Tânărul Lucian Blaga, martor la Marea Unire de la Alba Iulia
Cu mult înainte de a nu încerca să strivească „corola de minuni a lumii”, tânărul Lucian Blaga strivea sub tălpile pantofilor săi caldarâmul străzilor Vienei, oraș unde urma cursurile facultății de filozofie încă din toamna anului 1917.
Începutul anului universitar 1918-1919 era marcat în capitala imperiului de o atmosferă generală de nervozitate determinată de incertitudine și de presentimentul sfârșitului milenarului Imperiu Habsburgic.
În aula Universității nu se mai audiau prelegerile profesorilor, ci discursurile înflăcărate ale studenților revoluționari. Lucian, alături de fermecatoarea sa iubită, Cornelia Brediceanu, studentă la Medicina și viitoarea sa soție, asistau siderați la schimbarea unei lumi.
În penultima zi de octombrie, Lucian Blaga se decide să plece acasă, la Lancrăm, paradisul său natal, aflat la câțiva kilometri de Alba Iulia. Conduși de D.D.Roșca (1895-1980), viitorul filozof, tinerii studenți români din Viena reușesc, mituind un mecanic de locomotivă, să se urce într-un tren militar (cele civile fiind suspendate) cu destinația Budapesta. Apoi, alt tren spre Arad și de acolo altul spre Braşov.
La Vînțul de Jos, cei doi mari filozofi de mai tarziu, Blaga și Roșca, vor reuși să iasă din trenul supraaglomerat doar spărgând geamul compartimentului cu picioarele. Drumul până la Sebeș unde se stabilise familia Blaga, după moartea preotului Isidor Blaga, tatăl poetului, era prea scurt pentru ca tânărul Lucian să nu-l facă pe jos.
Lionel, unul dintre frații mai mari ai lui Blaga îl întâmpină, încă îmbrăcat în uniforma de locotenent austriac. Febra schimbărilor cuprisese și micul oraș săsesc în care: „toți jandarmii unguri, deghizați în popi valahi, în țărani cu ițari și în ciobani cu cojoace, au părăsit orașul…”. (Lucian Blaga)
„Trăiască România dodoloață!”
A doua zi, Lionel Blaga, era ales de către comunitatea locală primar al localității Sebeș-Alba, primind și un credențional (împuternicire) pentru a-i reprezenta oficial pe sebeșeni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Mandatul pe care i-l dădeau alegătorii era foarte explicit: „românii din Transilvania doresc alipirea la Regatul României”.
Lucian Blaga își va însoți fratele spre Alba Iulia, participând în acest fel la acest epocal eveniment. În fond: „ca la un semnal lumea românească a purces spre Alba Iulia (spre Bălgrad, cum îi spuneam noi, cu nume vechi) pe jos și cu căruțele” (Lucian Blaga).
Și tot el ne descrie atât de poetic, atmosfera zilei Marii Uniri: „Era o dimineață rece de iarnă. Respirația se întrupa în invizibile cristale. Pe de o parte a șoselei se duceau spre Alba Iulia, scârțâind prin făgașele zăpezii căruțele românești, buchete de chiote și bucurie, alcătuind un singur șir, iar pe cealaltă parte se retrăgea în aceeași direcție armata germană ce venea din România, tun după tun, ca niște pumni strânși ai tăcerii”.
Ajuns la locul unde se aduna poporul, Lucian Blaga, tânărul de 23 de ani, dă „peste o roire de necrezut”: „pe câmp, se înălțau ici-acolo tribunele de unde oratorii vorbeau nației”.
n tot acest timp, în Sala Unirii, fratele său, primarul, alături de ceilalți 1227 de împuterniciți ai nației votează Unirea Transilvaniei pentru totdeauna cu Regatul României. S-a săvârșit Unirea prin voința poporului.
Obosiți, cei doi se reîntorc cu trăsura, iar în Lancrăm, satul natal, din întunericul nopții, lângă cimitir un strigăt de copil: „Trăiască România dodoloață!”. Expresia „România dodoloață” a fost reținută după atâția ani, însemnând România rotundă, întregită, deplină.
În urma lor, ardelenii rămași în Alba Iulia așteaptau sosirea armatei regulate din România să intre în cetatea Bălgradului: „într-o seară de decembrie, trupele mult așteptate și-au făcut intrarea în sufletul cetății. Entuziasmul și bucuria populației s-au manifestat printr-o horă uriașă, ce-și spărgea cercul încolăcindu-se în spirală, după modelul nebuloaselor cerești ce încearcă o nouă închegare și un nou echilibru” (Lucian Blaga).
Acest text este un fragment din articolul „1 Decembrie, ziua de glorie a naţiunii române”, publicat în revista Historia Special nr. 25, disponibilă în format digital pe paydemic.com.
Foto sus: Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918 (foto: Samoilă Mârza)