Heinrich Lehmann, fotograful „Olimpiei”

„Olimpia – Muzeul Sportului și Turismului Montan” înseamnă și etalarea patrimoniului fotografic național cu tematică sportivă și montană.

Dacă pentru „cucerirea” munților dimprejurul Brașovului și de pe hotarul cu Vechiul Regat, fotografiile realizate la sfârșitul secolului al XIX-lea de fotografii brașoveni Carl Muschalek și Leopold Adler sunt în mare parte cunoscute, în munca de cercetare pentru începuturile practicării sporturilor am avut la îndemână o parte din opera unui autor brașovean mai puțin cunoscut: litograful Heinrich Lehmann. El a lăsat istoriei plăci fotografice de sticlă cu „exercițiile gimnastice ale tinerimei” ținute lângă zidurile Cetății, cu primele generații de patinatori pe terenul din fața casei Reuniunii de patinaj din Brașov sau cu schiorii din prima vârstă a schiului de tură pe Postăvarul.

Apoi, „Institutul de artă grafică G. Lehmann și Heinrich fiul” a participat la dezvoltarea turismului montan și prin tipărirea de hărți. În iunie 1913, aici a tipărit Asociația Carpaților Transilvăneni (S.K.V.), secțiunea Brașov, o hartă de ansamblu (scara 1: 150 000, format 55 cm. x 45 cm.) cu traseele marcate pentru Postăvaru și Piatra Mare.

Pentru că familiei Lehmann îi plăcea foarte mult să călătorească prin Transilvania, dar și în străinătate, colecția sa de fotografii are o valoare multiplicată în subiecte neașteptate sau rare. Spre exemplu, foarte valoroase sunt fotografiile realizate de Heinrich în situri arheologice. Astfel, pe lângă imaginile cu „cercetări de teren” ale Muzeului Săsesc al Țării Bârsei, colecția Lehmann cuprinde și suveniruri fotografice luate la Sarmisegetuza, dar și de la Delphi sau Olympia.

Din Elsterwerda la Brașov

Johann Gottlieb Lehmann s-a născut în Elsterwerda, o comună din Brandenburg, lângă Dresda, pe 8 iulie 1846. A învățat litografia la Lehmann & Opitz din Dresda. La începutul carierei a lucrat la Viena, în fabrica privată de timbre poștale și sigilii Joh. Ed. Goldmann & Co, apoi la Cluj, pentru Consiliul regal maghiar de carte și tipografie. A venit în Brașov pe 9 octombrie 1869 și a fost angajat la tipografia Johann Gott & Heinrich fiul din Brașov, pentru care a creat un mic departament litografic (în 1890, în centrul Brașovului, pe strada Mănăstirii/în prezent, Strada Mureșenilor nr. 10).

Johann Gottlieb Lehmann a rămas la tipografia Gott până pe 25 iunie 1887. În anul 1888, și-a deschis afacerea proprie la Brașov, o litografie. Firma sa a fost înregistrată pe 26 octombrie, cu numărul 11935/1888. Atelierul se afla pe Heiligleichnamsgasse (redenumită Waisenhausgasse, în perioada 1887-1926, și Mureșenilor, în perioada 1926-1948; azi strada Poarta Schei), la numărul 124. Începutul a fost greu, și-a amintit familia Lehmann la aniversarea a 50 de ani de la deschiderea afacerii, dar prin ambiție, pasiune, dăruire și muncă valoroasă, Gottlieb a început să-și lărgească cercul de clienți fideli. Concurența l-a obligat să achiziționeze în anul 1889 o așa-zisă „presă manuală” tipografică, prima și singura presă de piatră din toată Transilvania.

Pe 2 noiembrie 1875, litograful german s-a căsătorit cu brașoveanca Friedericke Olescher, care i-a dăruit trei băieți, Heinrich, Eduard Julius și Waldemar, și o fiică, Irene.

