George Vraca, marele actor descoperit pe un pat de spital, în timpul Primului Război Mondial

George Vraca, unul dintre cele mai mari nume ale scenei româneşti, a rămas în istoria teatrului românesc drept actorul frumos precum un zeu şi cu un timbru vocal inconfundabil. Până la 20 de ani, nimic din viaţa lui George Vraca nu a avut de-a face cu teatrul.

Născut în Bucureşti, într-o familie care nu a avut legături cu lumea scenei, Vraca a visat de mic copil să se facă inginer. La 20 de ani era student la Agronomie. Izbucnirea războiului l-a făcut să-şi înterupă studiile şi să plece pe front. Ca sublocotenent în Primul Război Mondial a fost rănit, ajungând pe un pat de spital din Iaşi. Întâmplarea avea să îi schimbe destinul.

„Teatrul era pentru mine un domeniu atît de străin, atît de îndepărtat, încît doar de vreo două ori, ca elev, am fost spectatorul unor piese romîneşti, pe care Naţionalul din Bucureşti le juca cu săli goale. Preocupările mele erau cu totul altele: jucam rugbi şi învăţam la Şcoala de agronomie. Visam ca, după absolvirea acestei şcoli, să plec în Franţa, la o facultate vestită pe vremea aceea, pentru a mă întoarce de-acolo inginer agronom. Eram convins că voi schimba faţa pămîntului şi voi reuşi să cresc nu ştiu ce specie rară, aşa, un fel de floare a fericirii oamenilor”, povestea George Vraca într-un interviu.

Destin schimbat în spital

În spitalul de răniţi din Iaşi unde era internat Vraca, au venit în vizită, pentru a alina durerea soldaţilor, Constantin Nottara, George Enescu şi Maria Ventura. Marea actriţă, atrasă de figura frumoasă a sublocotenentului rănit, l-a întrebat pe Vraca: „Nu te-ai gândit niciodată la teatru, adică să te faci actor?”. „O, nu!” a fost răspunsul lui Vraca la întrebarea care avea să îi schimbe destinul.

După ieşirea din spital, sublocotenentul nu a părăsi Iaşiul. S-a dus la toate spectacolele pe care Maria Ventura le-a susţinut în Iaşi şi a început să fie atras de lumea teatrului. Şi-a abandonat visul de plecare în Franţa, la Facultatea de Agronomie, a început să înveţe să recite poezii şi, în final, s-a înscris la Conservator. A fost admis primul din seria sa. Pentru a se întreţine, în timpul studiilor la Conservator a ocupat un post de institutor suplinitor la Şcoala Primară Tabacu şi a colaborat cu compania Bulandra.

Actor de teatru şi film

Când a absolvit Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică în 1921 era şi licenţiat în Agronomie. Iubirea pentru teatru l-a făcut să abandoneze prima meserie. S-a angajat la Teatrul Naţional şi a jucat ca debutant alături de actori mari precum Maria Filotti. Marea actriţă avea să-l amintească în memoriile sale: „În 1922 am jucat pe Circe în «Glauco» alături de un debutant strălucit, George Vraca, a cărui biruinţă de atunci constituia o afirmare definitivă”. Cariera sa a cunoscut succes după succes.

^{George Vraca, în rolul lui Hamlet. Carte poștală cu dedicația actorului pentru Iorgu Steriu (© Wikimedia Commons)}

La cinci ani de la debut, în 1927, a fost numit societar clasa a III-a la Teatrul Naţional. În 1929 a părăsit Teatrul Naţional şi a jucat la Teatrul „Maria Ventura”. A fost nu doar actor, ci şi director de teatru, animator, conducător de colective artistice. A cochetat şi cu cinematografia, având prima apariţie pe ecran în Datorie şi sacrificiu (1925), un film mut. S-a remarcat în filmul „Tudor” în rolul Banului Brâncoveanu.

Ultimele cuvinte ale actorului George Vraca

După un rol strălucit în „Hamlet”, lui George Vraca i-a fost distribuit rolul principal din „Richard al III-lea”. Deşi primele semne ale bolii care avea să-l răpună au apărut în timpul repetiţiilor pentru „Richard al III-lea”, Vraca a insistat să joace. „Un cal! un cal! Regatul meu pentru un cal!”, au fost ultimele cuvinte rostite pe scenă de marele actor. A murit la 64 de ani, pe 17 aprilie 1964.

_{Foto sus: George Vraca (© Colecția de fotografii a Muzeului Național de Istorie a României)}

Sursa: adevarul.ro