat la Sinaia, în Castelul Foişor, care a fost reamenajat pentru folosinţa familiei princiare. 

Acea vară avea să fie perioada cea mai fericită a mariajului lor, principesa afirmând că „începeam să simt că îl iubesc pe Carol“. Elena îşi petrecea dimineţile decorând interiorul castelului, în timp ce Carol mergea să facă manevre cu soldaţii săi sau lucra la aranjarea colecţiei de timbre. Principele Carol era încântat de soţia sa şi de liniştea vieţii de familie, Elena amintindu-şi mai târziu: „Aveam multe gusturi comune pe atunci şi viaţa era tare plăcută. Dar pentru că educaţia şi înclinaţiile lui Carol erau fundamental deosebite de ale mele, armonia dintre noi a început să se destrame încet, încet. Şi astfel am început să bănuiesc că temperamentele noastre nu erau aşa de potrivite cum crezusem la început“.

Naşterea principelui moştenitor Mihai

La 25 octombrie 1921, la ora 19:30, prinţesa moştenitoare a dat naştere unui băiat. Naşterea a fost complicată şi un timp s-a crezut că mama şi copilul nu vor scăpa cu viaţă. Principesa a fost asistată de doctorul ei de familie Louros şi de infirmiera mamei sale, dra. St. John. Regina Maria scria în jurnal: „După masă, Carol şi cu mine am intrat la Sitta şi am găsit-o cu dureri mari şi foarte neliniştită. Nu era nicio îndoială că ceva se întâmpla. Consult cu doctorii – Romalo, Louros şi doamna Venert. Timpul trecea şi Sitta suferea. Din acel moment şi până la 7:30 când s-a născut micul Mihai, n-am părăsit-o pe sărmana mea Sitta nici o clipă. A fost o luptă teribilă. L-am numit Mihai, ca să aibă un nume românesc cu adevărat popular“.

Regele Ferdinand a ţinut o cuvântare prin care anunţa poporul de naşterea micului principe: „Astăzi Pronia Cerească a hărăzit Dinastiei un nou vlăstar. A.S.R. Principesa Moştenitoare Elena a României a dat naştere unui principe, care a primit numele de Mihai. Sunt încredinţat că întreg poporul român, care atât în clipele de bucurie ca şi în cele de grea cumpănă a fost necontenit sprijinul Tronului şi al Dinastiei, va sărbători cu însufleţire fericitul eveniment împreună cu Mine şi Familia Mea. Dragostei poporului Meu prea iubit şi bravei mele armate le încredinţez pe Principele nou născut. Dat în Palatul Bucureşti, în ziua de 25 octomvrie anul 1921”.

La câteva săptămâni după naşterea lui Mihai s-a găsit o casă pe şoseaua Kiseleff pentru Carol şi Elena, în zona „la modă“ a Bucureştiului. Casa a fost decorată de firma „Harrods“ din Londra, familia princiară mutându-se la sfârşitul lunii decembrie 1921. 

Copilul familiei princiare a fost botezat în ziua de 22 ianuarie 1922 în religia ortodoxă, în Sala Tronului a Palatului Regal, în prezenţa regelui şi a reginei, a familiei regale şi a principilor moştenitori ai Greciei, George şi Elisabeta. 

Fragmentul face parte din articolul „Elena. Principesă a României, Principesă-Mamă, Regină-Mamă. Coordonatele unei istorii zbuciumate”, publicat în numărul 254 al revistei „Historia”, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 martie - 14 aprilie, și în format digital pe platforma paydemic.

FOTO: Getty Images