Heinrich s-a născut în Brașov, pe 22 aprilie 1877. A învățat arta și meșteșugul litografiei de la tatăl său. În septembrie 1894, după terminarea uceniciei, la vârsta de 17 ani, Heinrich a plecat la Viena, în scopul perfecționării cunoștințelor profesionale. Prezbiteriumul evanghelic din Brașov a decis să îi acorde o bursă (ședința din 4 iulie 1893). În capitala imperiului a lucrat mai întâi la H. Huppmann și apoi în litografia privată a lui Rudolf Swoboda. S-a întors acasă în anul 1901, după ce și-a extins pregătirea și în domeniul fotolitografiei și al reproducerii fotografice.

Institutul de artă grafică „G. Lehmann și Heinrich fiul”

În aprilie 1901, firma lui Gottlieb a devenit „Institutul de artă grafică G. Lehmann și Heinrich fiul”. Firma producea litografii, gravuri, etichete de mai multe culori, ambalaje, hârtii de împachetat pentru magazine, certificate de acțiuni, invitații de logodnă și cărți de vizită.

Al doilea fiu al lui Gottlieb, Eduard Julius, s-a născut în anul 1880. Și el a învățat litografia și a lucrat pe mașinile tipografice începând cu anul 1898. O decorație primită de el atestă succesul litografilor brașoveni și la sud de Carpați. La 18 mai 1934, ca semn de recunoștință pentru cei 25 de ani de muncă vrednică, Eduard Julius Lehmann a primit medalia pentru „merite comerciale și industriale” de la regele Carol al II-lea al României.

Fiul cel mic al lui Gottlieb, Waldemar, s-a născut în anul 1891. A fost comerciant din 1910 până în 1921. Între anii 1922 și 1924 și el a învățat litografia și, după moartea tatălui său, a devenit responsabil în cadrul afacerii de familie de corespondență și tipografie.

Fondatorul „Institutului de artă grafică” din Brașov a murit pe 2 mai 1921. Gottlieb Lehmann a lucrat până la sfârșitul vieții, atingând 60 de ani de activitate. Friederike Lehmann a condus cu succes atelierul de litografie, împreună cu copiii săi, mult timp după moartea soțului ei. Ea s-a stins din viață în 1940, la vârsta de 84 de ani.

În anul 1922, firma familiei Lehmann și-a mutat sediul pe strada Regina Maria (fosta Strada Neagră; în prezent, str. N. Bălcescu), la numărul 63. În anul 1938, la aniversarea unei jumătăți de secol de existență, „Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt” a numit-o „o afacere de familie sofisticată, (...) cu angajați loiali și specialiști harnici”. Însă, la scurt timp, această afacere de succes nu a mai avut viitor. Din nefericire, instaurarea republicii populare a însemnat și intrarea în anonimat pentru familia întemeiată de neamțul emigrat în Transilvania, în Belle Epoque.

Povestea familiei Lehmann a avut un efect foarte puternic asupra brașovenilor din interbelic pentru că însemna „reprezentarea vieții de familie în simplitate subtilă, autenticitate și manieră afectuoasă” („Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt”). Este un tablou de familie care conturează mediul în care a trăit Heinrich Lehmann, devenit în prezent fotograful Olimpiei. Astfel, imaginile sale din muzeu nu au doar valoare istorică. Reproducerile fotografice sunt și despre cei care între primii au avut măiestria de a-și înfrumuseța viața iubind sportul și turismul montan.

Olimpia – Muzeul Sportului și Turismului Montan

Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov pe 22 martie 2024, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov, cu sprijinul Consiliului Județean Brașov.

Acest articol a fost publicat în numărul 268 al revistei „Historia” (revista:268), disponibil în format digital pe platforma paydemic.

_{Foto sus: Pe patinoarul din fața casei Reuniunii de patinaj (în prezent, Olimpia – Muzeul Sportului și Turismului Montan) din Brașov, la 24 februarie 1907}