Copilăria lui Nicolae Iorga: Rămas orfan de tată, a fost un elev problemă, exmatriculat în anul 1886
Nicole Iorga este un personaj foarte cunoscut al istoriei şi culturii româneşti. Cu toate acestea, documente descoperite în arhivele botoşănene, locul naşterii istoricului, spun o poveste mai puţin ştiută despre începuturile marelui geniu.
Nicolae Iorga a fost una dintre personalitățile de top ale culturii românești. Savant de renume internațional,editorialist,patriot și politician, Nicolae Iorga se afla încă din timpul vieții în panteonul personalităților ilustre ale României moderne. Dacă activitatea sa ca istoric, publicist sau om politic este foarte bine cunoscută, cu tot cu controversele de rigoare, despre originile, copilăria și mai ales adolescența, perioada de formare a marelui istoric nu se știau foarte multe.
Prin efortul specialiștilor de la Muzeul Județean de Istorie din Botoșani dar și de la Secția Județeană a Arhivelor Județene din Botoșani au fost scoase documente care să creioneze un portret fidel al istoricului și al începuturilor sale. Mare parte a acestor documente au fost reunite în volumul „Memoria Arhivelor Botoșănene. Nicolae Iorga”, la care au colaborat Sergiu Balanovici, George Arhip și Rodica Crăcană.
Aromân, grec sau basarabean?
Nicolae Iorga s-a născut în municipiul Botoșani, în anul 1871, pe 5 iunie. Certificatul său de naștere este păstrat la arhivele din Botoșani.
„Din anul una mie opt sute șaptezeci și unu, în șase ale lunii iunie, orele zece dimineață. Act de naștere al copilului Nicu N. Iorga, de religie ortodoxă, născut ieri la orele dousprăzece din noapte, în casa părintească, în orașul Botoșani, din strada Copoului, fiu al domnului Nicu Iorga, de profesie avocat și al doamnei Zulnica de douăzeci și cinci de ani, ambii domiciliați în Botoșani”, se arată în certificatul de naștere. Conform actelor de naștere și stare civilă, Nicolae Iorga s-a născut în familia avocatului Nicu Iorga. Acesta din urmă era căsătorit din 1860 cu Zulnia Arghiropol. Ambii proveneau din familii înstărite, din clasa de mijloc. Nicolae Iorga a fost primul copil al familiei, urmat de George, la numai un an distanță.
Familia locuia într-o casă micuță dar cochetă situată astăzi pe strada Nicolae Iorga din municipiul Botoșani. Originea familiei lui Nicolae Iorga a stârnit controverse. Însăși istoricul a vorbit în termeni contradictorii despre această origine. Este posibil ca strămoșii lui Nicolae Iorga să fi fost aromâni din zona Pindului, așa cum dă de înțeles istoricul în lucrarea „O viață de om așa cum a fost”. Acesta în cartea auto-biografică se mândrește că provine după mamă din aristocrația Bizanțului iar după tată ar avea origini machedone.
Într-o scrisoare trimisă „Vieții literare" ca drept replică pe data de 19 august 1906, Iorga afirma de această dată că are origini moldovenești și basarabene.
„Tatăl mieu era dintr'un neam de negustori români mai târziu boieriți, din Botoșani, iar mama mea ieste fiica scriitoarei române Elena Drăghici, nepoata de soră a cronicarului Manolachi Drăghici și nepoata de fiică a lui Iordachi Drăghici, Mare Vornic al Moldovei. Cu tot numele său de Arghiropol, tatăl mamei mele, provine dintr'o familie venită din Rusia, din Basarabia, era fiul unei Miclește din Ţinutul Tartarei, rudă cu Mitropolitul Sofronie Miclescu la care a și locuit într'un timp, și cu Mitropolitul Calinic”, preciza istoricul în scrisoare
Copilărie de orfan
O viață petrecută în bunăstare materiale și în compania monarhilor sau a marilor personalități ale vremii, a fost însă începută cu greutăți. La doar 5 ani rămâne orfan de tată.
