Tragedia Arlettei Coposu, soţia Seniorului: arestată, torturată, închisă şi apoi răpusă de cancer. Cumnatele ei: „Avea o sclipire în privire, era distinsă“

Femeia de care Corneliu Coposu s-a îndrăgostit la prima vedere a fost întemniţată 14 ani de comunişti, fiind acuzată că, împreună cu France, sora ei, a complotat împotriva statului român. La doi ani de la eliberare, Arlette avea să fie răpusă de cancer.

 În urmă cu un secol, în mai 1915, se năştea Arlette Marcoviciu, femeia care avea să fie, mai târziu, soţia şi sufletul pereche al liderului ţărănist Corneliu Coposu. Destinul a fost, însă, crud cu cei doi soţi, care au resimţit din plin ororile comunismului.

Potrivit istoricului Marin Pop, Arlette provenea dintr-o familie de sârbi românizaţi, iar după mamă, dintr-o familie de aristocraţi de origine franco-elveţiană. Tatăl ei, Ioan Marcoviciu, a fost general în Armata Română şi după 1918 s-a stabilit cu familia în Basarabia, unde a preluat comanda Corpului de grăniceri din Chişinău. A stat la Chişinău până în momentul în care s-a pensionat, motiv pentru care Arlette a făcut liceul şi facultatea în acest oraş. În momentul pensionării, familia Marcovici s-a mutat la Constanţa, unde soţia generalului, Jeanna Huser, a moştenit un hotel (Hotelul Francez). Este locul în care Corneliu Coposu o întâlneşte pe Arlette, în 1941. „Iuliu Maniu mergea acolo la odihnă, iar de sărbătorile Paştilor, în anul 1941, Corneliu Coposu l-a însoţit, cunoscând-o, cu această ocazie, pe Arlette. A fost dragoste la prima vedere“, spune istoricul.

Un an şi jumătate mai târziu, cei doi şi-au unit destinele, căsătorindu-se la 24 octombrie 1942, în cadrul unei ceremonii la care au luat parte importanţi lideri politici ai vremii, în frunte cu Iuliu Maniu, liderul opoziţiei democratice şi mentorul lui Corneliu Coposu. Viaţa de familie a cuplului Coposu avea să fie crunt lovită după cinci ani.

Autorităţile, interesate de argintăria familiei Coposu

Chiar dacă greutăţile acelor timpuri nu i-au ocolit niciodată, spre exemplu, în 1944 apartamentul de pe strada Victor Eftimiu în care locuiau a fost bombardat, prima mare lovitură primită de tânăra familie a venit în 1947, când Corneliu Coposu a fost arestat după înscenarea de la Tămădău, eveniment în urma căruia Partidul Naţional Ţărănesc a fost scos în afara legii. A doua zi după arestarea soţului, Arlette a fost dată afară din garsoniera în care cei doi locuiau, refugiindu-se la soacra şi la cumnatele sale.     

Istoricul Marian Pop spune că, din momentul arestării lui Corneliu Coposu, Arlette a intrat în atenţia Securităţii. Dintr-un document înaintat de către Inspectoratul de Siguranţă al Capitalei către Direcţia Generală a Siguranţei Statului pe data de 11 august 1948, reiese că Arlette Coposu era urmărită. Iată ce se spune, printre altele, în document:„La ordinul Dvs. nr. 27935 din 30 VII 948, cu privire la soţiile lui Corneliu Coposu şi a lui Kendell, consul englez, avem onoarea a raporta următoarele:(…)În prezent, susnumita locuieşte cu întreaga familie Coposu, compusă din:Cornelia, Flavia, Doina, Rodica, Tudoreanu Elena şi Bărnuţiu Elena. Într-adevăr, susnumita are argintăria dusă la soţia consulului englez Kendell Milly, din Bd. Generalisimul Stalin nr. 72, care însă până în prezent nu a fost vândută“.

Arestată la 13 iunie 1950 pentru înaltă trădare

Arlette a locuit cu familia soţului său până în 1950, când a primit o nouă lovitură:la 13 iunie este arestată, alături de sora sa, France, sub acuzaţia de înaltă trădare, în favoarea Franţei. Cele două lucrau la Legaţia Franţei, iar implicarea Arlettei în presupusa trădare era tangenţială, prin sora sa, France, care era iubita ataşatului militar al legaţiei, Henri Serge Parisot.

„Încă nu am găsit dosarul de Securitate al lui Arlette, dar din câte ştim, totul a fost un fals pretext. Vina pe care o avea era, de fapt, că era soţia lui Corneliu Coposu“, precizează Marin Pop. Cele două surori au fost condamnate la ani grei de închisoare. Din cauza torturilor fizice şi psihice din închisorile comuniste, France moare, la 20 aprilie 1958, în închisoarea de la Văcăreşti. Arlette a reuşit să supravieţuiască iadului din închisori, fiind eliberată în 1964.

Citește continuarea pe Adevărul.ro