Vlad Dracul: tatăl lui Vlad Țepeș și crâncenele sale lupte cu otomanii și ungurii

Vlad Dracul este într-un con de umbră absolut nemeritat în istoriografia română, comparativ cu densitatea și amploarea evenimentelor la care participă ca voievod al Munteniei. Are două domnii (1436-1442 și 1443-1447), interval în care e silit să facă o echilibristică între două superputeri ale momentului: Imperiul Otoman aflat într-o ofensivă aparent imposibil de stăvilit, pe de o parte, și regatul Ungariei, forța dominantă în Europa răsăriteană, pe de cealaltă parte.

Într-un moment în care Bulgaria a fost deja înghițită de turci, Constantinopolul își trăiește ultimii ani și Serbia e de asemenea pe cale de a fi cotropită, valahii n-au încotro și trebuie să se bată aproape permanent. Vlad Dracul e silit să accepte suzeranitatea sultanului, dar în ascuns este aliat cu creștinii și se ajunge la situații în care, obligat de otomani să participe cu trupe și călăuze la incursiunile de jaf în Transilvania, domnitorul muntean îi avertizează pe cei de peste munți când și pe unde urmează să vină inamicii.

În timpul domniei lui Vlad Dracul, muntenii trimit un corp de oaste chiar în Anatolia, pentru a participa la o campanie otomană. Dar când Iancu de Hunedoara preia inițiativa și începe cruciada încheiată cu bătălia nefastă de la Varna, Vlad Dracul trece de partea sa și îi trimite, de asemenea, un corp de cavalerie care se va bate foarte bine în lupta pierdută prostește de nerăbdătorul rege al Ungariei.

Istoricul Andrei Pogăciaș ne relatează nenumăratele lupte ale lui Vlad când cu otomanii, când cu ungurii, dar și un eveniment până de curând neștiut: campania flotei burgunde pe Dunăre, expediție în care cavalerii occidentali au cooperat foarte bine cu valahii împotriva Imperiului Otoman (video jos).

Vlad al II-lea, cunoscut mai degrabă sub denumirea de Vlad Dracul, a fost unul dintre voievozii munteni, ocupând tronul Munteniei între anii 1436-1442 și 1444-1447, într-o perioadă de mari tulburări în zona Dunării de Jos și a unor campanii militare de amploare – și a intrat, pe nedrept, într-un con de umbră pricinuit de foarte celebrul său fiu, Vlad III Țepeș.

Nu este singurul caz de acest gen, din păcate. Unii voievozi români sunt pur și simplu ignorați de public și de cercetători, din comoditate, dezinteres sau din ușurința cu care se pot trata la nesfârșit teme mai „mainstream”, precum acei câțiva voievozi despre care știe toată lumea unele informații istorice și multă mitologie care se depărtează de adevăr.

_{Foto sus: Vlad al II-lea Dracul în straie de tip apusean, în perioada în care locuia la Făgăraș, nu la Sighișoara, așa cum eronat s-a propagat în istoria românească. De la Făgăraș, Vlad al II-lea a emis o serie de documente, păstrate în arhive, și tot aici se poate să se fi născut Vlad Țepeș. Voievodul poartă pe piept însemnul Ordinului Dragonului, dar se pare că nu a fost niciodată membru al acestei structuri (Reconstituire de Cătălin Drăghici)}