„Din anul una mie opt sute șaptezeci și șase, luna martie, în douăzeci și nouă de zile, ora unsprezece din zi. Act de moarte al d-lui Nicu Iorga, de treizeci și patru de ani, religia ortodoxă, profesia avocat, domiciliat în Botoșani, căsătorit cu dna Zulnia Iorga, de treizeci de ani, fără profesie,domiciliată în Botoșani. Mort ierim la ora șapte jumătate seara, în casa sa din Strada Nouă”, se arată în actul de deces al lui Nicu Iorga. Acest document dar și altele conexe arată o realitate cruntă pe care trebuia să o înfrunte familie Iorga.
Capul familiei a murit la doar 34 de ani, iar mama istoricului a rămas cu doi copii și fără niciun fel de venit. Mai mult decât atât locuiau în chirie. Iorga își aduce aminte cu melancolie și regret de tatăl de care nu s-a putut bucura.
„L-am știut numai din ce mi s-a spus de dînsul. Tînăr student și medelnicer de birou, prieten cu frații mamei.(...) El m-a sfătuit totdeauna, din locurile care nu se văd, la un lucru: a fi față de oricine, pînă în clipa cînd războiul neapărat pornește, plin de cuviință, gata de întîmpinare cu un zîmbet și, după ce s-a isprăvit încercarea, să nu mă înverșunez asupra învinsului, asupra aceluia pe care eu îl simt învins, chiar dacă n-o recunoaște el.”, scria Nicolae Iorga în lucrarea „O viață de om. Așa cum a fost”.
Un elev indisciplinat
Un alt aspect mai puțin cunoscut despre Nicolae Iorga este relația sa deficitară cu lumea învățământului românesc,în anii săi de formare. Deși era considerat un copil genial, la școală nu era între primii elevi din clasă și nici nu avea note de 10 pe linie. Cataloagele sale arată din contră că era undeva la nivel de mijloc în anumiți ani de studiu. De exemplu în 1880 când era elev în clasa a II de la Școala numărul 1 de Băieți Marchian din Botoșani, Iorga a obținut la examenele semestriale următoarele note. „Conduita: 8; Absențe: 43; Limba română: 7,7; Caligrafie: 7,7; Religie: 7,7; Aritmetică: 6,6; Geografie: 7,7; Desen: 6,6; Diverse însemnări: fost și bolnav”, se arată în foaia sa matricolă.
Ceea ce frapează studiind documentele sale școlare, este faptul că la Purtare sau „Disciplină” cum era trecut în cataloage, Nicolae Iorga, nu reușea să primească mai mult de nota 8. Era considerat un elev problemă, care de altfel avea și absențe. Mai mult decât atât este exmatriculat în anul 1886 fiindcă, se arată în motivația oficială, nu salutase un profesor. În acel an alege să plece din Botoșani și să se înscrie la Colegiul Național din Iași. Dincolo de rezultatele școlar, Iorga era un geniu și un copil precoce.
În „Memoria Arhivelor Botoșănene. Nicolae Iorga”, se precizează că la doar 6 ani, Nicolae Iorga știa pe de rost fabule din La Fontaine și Florian. Apoi lecturează „Orientalele” lui Victor Hugo și „Letopisețele Ţării Moldovei„ ale lui Kogălniceanu.
Iorga, adolescentul marxist
Un alt lucru mai puțin cunoscut despre tânărul Iorga, este că a cochetat o perioadă scurtă de timp cu doctrina marxistă. Mai precis era tânăr elev la Colegiul Național din Iași, avea 17 ani și i se părea că socialismul este cel mai bun sistem. A promovat revista de extrema stângă „Viața Socială”. Totodată încerca să facă propagandă și să atragă adepți. Iorga recunoaște că nu a reușit să propage socialismul în rândul elevilor.
„Dar, cu tot entuziasmul de care eram capabil, potolit entuziasm moldovenesc chiar la șaisprezece ani, n-am putut cîștiga pentru ceea ce socoteam că e crezul meu statornic decît pe simpaticul meu fost coleg Waiser, pe care asemenea predici din adolescență nu l-au împiedecat de a ajunge antreprenorul sau chiar proprietarul celui mai mare otel din Botoșanii noștri comuni”, preciza în lucrarea sa auto-biografică. Reușește însă să se facă din nou remarcat cu spiritul său rebel.
Încalcă toate regulile posibile și pierde bursa. Cu toate acestea geniul lui Iorga va răzbate și va ajunge în cel mai scurt timp, cel mai tânăr profesor universitar din România.